Luigi FRIGIOIU ■
Doamnelor și domnilor, am promis că revin pe subiect căci am lipsit și eu vreo două zile cât să-mi arvunesc murăturile. În primul rând apreciez că ne citiți și ne scrieți la redacție pentru lămuriri iar eu vă spun, în deschidere, că a fost o vară incendiară, ca în cântarea lui Cabron. Până și Dumnezeu s-a săturat de caniculă și, ca să stingă focul, ne-a dat o ploaie cu spume de parcă potopul biblic a venit, din nou. În câteva ore, Constanța a intrat sub ape precum continentul pierdut, Atlantida. Dar locuitorii nu-și fac probleme: corabia Primăriei, cu neînfricatul marinar bănuit a timonă, navigă spre noi culmi de prosperitate. Vorba aceea: “Cât e Amiralu-n floare, nici la bască nu ne doare!”
Sezonul estival s-a derulat sub deviza: “Cântec, jeg și voie bună!”. Mizeria generalizată nu contează. Locuitorii, precum atlanții scufundați, continuă să fredoneze deși apa le intră, deja, în gură iar purceaua e moartă-n coteț. Infrastructura cultural-artistică e distrusă așa că, toată vara, circotecile s-au înlănțuit, non-stop, în spații neconvenționale: prin parcuri și boscheți, pe străzi, pe plajă, prin piețe și parcări. Dacă pâinea s-a scumpit, circul e gratis, mai ales, că se apropie alegerile iar populimea trebuie determinată să voteze cu cine trebuie.
Strigarea finală a sezonului a fost Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia – 2024, de pe aleea din zona Hotel Perla-Complex (ambele în paragină). Ultimul tun, ultima paranghelie “marca Mihai Lupu”, preșul Consiliului Județean. Cu acest prilej, nea Mișu poate intra în Cartea Recordurilor: într-un singur șpriț a reușit să sifoneze 1 milion de coco, bani publici! Atât s-a risipit cu organizarea, exact cât consta, la începutul mandatului său, renovarea Teatrului de vară Mamaia.
Copilul cu multe moașe se sufocă, ca și festivalul nostru. La nașterea cu forcepsul s-au înghesuit o adunătură de cioflingari provenind de la: Consiliul Județean, Primărie, OMD Mamaia, Media Group Services Internațional, Kimaro etc. De fapt, greul l-a dus Centrul Cultural Județean. Restul lumii s-a învârtit ca ouăle într-o căldare și-au încasat cash-ul aferent.
Nu intru în amănunte dar faza organizatorică emblematică a rămas refuzul câștigătoarei ediției – 2012, brunețica Rodica Elena Tudor, să cedeze microfonul și să coboare de pe scenă.
Mă întreb doar: “Mamaia-2024” ori e Festival Național de Muzică Ușoară, ori nu mai e?
Muzică Ușoară a fost și nu prea. De vreme ce, Premiul 1 (la interpretare) s-a câștigat cu “Rugă pentru părinți”, melodia folk a lui Hrușcă pe versurile lui Păunescu. Iar Premiul 3 a fost adjudecat cu “Lie Ciocârlie” din repertoriul celebrei folcloriste Maria Ciobanu.
Printre alții au susținut recitaluri o soprană, un rapper, o trupă hardcore, una rock etc.! În același timp, foști laureați evoluau pe litoral fără să fie băgați în seamă de așa-ziși organizatori ai festivalului (Mirabela, Adrian Enache, Nico, Daniela Gyorfi, Ileana Șipoteanu). Mica Țiganiadă n-a mai adus-o Phoenix ci Lori, regina kitschului, cu celebrul refren manelistic “Da dumla dumla da, Made in Romania!”. La anul, ca meniul să fie complet, ar putea avea cântări la Mamaia: Salam, Pește, Ciorbă, Baboiaș și alte vedete din sistem și pe sistem…
Dar Festival Național mai e? O concurentă, Aris a cântat în engleză iar două trupe din Republica Moldova au susținut recitaluri. Însă, bomboana de pe coliva ediției-2024 este chiar câștigătorului Marelui Premiu, Sandro Machado. Deși brazilienii jonglează cu mingea, contabilul Sandro jonglează cu cifrele când calculează TVA-ul firmei din Timișoara unde e angajat. În timpul liber cântă în baie sau pe unde găsește audiență cum a făcut-o la Festivalul Mamaia.
Din păcate, vocea și interpretarea de excepție a Paulei Seling a fost considerată fără valoare și nu a primit nici un premiu. Când în fruntea Juriului se află speranța muzicii noastre ușoare, nea Mocu (90 ani) orice e posibil…
Dacă la Festivalul Mamaia a triumfat un “cariocas”, un premiu merită și Radu Mazăre, ambasadorul prieteniei cu brazilienii, cel care a adus fiesta de la Rio. Mazăre nu mai e vizibil dar, pe litoral, Carnavalul continuă. Cum ar spune sud-americanii lui Machado: “Samba Si, trabajo No!”
