Dan MIHĂESCU ■
Motto: Toți oamenii poartă aure energetice ce luminează o încăpere; unii când intră, alții când ies.
După cum n-ai să pomenești copil cuminte și babă frumoasă, tot așa și câinele nu pleacă de la măcelărie. La vorbele astea m-am gândit după ce l-am auzit pe președintele PNL, Ilie Bolojan, în seara de vineri 12 decembrie, sugerând că-i lasă un scurt răgaz lui Florin Mitroi să decidă asupra demisiei de la Consiliul Județean Constanța.
Calm, ferm, cumpătat, după ce a discutat cu conducerea filialei la sediu și cu Mitroi separat, acolo unde i s-a dat întâlnire, Bolojan a zis că nu-i cazul să hotărască la cald cine-i succesorul lui Huțucă la președinția filialei județene a partidului; doar doar o mai salva ceva din imaginea șifonată. Asta s-a întâmplat după ce i-a luat temperatura și colericului demisionar.
Cred că flerul liderului liberal, bazat și pe experiența din tinerețe, de la catedră, i-a spus că Mitroi nu e decis să-și părăsească funcția din fruntea județului ci doar să-i atragă atenția și să smulgă ceva promisiuni personale din partea prim-ministrului că v-a fi ajutat. Dacă mă întrebați pe mine, Bolojan, vulpoi bătrân, a citit semnele lăsate în urmă ,de cel care face valuri:
- În comunicatul de presă Mitroi nu a vorbit nicio clipă despre o demisie ci despre «încetarea mandatului de președinte al CJ prin renunțare la funcție». Ori după cum se știe legea nu recunoaște decât instituția demisiei, restul este “apă de ploaie” sau “ciorbă-de-limbă”; jonglerii de panglicar.
- Ne fiind vorba despre o demisie formală, cu număr de la registratură, nici nu putem avea un demisionar în fapt.
- După ce și-a declamat “renunțarea la funcție”, Mitroi a convocat o ședință extraordinară de Consiliu Județean la începutul săptămânii următoare. Hodoronc-tronc.
Iată de ce cred că era să mă duc după fentă, când am luat în serios povestea demisiei de la C.J. Constanța; după cum eu însumi titrasem recent că Huțucă l-a lăsat în offside pe Mitroi, când a demisionat de la președinția filialei PNL.
În realitate nu-i vorba despre vreun: Adio Margareto, n-am cuvinte și-un praz verde! Doar simulacru și istericale de subretă abandonată, ca să vadă ce zice lumea dacă… Eu cred că nedemnul de funcția de președinte al Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi “e fiert” pe filmele bollywoodiene, în esența lui romantică. Tărășenia clocită de el pare replica vălureană a scenariului pus la cale în luna august, a. c, de un veteran al Forțelor Aeriene Indiene. Cotidianul britanic Mirror, citând surse locale, ne transmite că Mohan Lal, din statul indian Bihar, și-a înscenat o înmormântare în toată regula ca să vadă cât și de către cine ar fi fost jelit, în comunitate. Alai de bocitori, pomeni, parastase, ferpare publicate în ziare, rug pentru incinerare, toate cele tocmite în regulă, doar că ce să vezi, suspans și stupoare…Când a ajuns cortegiul funerar la locul cu pricina capacul sicriului s-a deschis și mortul a înviat asemeni lui Vișnu-Krishna, fără să mai fie purificat prin foc. De asta zic, eu cred că și Mitroi și-a înscenat cu demisia o astfel de minune ca la Mangalvit, ca să vadă cine-l plânge!
În contextul relatat mai sus nu pot să trec cu vederea că am avut surpriza să întâlnesc acolo unde nu mă așteptam, cel mai echilibrat, mai clar și vizionar comentariu despre bulversanta acțiune a președinteluiC.J. Constanța, uitat fie-i numele, scris de ziarista constănțeană Cristina Ionescu și publicat sub formă de ‘vox populi’, pe contul său de socializare.
Redau tale quale:
Cred sincer că Florin Mitroi ar fi făcut treabă la CJ dacă ar fi știut să-și aleagă cu mai multă înțelepciune sfătuitorii. Imediat după câștigarea alegerilor, în jurul lui Mitroi s-a adunat lume multă – oameni puțini – gata să-și ofere serviciile de consiliere foarte personală. Dintr-un motiv pe care foarte mulți nu l-au înțeles, președintele a plecat urechea. A crezut că laudele și osanalele vin la pachet cu corectitudinea și bunele intenții. Mult prea preocupat de imaginea publică, Mitroi a căzut victimă unor scenarii demente, unor bârfe de mahala, unor intrigi de birt. Au reușit să-l ”facă cu capul” până în punctul în care a cedat cu totul. Odată cu el, Mitroi a luat și speranțele de ascensiune pe scară socială ale unora, dar, mai ales, pe cele de îmbogățire ale altora.
Dar, vorba poetului, ce val ca Valu trece…Atât s-a putut!
