Paloma PETRESCU ■
Motto: „Cel mai important lucru în comunicare este să auzi ceea ce nu se spune” Peter Drucker
Anul 2025 a început într-o atmosferă tensionată în toate domeniile – politic, economic, social. Și colac peste pupăză, la 31 ianuarie 2025 au fost puse în consultare publică proiectele planurilor cadru pentru liceu.
O avalanșă de nemulțumiri, frustrări, critici au apărut imediat, dar nu și propuneri concrete, argumentate. În opinia mea toate aceste reacții au venit cam repede, chiar înainte de a se citi cu atenție partea de fundamentare – mai mult de 50 de pagini, în care echipa care a propus proiectele de planuri cadru a prezentat viziunea sa, a explicat ce și cum trebuie să se interpreteze.
Sânge pe pereți! Venin fără leac! Pun pariu că vocalii premianți au citit doar planul cadru care îi interesa direct, fără să acorde importanță notei de fundamentare. Adică gândirea critică – la ea mă refer, aceea pe care încearcă școala să o formeze și să o educe, unde s-o fi ascuns?
Exemple: dispar istoria și geografia, limba modernă 2 are prea puține ore, dacă ținem seama de opțiunile elevilor, ei vor alege doar ce e mai ușor, dispar catedre, pierdem spiritul național, nu ne mai regăsim ca națiune, scade numărul de ore de limba română în ultimii ani de liceu etc.
Echipa din minister a avut o prezență activă, binevenită, în spațiul public cu intenția evidentă de a face clarificări și de a cere, repetat, propuneri concrete și justificate în vederea definitivării acestei lucrări.
Au urmat scrisori deschise, memorii, în care ceea ce se solicită este doar creșterea numărului de ore sau măcar păstrarea numărului de ore actual, fără să conteze că se încarcă programul elevilor (peste 6 ore/zi).
Eu întreb, retoric evident, cine trebuie să fie în centrul atenției în acest proces de reconfigurare a planurilor cadru? De ce doar numărul de ore ne preocupă? De ce nu am întâlnit întrebarea „trebuie schimbate planurile cadru? De ce?”
Nu-mi amintesc să fi fost răzmeriță când s-a introdus în legea 198/2023 „Istoria evreilor: holocaust”, ca disciplină de sine stătătoare. Adevărul este că procesul de consultare a fost atunci un fiasco. Nici nu am auzit vreo nemulțumire, în anii precedenți, că la istorie nu se studiază epoca comunistă, dar anul trecut a apărut disciplină distinctă pe această temă. Desigur, elevii, pe parcursul formării culturii generale, trebuie să primească informații despre diferite momente din istoria națională, evident și despre holocaust, și despre comunism, dar chiar discipline de sine stătătoare? Sau ar putea fi teme/capitole în cadrul istoriei naționale și a istoriei universale?
După 1989 s-a introdus în planul cadru disciplina „Istoria religiilor” dar, s-a renunțat, trecându-se fără vreo contestație, la disciplina „Religie”.
Stați să explic! Nu dați!
Este important ca elevii să afle lucruri esențiale despre religii, tipuri, rolul religiei în evoluția omenirii, dar, practicarea ei trebuie separată de instituțiile publice de educație. Eventual, ora de istorie a religiilor poate fi parte a ofertei educaționale a școlii, ca disciplină opțională. Dar oare nu ar fi mai bine ca istoria religiilor să fie tot parte a disciplinei istorie? Ca teme integrate în diversele epoci ale istoriei universale? Astfel s-ar putea evita îndoctrinarea, în favoarea educației neutre, pe bază de valori. De curând am aflat de o decizie a curții de apel Cluj care se exprimă în legătură cu nelegalitatea cuprinderii disciplinei religie în trunchiul comun, dându-i astfel caracter de obligativitate. Și da, elevii, prin aparținătorii lor, pot opta pentru a urma sau nu orele de religie, deci? E religia disciplină obligatorie sau nu?
Cum s-a ajuns la situația ca instituții ale statului sau persoane, oricât de importante sunt ele dar fără legătură directă cu sistemul de învățământ să-și dea cu părerea despre ce e bine sau nu să învețe elevii? Nu mai e valabilă zicerea „Să facă fiecare ce știe mai bine”?
De ce se schimbă planurile cadru?
Actualele planuri cadru pentru liceu au intrat în vigoare în anul școlar 2009 – 2010. În 2017 au intrat în vigoare noile planuri cadru pentru gimnaziu. Firesc era ca pentru absolvenții de gimnaziu din 2021 să fie deja aplicabile planuri cadru noi pentru ciclul liceal, dar ce să vezi? S-a abandonat ideea de coerență doar ca să se dea prioritate legii învățământului 198/2023, aceea despre care am spus în mai multe rânduri că a fost promovată și aprobată doar de moft, un moft cu iz politic și orgolii, la un loc.
Ce s-a schimbat din 2009 până în 2025 ca să fie necesară schimbarea planurilor cadru? Doar câteva repere aici:
- Intrarea României în UE în 2007 a fost momentul în care am început, timid, să ne uităm către alte sisteme de învățământ
- progresul tehnologiei a prins viteză
- rezultatele înregistrate de România la testele PISA, TIMSS
- demersurile României pentru aderarea la OECD
- pandemia Sars Cov 2.
Abia în 2017 au fost lansate în consultare proiecte de planuri cadru pentru liceu, profil teoretic. Am contribuit la consultare și am transmis ministerului educației un raport cu propuneri, venite mai ales din partea elevilor, valoroase de altfel. Am mai scris despre asta într-un articol precedent.
Și totuși de ce trebuie să se schimbe planurile cadru?
Realitatea, într-o dinamică permanentă cere adaptarea educației la nevoile și la valorile sale și nu doar pe plan social, ci și pe plan individual. Cultura generală este o valoare, nimic de zis, dar școala pregătește absolvenți responsabili, autonomi cu competențe, atitudini sănătoase, cu valori morale și o stare socio-emoțională care le permite să se integreze socio-profesional, să se dezvolte în continuare și să fie utili societății în care trăiesc. Adecvarea educației la nevoile de azi și pentru viitorul apropiat este iminentă. Se vorbește despre individualizarea, personalizarea învățării, despre integrare prin diferențiere, despre incluziune, complementaritate, pentru că da, suntem diferiți, avem abilități, aptitudini, nevoi și interese diferite. Și așa e bine! Doar așa unii vor ști să repare mașini, alții să descopere tratamente medicamentoase, unii să exceleze în artă, alții să contribuie la educarea copiilor și a tinerilor.
În planurile cadru propuse în 31.01.2025, eu văd un progres, destul de timid însă. De ce timid? Pentru că, ideal ar fi ca în ultimii 2 ani de liceu accentul să fie pus pe pregătirea pentru bacalaureat și admitere la facultate sau intrare pe piața muncii, respectiv în afaceri. În acest context, în ultimii doi ani de liceu, discipline obligatorii ar putea fi doar: limba română, limbă străină și consiliere pentru dezvoltare personală și pentru carieră, iar celelalte discipline în cadrul curriculumului specializat să fie stabilite în funcție opțiunile elevilor dar și de filiera/profil/specializare. Alegerea s-ar face ca urmare a intereselor elevilor, a aptitudinilor acestora și a intențiilor de viitor, toate identificate prin serviciile de consiliere oferite de școală, în concordanță cu prevederile și structura examenului de bacalaureat.
Este de apreciat că în planurile cadru propuse spre consultare se vede o scădere considerabilă a numărului de discipline obligatorii, de la 19/20, la 15/9 în clasele din ciclul superior al liceului.
S-a introdus componenta „Curriculum de specialitate” care are un segment fix, unitar dar și un segment flexibil, la dispoziția unității școlare, în funcție de particularitățile sale.
Disciplinele opționale sunt cele alese de elevi, din oferta educațională a școlii. Aceasta ar putea fi suficient de diversificată și construită astfel încât să fie motivantă, complementară, în funcție de particularitățile școlii.
În perioada reformei ministrului Andrei Marga, s-a lucrat cu plaje orare, astfel încât să se respecte opțiunile elevilor, dar cu timpul s-a ales varianta „majoritatea decide” sau poate decide nevoia de ore pentru asigurarea normelor didactice. Cum o fi mai motivant pentru elevi? Întreb retoric, evident.
În clasele a XI-a și a XII-a se pune accent pe prespecializare, presupunându-se că în ciclul inferior al liceului deja există formate intenții, preferințe și au fost identificate abilități și aptitudini. Adică se cam încheie marele capitol al culturii generale. Nu suntem toți la fel, e bine să fim diferiți și să continuăm să facem fiecare ce știm mai bine, cât mai bine.
Motivația pentru învățare crește atunci când înveți ca să știi și să faci, pentru că așa ai ales TU.
Vă invit să nu pornim de la premisa că numărul de ore mai mare în trunchiul comun conduce cu certitudine la o mai bună calitate a învățării, ci foarte probabil la un volum mai mare de informație obligatorie, ceea ce nu neapărat aduce, pe plan individual competențe mai bine formate, ci, mai sigur duce spre mediocritate și lipsă de motivație.
Prezentarea proiectelor planurilor cadru propuse în 31.01.2025 este foarte elaborată, clarifică aspectele de schimbare și, de asemenea, motivează nevoia de schimbare.
Vă invit să o parcurgeți pagină cu pagină. Autorii ne îndeamnă să facem propuneri argumentate, deci ceea ce pare că ar trebui schimbat, în interesul educației elevilor, poate fi transmis sub forma unei propuneri argumentate.
Actorii din educație știu că planurile cadru reprezintă doar un pas important, care este urmat apoi de modificarea programelor școlare, a manualelor școlare, a mecanismelor de evaluare și de aceea cred că propunerea acestor proiecte ar fi putut fi însoțită de listarea temelor/capitolelor din programele școlare, cel puțin la disciplinele obligatorii din trunchiul comun. Poate că în această situație, în perioada de consultare, accentul nu ar fi fost pus doar pe numărul de ore, ci și pe cum și cât învață elevii, cum și ce evaluăm, cum valorificăm rezultatele evaluării.
Pentru ca aceste planuri cadru să intre în efectivitate pentru elevii care vor intra în clasa a IX-a în anul școlar 2026 – 2027 sunt încă multe lucruri de făcut, ca de exemplu noile manuale în concordanță cu programele școlare care se vor întemeia pe aceste planuri cadru, precum și formarea profesorilor pe dimensiunea tehnicilor și a metodelor de învățare transdisciplinară, a rolului profesorului de facilitator de învățare.
Este un moment crucial pentru educația din România! Actorii din educație sunt chemați să decidă dacă vor descentralizare, autonomie, diferențiere, competiție pe baza ofertei educaționale sau să continue uniformizarea, decizia de sus în jos, eventual reîntoarcerea la totalitarism? Încă este timp de reacție și de propuneri argumentate, dar nu prea mult. Reflectați și acționați pentru că
„O educație autentică nu poate favoriza abstractizarea în dauna altor forme de cunoaştere. Educaţia trebuie să pună accentul pe contextualizare, concretizare şi globalizare. Educaţia transdisciplinară se bazează pe reevaluarea rolului intuiţiei, imaginaţiei, sensibilităţii şi corpului în transmiterea cunoştinţelor”. (B. Nicolescu – Carta transdisciplinarităţii)
