Livia MAZĂRE ■
Alaltăieri am fost în Medgidia cu o prietenă și am decis sa mâncăm la renumitul Restaurant Tanța și Costel. Surpriză: la prânz nu erau ciorbe, doar două supe crema din conservă de roșii și ciuperci Champignon. Prima dezamăgire!
Din meniul ‘à la carte’ am comandat “Coastă de porc barbeque” care, s-adovedit a fi o coastă încălzită, înfundată într-un sos barbeque. Bine, carnea veche avea gust îndoielnic. Eu am comandat și “Fritto misto” care ar fi trebuit să fie fructe de mare prăjite. În meniu scria că vor fi în “tempura” (un fel de beșamel cu o leacă de ulei, o leacă de apă și făină) ok.
Ar fi trebuit să fie un crevete big tiger, dar am avut 50 gr, creveți, 50 gr, midii și calamar până la 250 gr, plus sos cât cuprinde ca să pară platoul bogat.
Am mai primit un cap și o coadă de big tiger, în tempura, restul ok.
Când l-am chemat pe bucăta, ‘garidele ăla de canal cu ifose de Chef’, ca să ne explicăm, m-a întrebat cu nesimțire dacă am mai glojdit vreodată creveți, la viața mea.
La așa impertinență i-am dat reciproca explicându-i elegant: Măi garicel, eu sunt născută și crescută pe malul mării, la Constanța. Garizi de toate felurile am halit din copilărie, direct din mare, dar niciodată nedorticați, ca în rahatul tău de ‘tempura’.
Răspunsul lui musieu a fost că rețeta asta a fost alegerea lui, mijlocul lui de manifestare în arta ‘gastriconomieie’, a “chefului”, și că acel crevete big tiger care era prezentat în vitrina frigorifică era doar de decor. Un fel de material didactic sau momeală pentru atragerea fraierilor în plasa cârciumarului.
Păi de ce nu mi-ai pus mă și merele și perele și strugurii de ceară din decor, pe masă?
Să vă mai povestesc ce pastile, ce tratamente și câte infuzii de plante medicinale am băut ca să mai las locul și altora din familie la veceu? E inutil. Vă jur că supliciu mai mare n-am cunoscut. Și am făcut-o cu mâna mea… și pentru mine și pentru invitata mea…
Ce părere aveți fraților, stimați comeseni și eventual consumatori? Mai treceți pragul ca să mâncați la “Tanța și Costel”? Eu nu, și nici prietenii mei.
Clar, oamenii sunt niște impostori în ospătărie care pot fi acuzați, în primul rând, de preluare ostilă și abuzivă a unei mărci construită de scriitorul Ion Băieșu și finisată cinematografic de actorii Coca Andronescu și Octavian Cotescu!
Halal să vă fie cu așa bucătar!
[/responsivevoice]
Am fost și eu la o terasă din cele cu „ștaif „, la Acua. Tin să zic, că am luat-o în barbă și m-am făcut și de râs în fața rudelor mele din Moldova.