QX și OCDE 2025 despre educația din România

🔊 Ascultă articolul

Paloma PETRESCU ■

Motto: “Cercetarea înseamnă patru lucruri: creiere cu care gândim, ochi cu care vedem, aparatele cu care măsurăm și… bani”/ Albert Szent Gyorgyi

Convergențe, suprapuneri și contradicții

Primul contact al României cu Organizația pentru Dezvoltare Economică (OCDE) în domeniul educației a avut loc în 24 – 25 octombrie 2005 la Santiago /Chile, cu ocazia primului Forum global în domeniul educației organizat de OCDE.  România a fost reprezentată de Secretarul de stat pentru educație, în persoana mea, Paloma Petrescu. A fost o reprezentare activă, apreciată de participanții din cele 17 state membre OCDE, 22 de state nemembre, precum și de cei ai unor organizații internaționale precum: Banca Mondială, UNESCO, UNICEF, Banca Internațională de Dezvoltare (IBD). Scopul forumului a fost să faciliteze schimbul de experiențe și cunoaștere între entități internaționale relevante pentru educație, experiențe care să vizeze provocările din educație într-o societate globalizată. Prezentarea susținută de mine s-a referit la calitate și echitate în educație – provocări și perspective și a fost foarte bine primită, inclusiv din cauza fondului muzical (Ciprian Porumbescu!), inclusiv de către Barry McGaw, directorul OCDE pentru educație. Atunci România și-a lansat intenția de a candida pentru admiterea în OCDE, pentru început cu statutul de observator.

Iată cum stau lucrurile după 20 de ani…

România se află în 2025 într-un moment cheie în reforma sistemului educațional. Startul în procesul de “re-start education” este fundamentat, pe de o parte, pe Raportul QX (Întrebări și provocări sau calitate și excelență), lansat de ministrul Educației și Cercetării,Daniel David, iar pe de altă parte pe Raportul OCDE 2025 – „Education and Skills in Romania”, ambele lansate în mai 2025. În timp ce Raportul QX introduce o viziune centrată pe calitate, profesionalism și responsabilizare, Raportul OCDE 2025 prezintă o diagnoză complexă și oferă recomandări bazate pe date comparative internaționale. Între cele două documente apar atât complementarități valoroase, cât și diferențe de abordare ce merită reținute.

1. Convergențe și suprapuneri de viziune

a) Accentul pe calitatea și profesionalismul profesorilor

Ambele documente susțin modernizarea carierei didactice. Raportul QX promovează profesionalizarea prin formare continuă, evaluare riguroasă și prezență constantă în școală. OCDE 2025 merge mai departe și recomandă o reformă sistemică a formării inițiale a profesorilor, mentorat structurat și leadership pedagogic, cu accent pe școlile din mediul rural și cele dezavantajate.

b) Creșterea echității și reducerea decalajelor rural-urban

Cele două documente împărtășesc o viziune comună pentru calitate și modernizare, fiind complementaredin perspectiva înțelegerii și a tratării echității.

Atât QX, cât și OCDE identifică necesitatea intervenției diferențiate. OCDE atrage atenția asupra faptului că doar 24% din studenții din învățământul terțiar (universitar sau non-universitar) provin din mediul rural, deși 45% dintre elevii români trăiesc acolo. QX propune măsuri compensatorii, însă fără o strategie explicită pentru reorganizarea rețelei școlare sau finanțarea diferențiată – aspecte punctate clar în raportul OCDE.

În raportul QX, echitatea este frecvent menționată, dar măsurile operaționale concrete nu sunt menționate. Se vorbește despre „egalizarea șanselor” sau „reducerea discrepanțelor”, însă nu sunt definite instrumente de finanțare diferențiată, criterii geografice sau politici de alocare adaptate realităților din teritoriu.

În contrast, raportul OCDE tratează echitatea ca principiu de guvernanță, nu doar ca valoare. El propune politici bazate pe date și intervenții direcționate în funcție de nevoi concrete. De exemplu:

• Recomandă alocări bugetare suplimentare pentru comunitățile rurale, în special în educația timpurie, unde acoperirea este dramatic mai mică decât în mediul urban.
• Insistă asupra creării de burse teritoriale și stimulente pentru elevii din zonele izolate care doresc să urmeze studii liceale sau universitare în centre urbane.

Ambele documente propun reorganizarea rețelei școlare printr-un mecanism național de planificare strategică, în parteneriat cu autoritățile locale și pe baza criteriilor de acces și calitate.

c) Decalajul rural-urban

România este marcată de unul dintre cele mai pronunțate decalaje rural-urban din UE în educație. Raportul OECD evidențiază:

• În mediul rural, doar 6 din 10 elevi finalizează liceul, comparativ cu 9 din 10 în mediul urban.
• Doar 24% din studenți provin din mediul rural, în timp ce aproape 45% dintre elevi trăiesc în aceste zone.
• Ponderea copiilor de 3–5 ani înscriși în grădinițe este cu 30–40 de puncte procentuale mai mică în rural decât în urban.

În fața acestor cifre, raportul QX nu propune un pachet concret și coerent de măsuri teritoriale. OCDE însă propune echitate funcțională: identificare, diferențiere, susținere.

Atât QX, cât și OCDE propun un cadru de echitate funcțională, care presupune:

• Finanțare diferențiată: alocări suplimentare pentru zonele defavorizate, nu doar pe baza numărului de elevi, ci și a indicatorilor socio-economici.
• Diversificarea ofertei educaționale în rural: grădinițe comunitare, învățământ dual, campusuri regionale pentru învățământ profesional și tehnic, forme de învățământ hibrid.
• Reducerea barierelor administrative și financiare pentru accesul la educație: simplificarea admiterii în învățământul terțiar, burse de mobilitate, recunoașterea învățării informale/nonformale.

d) Alinierea învățământului la cerințele economiei moderne

Ambele documente pledează pentru o reformă a învățământului profesional și terțiar, cu accent pe competențe aplicate. OCDE susține introducerea programelor „short-cycle tertiary” și a calificărilor de nivel 5 ISCED, în timp ce raportul QX menționează extinderea parteneriatelor cu mediul economic, abordare care presupune însă o schemă operațională clară și aplicabilă.

2. Divergențe de abordare și provocări structurale

a) Prezența de 8 ore în școală – reformă simbolică sau structurală?

Una dintre cele mai controversate propuneri din raportul QX și din intervențiile ulterioare ale ministrului în spațiul public, o reprezintă impunerea unui program de 8 ore în școală pentru profesori. Deși inspirată din modelele europene, această măsură nu este susținută de analiza OCDE, care recunoaște că în România spațiile de lucru, resursele și infrastructura digitală și competențele specifice sunt insuficiente pentru o asemenea transformare. Mai mult chiar, normarea profesorilor în mai multe școli, prevederile din contractul de muncă ar necesita revizuire pentru ca acceastă cerință să poată fi acceptată și acceptabilă. OCDE avertizează că fără investiții prealabile și comunicare susținută, astfel de cerințe pot accentua nemulțumirea și demotivarea profesorilor, deși dacă ar fi posibil ca și în România să fie remunerate toate activitățile adiacente, nu doar orele de predare, la finalul celor 8 ore de muncă, toată lumea ar fi fericită să-și continue ziua concentrându-se pe celelalte componente ale vieții de adult – familie, hobby-uri, dezvoltare personală.

b) Guvernanță: autonomie versus control

Raportul QX introduce o logică a „contractului de performanță” și a evaluării continue, la nivel central, în timp ce OCDE pledează pentru autonomie instituțională crescută, descentralizare și stimularea leadershipului local. OCDE critică revenirea la concentrarea puterii la centru și propune o redistribuire a responsabilităților către școli și autoritățile locale, pe baza datelor și a nevoilor reale.

c) Echitatea ca principiu operațional, nu doar retoric

Raportul QX recunoaște problema inechității și o tratează predominant în termeni de „acces” și „compensare”. OCDE merge mai departe și propune măsuri structurale: reorganizarea rețelei școlare, reformarea criteriilor de admitere, introducerea de burse pentru mobilitate teritorială și dezvoltarea învățământului la distanță pentru comunitățile izolate.

Din studiul celor două rapoarte se pot trage câteva concluzii:

• În ansamblu, raportul QX și analiza OCDE nu sunt antagonice, ci complementare în foarte multe privințe. QX oferă o viziune internă, cu accent pe control și profesionalizare, dar riscă o aplicare uniformizantă, prin centralizarea deciziei. OCDE propune un cadru flexibil, contextualizat și ancorat în bune practici internaționale, punând accent pe echitate, autonomie și eficiență. Viziunea este aceeași, centrată pe calitate prin diferențiere, echitate, scăderea decalajului rural – urban și acces la educație.
• Un sistem educațional nu poate aspira la excelență reală fără echitate în acces, parcurs și rezultate. România riscă să creeze o „educație performantă” doar pentru centrele urbane și elitele deja avantajate, dacă nu corectează inechitățile sistemice structurale. Raportul OCDE oferă un cadru realist și aplicabil, în timp ce QX, în absența unor măsuri teritoriale diferențiate, rămâne în urmă și datorită renunțării în anii precedenți la descentralizare decizională și financiară.
• Raportul OCDE completează substanțial Raportul QX, propunând măsuri concrete de atingere a obiectivelor setate.
• Nu există divergențe de opinie, ci doar divergențe datorate mecanismului de funcționare a sistemului de învățământ din România – centralizare versus descentralizare.
• Ministerul Educației și Cercetării ar trebui să integreze recomandările OCDE în implementarea QX, pentru a evita transformarea unei viziuni ambițioase într-o reformă birocratică sau formală. Doar prin armonizarea celor două perspective, România poate construi un sistem educațional durabil, echitabil și competitiv.
• Politicile educaționale românești ar trebui să se fundamenteze pe principii de alocare, organizare și monitorizare. Numai așa se pot construi politici care transformă echitatea din slogan în realitate.
• Politizarea învățământului, în România, mai jos de secretar de stat ar trebui să fie înlocuită cu profesionalizare și meritocrație. Evident că la orice nivel, competența ar trebui să primeze, înaintea culorii politice, altfel nu va avea România parte decât de “reforme” generate de orgolii personale sau de partid, materializate în schimbări fără sens, după alte schimbări fără sens. Un profesor cu calificativ foarte bine în ultimii cinci ani nu este cu siguranță un bun manager, ori managementul organizației școlare într-un context descentralizat la nivel decizional și financiar implică alte competențe decât cele pedagogice. Poate manageri în fucția de directori?

 “Echitatea în educație: De la principiu retoric la mecanism operațional”

Formulez succint, în final, câteva idei pentru o politică publică în educație care să vizeze echitatea, principiu fundamental al educației și un drept constituțional.

Context
România se află într-un moment de reformă profundă a sistemului educațional, odată cu lansarea viziunii QX de către Ministerul Educației, în paralel cu publicarea raportului OCDE 2025 privind „Educația și competențele în România”. Ambele documente pledează pentru modernizare, dar se diferențiază în adresarea practică a echității și a decalajului rural-urban. Este nevoie de o reformă profundă și coerentă și nu de una paralelă.

Problemă cheie
Echitatea este adesea invocată în discursul politic, dar rareori implementată ca principiu activ de finanțare, planificare și intervenție. România se confruntă cu cele mai mari disparități rural-urban din UE în educație, iar politicile curente nu oferă răspunsuri structurale.

Date relevante (sursă: OECD, 2025):

• Doar 24% din studenți provin din mediul rural, deși 45% dintre elevi locuiesc acolo.
• Doar 10% dintre grădinițe sunt în zone rurale.
• Elevii din rural au o rată de absolvire a liceului de 60%, față de 90% a celor din urban.
• Subfinanțarea ruralului accentuează abandonul școlar, lipsa de opțiuni și exodul educațional.

Abordare: QX vs OCDE

Aspect QX (viziune națională) OECD (analiză externă) Definirea echității Generală, normativă Funcțională, bazată pe date și nevoi teritoriale Politici rurale Insuficient formulate momentan, prevede campusuri școlare   Intervenții direcționate:      finanțare diferențiată,     infrastructură, digitalizare Încurajarea participării Menționată ca provocare corelată cu dezvoltarea resursei umane,   învățământ dual   Propune burse teritoriale,     învățământ hibrid și dual Prezență profesor 8h/zi Impusă uniform în contextul unor provocări: navetiști, normare în mai multe școli          ineficientă fără            infrastructură,                suport, reglementări               clar  diferențiate

Recomandări cheie:

• Adoptarea unui model de finanțare diferențiată în funcție de vulnerabilitate geografică și socio-economică
• Extinderea educației timpurii în rural, prin grădinițe comunitare și parteneriate locale
• Burse de mobilitate teritorială pentru elevi și studenți din zone izolate
• Reorganizarea rețelei școlare prin planificare strategică națională și consultare locală
• Forme flexibile de educație (digitală, hibridă) pentru rural și adulți
• Recunoașterea învățării informale și rute alternative de acces la educație terțiară

Mesajul de fond este următorul: Fără o politică educațională care să pună echitatea în centrul deciziilor bugetare și structurale, România nu poate construi un sistem performant și sustenabil. OCDE oferă soluții aplicabile – e timpul ca ele să fie asumate politic, nu doar citate retoric.

Stimați cititori opiniile domniilor voastre ne interesează, putem formula împreună o politică publică coerentă și profundă pe care apoi să o propunem decidenților spre analiză și de ce nu? Spre completare și adoptare!

Haideți la treabă, că jocul de glezne de pe margine sau scuipăturile în stânga sau în dreapta nu rezolvă problemele învățământului românesc. Cam așa se definește colaborarea întru mai bine pentru toți.

[/responsivevoice]