Dan MIHĂESCU ■
Cum ne afectează viața cazul nesoluționat al asasinării unui jurnalist
Într-un articol semnat în ediția din 15 octombrie pe platforma europeancorrespondent.com ziaristele Belle de Jong și Yanika Borg atrăgeau atenția că la șapte ani de la asasinarea jurnalistei de investigație malteze Daphne Caruana Galizia, justiția încă mai este așteptată să-și facă datoria și că lipsa răspunderii ne amenință libertatea presei și democrația, oriunde în lume.
Toată lumea din Malta o cunoaște pe Daphne Caruana Galizia. Blogul ei a primit tot atâtea vizite pe zi cât numără populația țării adică jumătate de milion. Atacând corupția, nepotismul și spălarea banilor de către oamenii de la putere, ea a avut fani și inamici pe toată insula – până la data de 16 octombrie 2017 când a fost ucis cu o mașină-bombă, un asasinat pentru care statul a fost considerat responsabil.
Amenințările deveniseră parte din viața ei cu mult înainte de a fi asasinată; casa i-a fost incendiată, cauciucurile autoturismului îi fuseseră tăiate iar câinelui i-a fost tăiat gâtul.
Tehnica reducerii la tăcere a unui jurnalist prin asasinat a fost numită „cea mai sigură crimă din lume” căci conform statisticii în 8 din 10 cazuri, nu este tras nimeni la răspundere.
Și în cazul Caruanei Galizia, șapte ani mai târziu sunt în închisoare, doar executanții atentatului tocmiți să pună bomba iar cei care au comandat asasinatul sunt liberi din cauza corupției continue și a lipsei de responsabilitate a funcționarilor din instituțiile statului Maltez.
Libertatea presei ne afectează pe toți
Jurnaliștii ar trebui să aibă puterea de a menține publicul informat și de a răspunde prompt pericolelor ce amenință pluripartidismul, libertatea și statul de drept servind astfel drept „al patrulea stâlp” al democrației. Când opiniile publice afirmate neîngrădit sunt reduse la tăcere, abuzurile de putere rămân necontrolate punând în pericol drepturile, libertățile și banii publici. În cel mai recent scandal din Malta, de exemplu, oficialii guvernamentali sunt acuzați că au deturnat cel puțin 355 de milioane de euro din impozite printr-un contract de renovare a unui spital fără a fi executată lucrarea.
În schimb, când jurnaliştii sunt liberi să vorbească despre probleme precum corupţia, încălcările drepturilor omului şi degradarea mediului, ei ajută comunităţile să ia decizii informate. Un studiu din 2012 confirma că în țările cu libertate mai mare a presei populația se bucură de o stare de fericire mai mare, condiții de mediu mai bune de viață și o dezvoltare umană mai puternică, a constatat. Finlanda, Danemarca și Islanda ocupă primele poziții din UE atât în ceea ce privește libertatea presei, cât și fericirea.
În schimb, țările cu libertatea presei scăzută, precum Rusia și Turcia, tind să obțină un scor slab la fericire. Când cenzura guvernamentală limitează accesul cetățenilor la informații, dezinformarea se răspândește, corupția prosperă, iar oamenii au mai puțină protecție.
În urma uciderii Caruanei Galizia, libertatea presei în Malta a cunoscut un declin semnificativ. Înainte de asasinarea ei în 2017 țara se clasa pe locul 47 în Indexul libertății presei iar în 2018 a căzut pe 65 și a scăzut în continuare la 82 în 2020. Astăzi, Malta se află pe locul 73 pe Indexul libertății presei.
Amenințările cu care se confruntă jurnaliștii
În toată Europa, jurnaliştii sunt ameninţaţi, atacaţi şi tăiaţi la tăcere. În 2018, jurnalistul slovac Ján Kuciak a fost ucis alături de logodnica lui în timp ce investiga crima organizată. Jurnalistul olandez Peter R. de Vries, cunoscut pentru munca sa în dosare penale, a fost împușcat în plină zi în 2021.
În unele țări, autoritățile guvernamentale stau în calea jurnalismului, refuzând accesul la informații și chiar reținând reporteri. În prezent, 138 de jurnalişti din Europa sunt în detenţie .
Jurnaliştii se confruntă, de asemenea, cu hărţuirea şi intimidarea, în special femeile jurnaliste. În 2023, în Europa au fost raportate 41 de atacuri fizice asupra jurnaliştilor; mai ales în Ucraina, dar și în țări precum Franța, Italia și Serbia.
Există o altă modalitate, mai ascunsă, de a-i reduce pe jurnalişti la tăcere – prin tribunale. Actorii vizați de investigațiile jurnalistice îi leagă pe reporteri în bătălii legale până când nu își pot permite să continue să reporteze. Aceste procese sunt cunoscute sub denumirea de procese strategice împotriva participării publice (SLAPP).
SLAPP-urile sunt din ce în ce mai folosite în întreaga Europă pentru a drena din punct de vedere financiar și emoțional jurnaliştii în depunere, cu o creștere de la 570 de cazuri în 2022 la peste 820 de cazuri în 2023. Valoarea medie a daunelor solicitate este de 15.150 EUR.
Malta are cel mai mare număr de cazuri SLAPP pe cap de locuitor din Europa, cu aproape 20 de procese la fiecare 100.000 de persoane. Slovenia este pe locul doi, cu un scor de 2.
Mergând înainte
Când adevărul este suprimat prin uciderea, hărțuirea sau procesele jurnaliştilor, democrația se clătina. Protejând libertatea presei, apărăm adevărul – și dreptul nostru de a-l cunoaște.
În ciuda încercărilor constante de a o reduce la tăcere, Caruana Galizia a continuat să expună corupția la cel mai înalt nivel de pe masa ei din bucătărie. Moștenirea ei continuă prin inițiative precum The Daphne Project, Forbidden Stories și Fundația Daphne Caruana Galizia, care reunesc reporteri internaționali pentru a continua investigațiile sub tăcere și pentru a promova libertatea presei.
Șapte ani mai târziu, justiția înseamnă atât responsabilitate, cât și curajul de a continua să-ți pui întrebările dure pe care Caruana Galizia nu a încetat niciodată să le pună.
Dintr-o altă zonă a Europei, publicista Nevena Vracar relatează tot pentru www.europeancorrespondent.com în articolul Un vot pentru tăcere, din19 octombrie, cum se confruntă jurnaliștii din Serbia cu corupția, amenințările și procesele SLAPP.
Într-o dimineață mohorâtă de noiembrie, Ivana Milosavljević, o jurnalistă de investigații, a primit un mesaj pe WhatsApp. Lucrase sub acoperire la un call center condus de partidul populist de guvernământ din Serbia, SNS, înainte de alegerile parlamentare din 2023 din 17 decembrie. Ca parte a muncii sale, trebuia să sune la rece cetățenii și să îi convingă să voteze pentru SNS, dar, după cum o informa mesajul, toate turele sale au fost anulate brusc. Dezamăgită, dar totuși curioasă, aceasta s-a dus la birou pentru a-și ridica salariul pentru singura zi în care lucrase.
În timp ce îi înmâna banii, unul dintre managerii centrului de apeluri a adăugat cu nonșalanță: „Deci, spuneți-mi, puteți lucra pe 17 decembrie? Vă putem pune în program, salariul este de nouă mii de dinari. Ar trebui să trimiteți o fotografie a votului dumneavoastră dimineața, înainte de a veni, doar pentru mine, ca să fim siguri. Vrem doar să știm că ești de-a noastră, știi?” Pentru referință, 9.000 de dinari (aproximativ 73 de euro) reprezintă de trei ori mai mult decât plătea în mod normal call center-ul angajaților pe tură.
Ivana și colegii ei jurnaliști de investigație au dezvăluit această schemă de cumpărare a voturilor într-un articol care a obținut locul întâi la premiile UE pentru jurnalism de investigație la începutul lunii octombrie 2024. Premiul face parte din efortul UE de a sărbători și promova realizările remarcabile în jurnalismul de investigație din Balcani și Turcia.
Dar, în ciuda acestei recunoașteri Europene, dezvăluirea făcută de jurnaliști nu a declanșat nicio acțiune din partea guvernului și a organismelor anticorupție din Serbia. În schimb, jurnaliștii independenți se confruntă cu presiuni tot mai mari din partea publicului și chiar dacă Serbia își adaptează structura juridică în vederea aderării la UE, declinul libertății presei este evident în această țară. Serbia se află acum pe locul 98 în clasamentul global al presei, publicat de Reporteri fără Frontiere fiind cea mai proastă poziționare din ultimii 22 de ani.
Mediul pentru jurnaliștii independenți, în special pentru cei care denunță corupția și fraudele electorale, este de-a dreptul ostil căci nu lipsesc cazurile de abuz online, violență fizică, amenințări cu moartea și intimidare.
Potrivit Asociației Jurnaliștilor Independenți din Voivodina, instituțiile publice blochează în mod obișnuit cererile de oficiale de documentare ale jurnaliștilor iar accesul presei la informațiile publice este adesea controlat strict. Asociația Jurnaliștilor Independenți din Serbia (NUNS) a raportat 11 atacuri fizice și 46 de amenințări grave împotriva jurnaliștilor în cursul anului 2023. Numai în primele trei luni ale anului 2024, au fost raportate 38 de astfel de cazuri – de trei ori mai multe decât în aceeași perioadă din 2023.
NUNS subliniază, de asemenea, că acest lucru nu include nici măcar numeroasele cazuri neraportate în care jurnaliștii păstrează tăcerea de teama represaliilor.
O altă tactică folosită pentru a reduce la tăcere jurnaliștii? Procesele SLAPP – acțiuni strategice de hărțuire prin justiție împotriva mobilizării publice împotriva jurnaliștilor și apărători ai drepturilor omului. Acestea sunt procese legale, dar dubioase, în care politicieni sau corporații dau în judecată jurnaliști pentru a-i reduce la tăcere, pentru a le discredita poveștile, pentru a le afecta reputația și pentru a-i împovăra cu costurile unei apărări juridice până când renunță la critici sau la opoziție, 28 de astfel de cazuri active fiind înregistrate în Serbia în 2023.
La începutul anului 2024, UE a adoptat un nou cadru pentru protejarea jurnaliștilor împotriva proceselor SLAPP.
Deși Serbia are, de asemenea, un cadru juridic extins privind libertatea presei (se situează pe locul 41 în acest sens în același raport RSB), acesta pare să fie doar fum și oglinzi.
În 2019, Centrul pentru Jurnalism de Investigație din Serbia a descoperit că activiștii online pro-regim (cunoscuți și sub denumirea colocvială de „bots”) aveau acces la o aplicație care le permitea să voteze în sus și în jos comentariile de pe cele mai mari tabloide de știri din Serbia – Kurir și Espreso, la fiecare șase secunde.
Propaganda, intimidarea și cenzura par să fie la ordinea zilei, făcând ca jurnaliștilor să le fie mai greu ca niciodată să își facă treaba.
