Paloma PETRESCU ■
Motto: Managementul fără leadership este poezie, iar leadershipul fără management este birocrație, Jorge Zuazula
Sensul real al conducerii autentice ●
În spațiul organizațional contemporan și în mod special în sistemul educațional, relația dintre management și leadership este adesea interpretată eronat, ca și când, cele două concepte ar fi în opoziție. În realitate, cele două reprezintă fețele complementare ale aceleiași monede: una oferă structură și coerență, cealaltă oferă direcție și sens.
Afirmația „managementul fără leadership este poezie, iar leadershipul fără management este birocrație” sintetizează dilema fundamentală a organizațiilor: cum să îmbine disciplina administrativă cu inspirația umană, astfel ca să maximizeze rezultatele și efectele acțiunilor planificate. Echilibrul dintre leadership și management reprezintă condiția esențială a dezvoltării organizaționale autentice, iar absența oricăreia dintre dimensiuni duce fie la imobilism birocratic, fie la haos entuziast.
Argumentele pe care le-am identificat eu pentru magistrala afirmație pe care am ales-o ca motto sunt:
1. Managementul fără leadership – eficiență fără motivație
Managementul se concentrează pe organizare, planificare, monitorizare și control. El oferă stabilitate și predictibilitate, însă fără leadership — adică fără viziune și capacitate de a inspira — managementul devine o simplă execuție de proceduri, iar eficiența nu este sustenabilă pentru că nu se crează motivație în echipa organizației.
„Managementul fără leadership este poezie” pentru că produce documente impecabile, dar lipsite de impact pe termen lung.
Într-o școală, aceasta se traduce prin planuri de dezvoltare formalizate, rapoarte exhaustive și indicatori atent urmăriți, însă fără implicarea reală a cadrelor didactice.
Profesorii se conformează, dar nu se mobilizează; acționează corect, dar nu cu sens.
Eficiența birocratică înlocuiește motivația profesională, iar performanța devine doar o chestiune de raportare, nu de învățare.
Prin urmare, managementul fără leadership creează ordine fără să genereze și să “stocheze” energie, o organizare care, aparent, nu produce dezvoltare umană și/sau instituțională.
2. Leadershipul fără management – inspirație fără structură
La polul opus, leadershipul înseamnă viziune, influență, pasiune și capacitatea de a orienta oamenii spre un scop comun. Dar dacă viziunea și pasiunea nu sunt susținute de un cadru managerial solid, leadershipul riscă să rămână o retorică entuziastă.
„Leadershipul fără management este birocrație” pentru că inspirația neorganizată produce haos, iar haosul nu produce efectele și rezultatele așteptate de organizație, în ansamblul său.
Într-o instituție educațională, acest dezechilibru se manifestă atunci când liderii promovează idei frumoase — „școala creativă”, “școala altfel”, educația incluzivă”, „învățarea colaborativă” — dar fără planuri concrete, alocări de resurse, proceduri și evaluări de parcurs.
Inițiativele se sting, energia se disipă, iar sistemul reacționează defensiv printr-o nouă avalanșă de hârtii și comisii. Leadershipul autentic nu înseamnă doar inspirație, ci și capacitatea de a transforma viziunea în acțiune prin structuri coerente.
Astfel, leadershipul fără management generează vibrație fără direcție, iar lipsa de management produce, paradoxal, birocrație suplimentară.
3. Echilibrul dintre leadership și management – cheia progresului organizației educaționale
Metafora “disecată” în aceste rânduri nu pune în antiteză cele două concepte, ci arată că ele se completează reciproc. Un lider eficient are nevoie de abilități manageriale pentru a transforma ideile în rezultate, iar un manager performant are nevoie de competențe de leadership pentru a da sens acțiunii colective.
În contextul educațional românesc, raportul TALIS 2024 arată că școlile noastre dispun de mult management (reguli, proceduri, rapoarte), dar de puțin leadership educațional (viziune, implicare, colaborare).
Directorii sunt adesea „administratori” ai conformității, nu „arhitecți” ai culturii organizaționale.
Pentru a schimba această paradigmă, este necesar un model de leadership pedagogic, în care directorul este, și în practică, nu doar în teorie, și formator, mentor, facilitator al dezvoltării profesionale, nu doar executant al normativelor.
Numai prin combinarea managementului riguros cu leadershipul inspirat școala poate deveni o comunitate de învățare vie, care învață și produce învățare, în care structura susține inovația, iar procedura servește sensului.
Adevărata competență de conducere nu constă nici în aplicarea rigidă a regulilor, nici în discursul vizionar lipsit de planificare, ci în armonia dintre rigoare și inspirație.
Managementul fără leadership produce conformitate fără motivație; leadershipul fără management produce energie fără rezultate. Împreună, însă, ele pot construi organizații educaționale care învață și produc învățare, evoluează și dau sens schimbării.
Managementul construiește structuri, leadershipul construiește sens. Fără amândouă, nu există progres.
Tema de reflecție de azi, pentru voi, cititorii mei, este: a fost oare o idee bună să se desfințeze “corpul experților în management educațional”, ca entitate care cuprindea potențiali ocupanți ai funcțiilor de directori de unități școlare? Oare un profesor titular în învățământ, cu minimum 5 ani vechime la catedră, cu calificativ foarte bine (în ultimii 2 ani) pentru activitatea didactică a putea să asigure la nivelul organizației școlare echilibrul între management și leadership, așa cum am prezentat mai sus?
[/responsivevoice]
