Gabriela RADU ■
Motto: „Când partidele refuză compromisul nu se pedepsesc reciproc ci îi sancționează pe cei care le-au votat.”
Cine câștigă și cine pierde?
Dacă întrebați reprezentanții mediului de afaceri din România care este efectul negativ cel mai puternic în domeniul lor de acțiune urmare măsurilor implementate până în prezent de guvernul Bolojan, vă vor răspunde că nu nivelul taxelor în sine are un impact negativ major, ci mai degrabă șocul simultan asupra pieții și a profitabilității. Acest dublu șoc duce la blocaj investițional, practic, îngheață economia privată.
Dan Ostahie, fondatorul și directorul general al Altex România, participant la un eveniment de analiză a pieței românești de fuziuni și achiziții din 2025 organizat de Erst & Young România, confirmă afirmația de mai sus și conturează imaginea clară a celui confruntat în mod direct cu realitatea economică actuală: „… cred că, în momentul de față, ne îndreptăm spre o criză în care am și intrat, dar nu avem cifre care să ne spună că suntem acolo. O să realizăm că suntem în criză și, în funcție de viteza cu care măsurile macroeconomice vor fi implementate, vom ieși mai repede sau mai târziu din această criză”.
Pachetul de consolidare fiscală foarte dur al Guvernului, care în sine a avut un scop corect – cel al reducerii celui mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană a condus la un efect economic care a lovit simultan cele două motoare ale economiei: cererea-consumul și oferta-profitul firmelor. În acest mediu sever, antreprenorii reacționează tipic pentru a-și proteja afacerea: înainte de a se confrunta cu cea mai gravă dintre consecințe care ar fi falimentul, opresc investițiile, preferând să supraviețuiască, nu să crească. De altfel, cât de curând, vom vedea aceste efecte în cifrele INS-ului, cel mai probabil. Economia nu se prăbușește dintr-odată, dar încetează să mai crească. În atari condiții, dacă putem accepta că unele firme falimentează, atunci trebuie să fim conștienți că pentru acele afaceri care supraviețuiesc, lipsa investițiilor înseamnă distrugerea viitorului economiei naționale.
Cum înțelege coaliția de guvernare reformarea economiei ?
Cu toate că au pornit împreună pentru guvernarea țării pe baza unui program comun al coaliției PSD-PNL-USR-UDMR, în acest moment există diferențe reale, și în unele cazuri tensionate între programul de guvernare, propunerile economice specifice ale PSD și prioritățile declarate ale premierului Ilie Bolojan. Cu toate acestea, diferențele nu sunt complet ireconciliabile dacă ambele părți se așază la masa negocierilor în mod onest.
Programul de guvernare a coroborat propunerile și prioritățile PSD, PNL, USR și UDMR, fără însă a intra în detaliu privind modalitățile prin care se vor implementa măsurile cu caracter general de tipul ordine în finanțele publice, evitarea unei crize economice, reforma aparatului administrativ prin eficientizarea statului, continuarea investițiilor, crearea unui mediu predictibil pentru afaceri și consolidarea coeziunii sociale.
Diferențele de viziune sunt vizibile mai ales între PSD, care susține prioritizarea stimulentelor fiscale pentru companii și a măsurilor de stimulare a creșterii economice, și premierul Bolojan, care promovează o disciplină fiscală strictă, numită de domnia sa „responsabilă”, cu reducerea cheltuielilor și creșterea taxelor și impozitelor înainte de a introduce stimulente economice, considerând că astfel asigură o stabilitate macroeconomică pe termen lung. PSD-ul, pe de altă parte, insistă cu propriile propuneri, mai orientate spre stimularea creșterii economice și a investițiilor, ca o alternativă la politica de austeritate promovată de premier.
Față de poziția fermă a premierului de a impune reduceri de costuri și de personal, PSD condiționează susținerea acestor măsuri de includerea propriilor programe economice. Deja PSD-ul a amânat sau încetinit unele reforme până la finalizarea propriilor consultări interne, ceea ce reflectă o mare reticență față de reformele dure adoptate până în prezent de Guvern. Premierul s-a confruntat deja cu o opoziție fermă din partea sindicatelor și a autorităților locale, urmare reducerii cheltuielilor viitoare după șocurile fiscale din a doua parte a anului 2025 și începutul anului curent.
Potrivit comunicărilor publice, agenda economică a PSD-ului vizează compensarea efectelor reducerilor de cheltuieli prin acordarea de credite fiscale pentru companii, garanții de stat pentru creditele destinate întreprinderilor mici și mijlocii, precum și bonusuri pentru angajarea tinerilor, acordate pe o perioadă de unu până la doi ani. De asemenea, PSD susține reducerea dezechilibrelor comerciale prin stimularea exporturilor și diminuarea importurilor de produse industriale, alături de extinderea capacităților de producție în domenii precum energia și sănătatea.
Premierul Bolojan intenționează să adauge măsurilor fiscale de reducere a deficitului bugetar și de stabilizare a finanțelor publice deja implementate, o reformă a administrației publice centrale și locale, care vizează reducerea cheltuielilor de personal cu aproximativ 10% la nivel general. Alte măsuri propuse sunt desființarea unor funcții din administrațiile locale de dimensiuni mici și transferul unor rețele de utilități către operatori regionali autorizați. Premierul justifică aceste decizii prin necesitatea evitării blocajelor bugetare, prevenirea pierderii unor fonduri europene și consolidarea încrederii investitorilor străini în economia României.
Care ar fi calea de mijloc dintre cele poziții? O soluție realistă ar putea fi un pachet combinat, care să includă atât reforma administrativă și reducerea cheltuielilor neesențiale, cât și măsuri de stimulare economică pentru sectoarele strategice. Această abordare ar putea împăca disciplina fiscală cu nevoia de creștere și investiții, reducând tensiunile politice și oferind un plan coerent de redresare economică.
De ce nu se ajunge la un compromis? Compromisul este greu de atins din mai multe motive. Din punct de vedere economic, cele două poziții sunt abordări diferite de filozofie economică caracterizate de divergențe majore de priorități. Din punct de vedere politic, având în vedere structura electoratului propriu, PSD plătește mai mult electoral din cauza tăierilor de cheltuieli, înghețărilor de salarii și pensii și reducerea aparatului administrativ public. Instituțional, cele două tabere nu au încredere una în cealaltă. Factorii externi reprezentate de regulile UE privind deficitul bugetar, presiunea piețelor financiare, menținerea ratingului de țară sau negocierile cu Comisia Europeană acționează și aceștia, complicând mai mult drumul spre un compromis. Ca atare, deși pare doar o luptă politică, de fapt avem de-a face cu diferențe semnificative de viziune economică, constrângeri externe, neîncredere între parteneri și stiluri diferite de leadership. Totuși, pachetul combinat de măsuri echilibrate de stimulare a creșterii economice și disciplina fiscală ar putea diminua semnificativ riscurile, dar pentru aceasta ar fi nevoie de acțiuni rapide și corecte.
PSD este conștient că, pe termen scurt, pierde electoral; pe termen mediu, dacă măsurile propuse de premierul Bolojan nu dau rezultatele scontate, atunci acesta din urmă își pierde capitalul de credibilitate. În caz de criză majoră, toți vor pierde.
Un pas către reforma economică?
De curând, Ministerul Finanțelor a pus în dezbaterea publică un proiect de lege de relansare economică despre care ne spune că urmărește câteva obiective importante, precum stimularea investițiilor strategice și atragerea capitalului în unele sectoare industriale importante, îmbunătățirea lichidității companiilor, simplificarea fiscală și reducerea poverii contribuabililor și creșterea rezilienței economice prin accelerarea modernizării tehnologice și susținerea cercetării-dezvoltării.
Măsurile economice propuse la nivel micro sunt relativ corecte și destul de echilibrate în ceea ce privește bonificația de 3% pentru disciplina fiscală, TVA-ului la încasare-majorarea plafonului și unele relaxări pentru microîntreprinderi. Instrumentele sunt simple și cu impact rapid. Ceea ce este discutabil dacă nu riscant se regăsește în zona investițiilor strategice unde stabilirea unui prag de 1 miliard de lei pentru investiții strategice favorizează marile grupuri de firme, multinaționalele și nu capitalul autohton mediu. Ca și promisele ajutoare de stat mari, deducerile massive care sunt foarte sensibile la captura politică sau clientelară, ca să nu mai vorbim de competența redusă de implementare eficientă la nivelul administrației din România.
Disensiunile din Coaliție vor face dificil de implementat măsurile pentru că alocările de sume mari sau selecțiile de proiecte strategice vor fi decizii grele, vor duce la implementare selectivă sau amânare; nici nu știm care ar fi răul mai mic!
Mediul de afaceri, deși interesat, este prudent. Deși unii antreprenori își pot spune “În sfârșit, niște măsuri concrete”, destui vor spune “Prea puțin, prea târziu”. Ca atare, cel mai probabil, vor avea o reacție interesată, dar sceptică și se vor întreba „Cine decide ce este strategic? Cât de predictibil este cadrul fiscal pentru următorii 5-7 ani”?
Pachetul de măsuri, în sine, nu este unul prost. Dar, din păcate, are lipsuri structurale semnificative; chiar dacă ar fi aplicat corect, nu ar schimba fundamental situația economică și nici sentimentul de abandon al populației.
Pentru că tocmai aceasta este o lipsă majoră din proiectul de lege: problema costului vieții. Nu există nici o măsură directă pentru prețurile la energie, la alimentele de bază, costul locuirii, servicii esențiale. Pachetul de măsuri pornește de la premisa nerealistă că dacă ajutăm firmele, va curge lapte și miere pentru populație; nu este așa, pentru că populația resimte puternic eronarea veniturilor și nu lipsa de stimulente investiționale pentru firme. Acolo unde Guvernul vorbește despre investiții mari, sume semnificative pentru tehnologii avansate, pentru cercetare-dezvoltare, tot acolo nu spune un cuvânt despre ținte salariale, despre oportunități de ocupare sau politici publice de retenție a forței de muncă în România, mai ales a celei superior calificate.
Lipsește complet din pachetul de măsuri reforma statului; nici o abordare serioasă a deficitului bugetar: promisiuni de reduceri fiscale, deduceri suplimentare, granturi mari. De unde vor veni banii pentru aceste promisiuni? De ce nu este prezentat un calendar de consolidare fiscală? Cum acomodăm presiunea Uniunii Europene și liniștim agențiile de rating? Capitalul românesc mediu este ignorat; lipsa de interes arătat firmelor românești cu 50-500 de angajați va duce la o polarizare economică accentuată.
Cât se adresează aceste intenții în mod direct populației? Este suficient să spunem că dimensiunea socială este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Nici o referire cu privire la educație, formare profesională, zone sărace sau monoindustriale, protecție pentru cei care pierd din tranziția economică. Cum percepe populația aceste măsuri? Cu frustrare, cu încredere în politici economice doar pentru cei puternici, cei de sus și văd polarizarea societății.
Orientarea spre creștere economică reprezintă un punct forte al propunerilor formulate. Cu toate acestea, aplicarea concretă a acestor măsuri ridică semne de întrebare. Capacitatea administrativă de implementare limitată, birocrația, nivelul redus de digitalizare și ritmul lent de absorbție a fondurilor europene pot afecta eficiența programului de reformă și devin un risc major. În plus, finanțarea stimulentelor fiscale presupune identificarea unor surse alternative de venit, în condițiile în care acestea pot reduce temporar încasările la bugetul de stat. Fără un cadru fiscal stabil și o consolidare a capacității administrative, impactul măsurilor economice ambițioase ar putea rămâne sub așteptări.
Rămâne deci de văzut dacă partidele din coaliție vor avea voința politică și capacitatea administrativă de a transforma intențiile în realitate, fără ca principalul pierzător să fie cetățeanul obișnuit.
[/responsivevoice]
