Luigi FRIGIOIU ■
Constanța “uber alles”
Sala Dalles din București a fost ocupată în seara zilei de 31 octombrie de către constănțeni. Artiști constănțeni pe scenă, mulți spectatori veniți de la malul mării și în sală.
Deschiderea „balului” a făcut-o veteranul Mike Godoroja, producător, realizator radio-TV (blues, jazz, rock), fondator al trupei Blue Spirit”. În cuvinte meșteșugite, Mike a informat publicul despre ce va urma pe scenă: un spectacol unic de rock simfonic. “Proiectul Contrast”, un concert în care forța muzicii rock se împletește cu armonia muzicii clasice.
Trupa Contrast – muzicieni rock consacrați grupați în jurul pianistului și compozitorului constănțean Dorian Pîrvu – s-a aflat pe aceeași scenă cu cvartetul Pontus Euxinus.
Prezentare foarte inspirată a actriței Luiza Martinescu care a reușit să împletească sensibilitatea și forța unui concert rock-simfonic.
Pe lângă Dorian (clape), la Contrast au performat: Eugen Mihăescu (Kripton) – chitară solo, Ștefan Buta – bass, Ștefan Darie – percuție. Iar cvartetul Pontus Euxinus l-a avut la vioara întâi pe Daniel Mihai, și prof. la Colegiul Regina Maria.
Soliști vocali: Costi Sandu – Iris ND și Ana Mladinovici, mezzosoprană la Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski, ambii în formă maximă. Costi și Ana Magica au fost vocile ce-au transformat fiecare vers al textelor în poezie.
A urmat o seară de intensitate și eleganță, în egală măsură. Nu doar muzică ci și energie, emoție, libertate. În prima parte, s-au succedat compozițiile lui Dorian Pîrvu și Eugen Mihăescu, pe versurile lui Bogdan Costea (Pe aripi de lemn, În poziție de drepți, etc).
Virtuozul naiului Nicolae Voiculeț – demn urmaș al legendarului Gheorghe Zamfir – a dăruit publicului vibrația pură a sufletului românesc. O valoare culturală a României și un mare patriot. Actualul solist Phoenix, Costin Adam, ne-a readus pe scenă una din piesele clasice ale rockului autohton: “Nebunul cu ochii închiși”.
Elevii lui Dorian – Răzvan Paraschiv și David Matei – și-au demonstrat talentul cu momente solistice interpretate la claviaturi. Invitatul special, Laurențiu Cazan, a îndemnat publicul să spună ceva. Iar publicul a cântat alături de el, “Say something”, binecunoscutul hit. Seara de excepție s-a încheiat cu două dintre piesele de rezistență ale compozitorului Dorian Pîrvu: Contrast și Enisala. Foarte corect alese. Pentru că muzica lui de calitate se află, întotdeauna, în contrast cu tendințele muzicale actuale sufocate de kitch.
Enisala, cetatea din sec XIV, reprezintă una din emblemele continuității noastre pe tărâmul binecuvântat dintre Dunăre și Mare. Iar melodia e o poveste despre iubire și timp, despre o regină de piatră și sufletul care o cântă. Inspirata de cetate, piesa împletește legenda și prezentul într-un imn al perenității și frumuseții nemuritoare.
Fiecare melodie, fiecare notă a însemnat o punte între timpuri și între stiluri muzicale. Spectatorii au ascultat fermecați, lăsându-și sufletul să zboare liber pe aripile cântului. La final, toți aplaudau frenetic și, parcă, nu mai doreau să plece acasă.
Am pornit pe Autostrada Soarelui – A2, sub lumina lunii, cu acordurile rockului simfonic în minte și inimă. La un moment dat, bătrânul meu Logan a început să îmi acompanieze muzica cu sonorități acute (hodoronc-tronc!). Nu era de la percuție ci de la direcție. Mi-am dat seama că am intrat în Constanța după nenumăratele gropi cu care făceam cunoștiință (ocolești una și dai în alte două). Ziceai că Administrația locală pregătise terenul pentru sărbătoare de Holloween din, chiar, noaptea respectivă.
Am slalomat printre gropi și printre tineri de pe străzi, deveniți “zombie” cu sau fără voia lor. Deși îmi făceau semne să mă alătur petrecerii, i-am refuzat politicos. Am fost și rămân un fan al muzicii maestrului Dorian Pîrvu. În speranța că vor urma și la Constanța show-uri de rock-simfonic precum cel de la Sala Dalles.
