Dan MIHĂESCU ■
Bine, el în sine ca personaj nu-i chiar limbric. I-am zis așa ca o metaforă, cum ar veni, căci are multe dintre caracteristicile acestui parazit dar în realitate nu, nu-i limbric. Ăia mai împart măcar hrana cu gazdele umane pe când viermele ăsta e ditamai priapulida din noroiul politic sulfuros al PSD, cel mai corupt partid parlamentar din România, și la o adică simulează starea erectă doar pentru o impostură, de poză…
Mai nou, am aflat că “priapulida buzoensis” a câștigat la Roata Norocului, învârtită de cumătru Ciolacu, o mare demnitate comunitară ca să-i caute la marafeți pe ăia ce cheltuiesc bani din bugetul european. Am rămas perplex când am auzit-o pe asta și mi-am zis că trebuie să fie vorba despre vreo competență specială a priapulidei noastre, pentru verificarea plăților în spintria, moneda cu care se achitau favorurile sexuale în Imperiul Roman . Că el, s-a ocupat, doar, de ziarul celebru pentru “Fata de la pagina 5”! Da nu frate, aia cu spintriile cică e bașca…în rest e pe euroi!
Acum, putem porni de la premisa că nu există calificări obligatorii pentru a deveni Înalt Auditor la Curtea de Conturi Europeană dar cel puțin demonstrarea competențelor este obligatorie și necesară; eu zic că purtarea “brățării de aur” a meseriei e musai o probă asiguratorie, pentru certitudinea utilizării eficiente, eficace și legale a imensului flux financiar disponibilizat și utilizat de structurile Uniunii Europene.
În speța asta, experiența profesională e baza; aș adăuga experiența în audit, experiența în elaborarea, accesarea finanțării și implementarea proiectelor, managementul financiar și administrativ, monitorizarea internă și externă a derulării operațiunilor, controlul atingerii indicatorilor asumați.
De regulă, un bun auditor are o formare profesională în domeniul economic însă unele specializări din domeniul universitar de profil te ajută sau te avantajează mai mult decât altele, pentru a porni pe drumul auditării competente și performante; sau îți pot asigura competența și succesul profesional o experiență în domeniu destul de solidă. Înțelegerea adecvată a datelor și înregistrărilor primite, observarea și analiza informațiilor din documente, identificarea riscurilor și asigurarea suficienței datelor primite sunt condiții esențiale, primare pentru concluziile și recomandărilor unui raport de audit. Sumar, acesta ar fi un tablou foarte lejer schițat pentru un profil de candidat bun.
Aplicarea în viața profesională a conceptelor fundamentale ale domeniului de management cu succes permite o formare solidă, de asemenea.
De data asta, la Roata Norocului învârtită de Guvernul României a câștigat demnitatea de membru național al Curții de Conturi Europene un candidat cu vastă experiență profesională și politică în cotitul prin viață, mai ales pe salarii babane din bani publici și cu răspundere incertă – un fel de priapulid cum vă spuneam – Lucian Romașcanu. Când n-a mai încăput pe lista PSD cu șanse de loc parlamentar l-a ales partidul președinte la CJ Buzău – garantat de Marcel Ciolacu. În Parlament, a amușinat pe la Comisia de Cultură și Mass Media a Senatului, ba chiar și pentru o ciozvârtă de mandat ministru la Cultură pentru că, nu-i așa experiența lui de director de ziar tabloid îl pusese în contact cu “domeniul literelor” și vezi Doamne omul era cult în cap. Rarefiatul CV al lui Romașcanu, de la Parlament, ne dezvăluie că într-o perioadă critică a vieții sale, priapulida a dat cu grebla în privat.
Datele publice ne arată că pretendentul la funcția de controlor al banilor publici ai UE a absolvit Facultatea de Comerț la ASE București, în 1991 și a agonisit un masterat la ASEBUSS București, în 2002. În rest, din 1991 până în 2016, când a reușit cumătrul Marcel Ciolacu, prietenul și colegul său de maidan, priapulida buzoiană a făcut doar management în întreprinderi private, de la manager de vânzări la VINEXPORT TRADING SRL și terminând cu TAILWIND ROMANIA unde se declară a fi fost country manager. Din 2016 – a rămas înțepenit în tot felul de demnități publice…
Cu siguranță, ar fi fost benefic pentru funcția trasă la Roata Norocului, de priapulidă, ca CV-ul profesional să-i fie minim compatibil cu cerințe/competențe/abilități din domeniul controlului financiar și/sau auditului financiar, ca de exemplu: înțelegere profundă a conceptelor financiare și contabile, educație solidă în domeniul contabilității și finanțelor, expertiză în evaluarea și verificarea situațiilor financiare ale companiilor sau organizațiilor și a standardelor de raportare financiară. Competențele enumerate mai sus ar fi un minim necesar impus de fișa postului pentru a nu încasa banii degeaba, ca în Parlamentul României sau la Guvernul Pieței Victoriei. Cu alte cuvinte, asta trebuie să cunoască un aplicant junior pentru îndeplinirea misiunii principale a expertului privind oferirea unei asigurări certe asupra corectitudinii și credibilității informațiilor financiare prezentate.
Dacă CV-ul public de pe internet al priapulidei buzoiene pare să nu furnizeze suficiente asigurări pentru îndeplinirea cerințelor postului, un interviu bazat pe răspunsurile la întrebările scrise care au fost adresate candidatului, ar putea să îmbogățească informațiile inițiale. Hai să vedem conținutul Raportului referitor la propunerea de numire a lui Lucian Romașcanu în funcția de membru al Curții de Conturi Europene – Comisia pentru control bugetar din data de 18.03.2025.
Întrebarea nr. 1 din chestionarul privind candidatura la funcția de membru al Curții de Conturi Europene care se referă la descrierea de către candidatul propus a experienței profesionale în domeniul finanțelor publice – evident, de dorit solidă, respectiv în „planificare bugetară, execuția sau gestiunea bugetară ori controlul sau auditul bugetar”. Răspunsul priapulidei este siderant căci începe prin a se referi la domeniul privat al experienței sale profesionale: „Am propus, negociat, aprobat și controlat bugete de zeci de milioane EUR în diferitele întreprinderi pe care le-am gestionat.” Să facem analiză pe text:
- planificarea, execuția, gestiunea, controlul sau auditul bugetului în domeniul finanțelor publice se referă – cum se vede din întrebarea foarte clară la finanțele publice (sic!); ce legătură are răspunsul candidatului referitor la „diferitele întreprinderi pe care le-a gestionat” atunci când nu este vizat un post în domeniul privat? Ca și cum nu ar putea face diferența dintre instituții publice și întreprinderi? Entități care sunt înființate, reglementate și care funcționează după norme și proceduri diferite? Plus că nu ne este clar: a gestionat bugetele sau întreprinderile?
- cerința întrebării era aceea de a se lumina comisia dacă respectivul candidat nu numai că știe ce înseamnă finanțe publice (lucru care se vede că îi este puțin neclar…) ci dacă, concret: a planificat/elaborat un buget vreodată pentru o instituție publică, dacă a executat, a controlat sau a auditat un buget al unei instituții publice. A propune un buget nu înseamnă a-l elabora – poate a fost doar prezentat la o ședință de orice rang; a negociat – în general, bugetul unei instituții publice nu prea este supus unei negocieri pentru că există niște limitări bugetare și o metodologie de elaborare destul de rigide impuse de ministerul de resort; dacă reușești și o negociere, respect! Dar, să sperăm că a fost aprobat (normal că a fost aprobat, altfel cum l-ar fi executat) și, în plus și controlat!
- mă bucur că s-a oprit la a nu-l fi și auditat că atunci ar fi încălcat și necesitatea cuvenitei obiectivități
- precizarea cu privire la controlul a “zeci de milioane de EUR” nu are nici o relevanță din punct de vedere al funcțiilor de planificare, execuție, gestiune, control și audit. Toate aceste funcții se pot executa eficient sau nu, fără o legătură direct cu volumul financiar al operațiunilor economice
- este înălțător faptul că un senator al României, ministru al Guvernului, un președinte de consiliu județean este atât de capabil și eficient că poate el însuși să întocmească, să analizeze, să modifice, să aprobe și să supravegheze din punct de vedere al unei bune execuții și a respectării legalității a mai bine de 8 bugete anuale ale României (sic!), câteva mai mici ale unui minister și ale unui județ! Ce fericire pe angajații din domeniul economico-financiar ai Senatului, Ministerului Culturii sau Consiliului Județean Buzău – cred că merg la birou doar să bea cafeaua de dimineață, pentru că restul face Șefu’!
- a colaborat îndeaproape cu Curtea de Conturi din România! Ei, asta da! Te super-califică în postul pentru care aplici dacă ai furnizat explicații la punctele de vedere ale Curții de Conturi a României, de fiecare dată când te-au găsit controlorii că ai făcut plăți și cheltuieli nejustificate. Sigur e o bază solidă pentru a crea o legătură directă, puternică cu Curtea de Conturi a Parlamentului European că ai remediat, de fiecare dată, șolticăriile cu care te-au prins la control. Pentru noi, ăștia care mâncăm conturile/contările/operațiunile economico-financiare/situațiile financiare/legislația incidentă dimineața în loc de sandwich, ne este destul de clar cam cum ar fi să nu “colaborezi îndeaproape cu Curtea de Conturi” sau cât de îndeaproape colaborează Curtea de Conturi cu tine…
Întrebarea nr. 2 se referă la realizări importante din cariera profesională a candidatului. Să vedem: succesele relevante sunt cele de negociere și de aprobare a unor bugete; iar pentru unul dintre bugete a urmărit o rată de execuție de 98%; atâta doar că economiștii vorbesc de procent de execuție, dar nu ne luăm de la asta...Deci, realizări importante profesionale: negociere și aprobare; bun așa!
La întrebarea nr. 4 în care este întrebat dacă a primit descărcarea de gestiune pentru sarcinile de gestionare pe care le-a descris că le-ar fi îndeplinit anterior, uimitor ! răspunsul contrazice tot ceea ce a susținut privind implicarea în procesul bugetar pentru că ne spune că nu ar fi „făcut obiectul unei proceduri de descărcare de gestiune” pentru că nu ar fi desfășurat activități de natură! Deși, câteva paragrafe mai sus declară că nu a primit aviz negativ (sic!) de la Curtea de Conturi. Este evident că proprietatea termenilor este afectată dacă nu vrem să suspicionăm că, de fapt, există diluare a cunoașterii procesului de control al Curții de Conturi.
La întrebările semnificative pentru o poziție în Curtea de Conturi care fac referire la independență sau la modul de acțiune în caz de neregulă gravă sau chiar de fraudă și/sau de corupție în care sunt implicate persoane din statul membru din care provine candidatul, acesta este capabil să puncteze concret pe acțiunile sau atitudinile sale viitoare raportându-se la citarea din regulamentele/documentele europene incidente, impersonale.
În continuare, pentru a defini caracteristicile principale ale unei culturi de bună gestiune financiară în cadrul unui serviciu public – așa cum s-a solicitat, ne bucurăm că există un Regulament financiar al UE și că punem să-l parcurgem cu interes, cel puțin până sau dincolo de art. 33…ca și de faptul că se pot prelua și reda ca la clasă obiectivele, rolurile și intențiile Curții de Conturi Europene așa cum se regăsesc ele în propriile documente. Este minunat și asigurator faptul că un potențial viitor membru al Curții, la întrebarea cu privire la modalitatea prin care s-ar putea îmbunăți cooperarea dintre Curte și Parlamentul European, ne asigură de angajamentul său cu privire la … consolidarea cooperării. Cum? Prin asumarea angajamentului, nu? Nimic concret, aplicat, inovativ…bla,bla … limbaj de lemn, dar deh! european!
Iar temele specifice obiectivelor și activităților Curții de Conturi Europene, asupra cărora s-au solicitat opiniile candidatului, cum ar fi: îmbunătățirea relațiilor de cooperare dintre Curtea de Conturi, instituțiile naționale de audit și Parlamentul European sau procedura de raportare, au fost tratate scolastic; formal dar corect.
Pentru ca societatea în ansamblu să progreseze este de dorit ca oamenii politici să aibă o minimă moralitate și etică și să fie responsabili într-un grad mult mai ridicat decât profesioniștii neînregimentați politic căci ei au au acces la informații și putere în cel mai frust sens al cuvântului. Subordonarea profesionalismului de către politicieni duce, în final, la încălcarea atât a eticii profesionale cât și a celei politice prin substituire de competență. În final, se ajunge la vicierea interesului public. De ce? Pentru că la un politician cariera sa este mai degrabă o ocupație și mai puțin o profesie. Ca atare, cel mai bine pentru asigurarea obiectivelor mărețe atât de bine definite anterior, este ca profesionalismul să prevaleze pentru o candidatură la Curtea de Conturi Europeană.
Lucian Romașcanu, 57 de ani, și Marcel Ciolacu, 57 de ani, au copilărit împreună la Buzău iar mai târziu s-au încumetrit la dublu. Întâi priapulida l-a botezat pe fiul covrgarului din Palatul Victoria iar mai apoi Ciolacu a încreștinat-o pe fiica priapulidei. Pe urmă, când au început să poarte pantofi cu talpă roșie, Gabriela-Otilia Romașcanu a fost numită director de cabinet al prim-ministrului Ciolacu.
Salariul de bază al unui membru al Curții Europene de Conturi este de 27.000 de euro lunar și este scutit de impozitul național, dar supuse impozitului UE. Pe lângă salariul lunar de bază, membrii Curții de Conturi Europene pot primi indemnizații pentru locuință și diurne pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu.
