Luigi FRIGIOIU ■
Colț de rai între Dunăre, mare și cer, Sulina e o insulă de libertate. Inițial, sat de pescari, a devenit oraș în sec XIX, odată cu stabilirea aici a Comisiei Europene a Dunării. Statutul de „porto-franco” i-a adus prosperitatea. Este motivul probabil pentru care, în cel de-al doilea război mondial, localitate a fost puternic bombardată. Dar, după 90, pagube mai mari ca bombele a creat “democrația noastră originală”.
În prezent, în loc să dispară, Sulina renaște din propria-i cenușă. Peste tot se construiesc pensiuni, complexuri turistice, faleza Dunării înflorește. Plaja din zona marină poate rivaliza cu cea din Vama Veche. Se organizează evenimente iar unul din acestea e „Fest Porto-Franco”. Amatorii de muzică bună au luat cu asalt șalupele pentru “transport persoane” ce leagă Tulcea de Sulina.
Amfitrionul festivalului a fost folkistul Adi Beznă. Absolvent al Liceului Militar de Marină Alexandru Ioan Cuza din Constanţa, și-a rememorat adolescența chiar dacă, între timp, a renunțat la timonă pentru chitară. Timp de trei zile, Beznă a făcut lumină pe Terasa Coral, de pe faleză, unde s-a întreținut non-stop cu turiștii și artiștii.
Concertele au avut loc pe plajă, într-un fost camping. Vineri, 21 iulie, au concertat Sarmale reci, Mircea Vintilă, Emerich Imre, Zoia Alecu, Jul Baldovin, Paul Prisada, Daniel Făt. Sâmbătă, 22 iulie, au urmat Taxi, Folk frate, Spam, Eugen Mihăilescu, Arhaic, Eugen Avram.
Apogeul festivalului a fost duminică, în ultima zi. S-a lăsat greu: butoaie de bere, grătare cu mici și foc de tabără. După miezul nopții, pentru că vremea se răcise, s-a apelat și la sticle de tărie. A fost un bun remediu și contra țânțarilor care, amețiți, s-au culcat prin iarbă.
Daniel Iancu ne-a anunțat, cu regret, că ultimul val i-au luat, din nou, calul din curte. Din fericire sau din păcate (n-am înțeles prea bine), soacră-sa e bine-mersi pentru că înoată în stil David Popovici.
Cristi Dumitrașcu (alături de Planul B) s-a lăudat că iubita lui umblă „goală prin casă”. Ca urmare, și-a intitulat chiar așa unul din albume. I s-au cerut poze ca dovadă, le-a promis pentru următorul concert. Pănă atunci, are timp să se îmbrace fata… Recitalul lui Adi Beznă a fost încheiat de hitul “Cu lupii laolaltă”. Și lupii mari au venit: Nicu Alifantis și Mircea Baniciu. Ca orice lupi de mare (valoare) ce se respectă, au venit în haită.
Alifantis a adus superprofesioniștii de la ZAN: Răzvan Mirică-chitară, Virgil Popescu-bass, Sorin Voinea-clape, Relu Bițulescu-percuție. Iar Baniciu pe bănățenii lui, Teo Boar și Vlady Cnejevici. Alifantis și Baniciu au fost acompaniați de corul spectatorilor, pentru că toți le știau textele cântărilor pe de rost.
În final, a evoluat Dorin Andone, reamintind piesele lui Florian Pittiș, în recitalul “Sunt un frate tânăr”. Într-adevăr, tinerețea e o stare de spirit. Iar Nicu Alifantis (68 ani) și Mircea Baniciu (73 ani) ne-au demonstrat că nu sunt bătrâni, ci doar experimentați. Pentru că, împreună, au, pe scenă, o carieră de 100 ani! (câte 50 ani de căciulă sau de chelie). Mulți înainte!
Faptul că Sulina renaște se datorează și primarului Dan Nicolcenco prezent la specacol. Din modestie, omul a refuzat invitația de a urca pe scenă. Acest edil nu e amiral, nici mareșal; nu a fost rector, nici senator etc. E doar un gospodar, de bun simț, căruia îi pasă de oraș și de locuitorii Sulinei. Exact ce lipsește Constanței noastre.
Ce frumos, parcă aș fi fost acolo. Mulțumesc pentru atmosfera creată în text, Luigi!
Luigi, de fiecare dată, te întreci pe tine însuți! Chapeau bas!