Gabriela RADU ■
Motto: Realitatea economică nu se vede doar de sus, din rapoarte, ci mai ales de jos, din buzunare.
Cash sau ESA?
Românii trăiesc de luni bune sub presiunea unui „atac fiscal” constant, justificat de guvernanți prin necesitatea de a reduce deficitul bugetar. Politicienii își laudă eforturile și afirmă că se văd deja rezultatele. Între timp, cetățeanul obișnuit rămâne confuz: ce înseamnă, de fapt, că deficitul este „sub control”?
Deficitul bugetar reprezintă diferența dintre cât cheltuie statul și cât încasează. Problema nu este atât nivelul său, cât modul în care este măsurat. Și aici apar contradicțiile: există două modalități de prezentare a cifrelor, fiecare cu efecte diferite asupra percepției publice.
Prima metodă este măsurarea pe cash: se ține cont doar de banii efectiv intrați și ieșiți din buget, ca într-un extras de cont personal. Rezultatul pare mai atractiv – deficitul pare mai mic. Dar realitatea este alta: facturi neplătite, datorii amânate, obligații care vor apărea în anii următori dispar din statistică, nu și din viața reală a cetățeanului. În traducere liberă: statul arată bine în rapoarte, dar amână plata facturilor, exact ca un individ care trăiește „de azi pe mâine” ignorând soldul real al contului.
A doua metodă este standardul ESA (European Standard of Accounts), utilizat de Uniunea Europeană. Aici se ține seama de toate datoriile și obligațiile reale, indiferent dacă plata lor a fost efectuată sau e dor programată. Rezultatul? Deficitul apare mult mai mare, iar realitatea financiară a țării nu mai poate fi cosmetizată – Europa vrea să știe exact cât se datorează, de fapt.
Ceea ce contează pentru români este însă simplu: modul de măsurare face diferența între o iluzie de responsabilitate și decizii economice reale. Atunci când guvernanții anunță triumfători că deficitul e „sub control”, este esențial să ne întrebăm: pe cash sau pe ESA? Așadar „cosmetizarea” cifrelor nu rezolvă problemele, ci doar le amână, iar nota de plată va fi întotdeauna mai mare, e adevărat, probabil mai târziu.
România nu are nevoie doar de statistici frumoase – are nevoie de transparență, responsabilitate și decizii care nu pot fi amânate. Până atunci, buzunarele românilor rămân cel mai bun barometru al adevăratei stări economice.
Comisia Europeană judecă faptele, nu promisiunile bugetare
În evaluarea disciplinelor fiscale naționale, Comisia Europeană nu se lasă impresionată de declarații politice sau de planuri ambițioase. Indicatorul-cheie după care este analizată capacitatea financiară a oricărui guvern este unul mult mai concret: rata de creștere a cheltuielilor primare nete. Un instrument tehnic, dar esențial, care arată cât cheltuie statul în mod real și deliberat din voință politică.
Cheltuielile primare nete includ exact acele sume asupra cărora guvernul are control direct. Ele exclud dobânzile la împrumuturi și cheltuielile generate de situații excepționale, dar pot fi ajustate prin decizii politice privind veniturile și cheltuielile curente. Tocmai de aceea, acest indicator este considerat de Comisia Europeană un barometru al voinței politice și al disciplinei fiscale, nu un rezultat al hazardului economic.
Abordarea Comisiei Europene pleacă de la un principiu simplu: guvernele nu pot controla economia în ansamblu, dar pot controla cât cheltuiesc. Deficitul bugetar este influențat de factori externi – recesiuni, inflație, creșterea dobânzilor sau fluctuații valutare – care scapă parțial deciziilor politice. În schimb, dinamica cheltuielilor primare nete reflectă decizii asumate, fiind o cauză directă și controlabilă a deficitului, nu doar un efect.
Relația dintre cei doi indicatori este una directă: atunci când cheltuielile primare nete cresc peste limitele stabilite, deficitul bugetar se adâncește. Respectarea plafonului de creștere impus de regulile europene duce, dimpotrivă, la o ajustare reală și sustenabilă a deficitului. În lipsa acestei discipline, orice reducere a deficitului este privită cu scepticism, deoarece poate fi doar rezultatul unor artificii contabile sau al amânării unor cheltuieli pentru exercițiul financiar următor.
De aici și reticența Comisiei Europene față de „imaginile frumoase” livrate de guverne. Bruxelles-ul evaluează sustenabilitatea pe termen mediu și lung, nu se lasă influențat de marketingului politic.
Economistul șef al Băncii Naționale, Valentin Lazea, atrage atenția că este important să privim situația finanțelor publice cu obiectivitate. Nu este corect să atribuim exclusiv ultimelor guverne responsabilitatea pentru creșterea deficitului bugetar. Datele Institutului Național de Statistică arată că deficitul bugetar ca procent din PIB a fost ridicat și în perioade de creștere economică puternică (2017-2019, de la -2,5% la -4,4%), dar și în anii electorali 2016 și 2019.
De asemenea, este de părere că măsurile recente de consolidare fiscală au contribuit la evitarea unei crize de plată, iar recesiunea economică a fost, într-o oarecare măsură, limitată. Estimările pentru 2025 indică o creștere economică de aproximativ 1%, iar datorită scăderii costurilor împrumuturilor interne și externe, deficitul bugetar ar putea fi mai mic decât se anticipa inițial: de la 8,7% la 7,65% din PIB pe cash și de la 9,3% la aproape 8% din PIB conform metodologiei ESA.
Este important de menționat că aceste cifre sunt estimări, iar datele finale Eurostat pentru deficitul ESA 2025 nu sunt încă disponibile. În prezent, avem doar datele pe cash publicate de Ministerul Finanțelor și proiecția Comisiei Europene, care estimează deficitul ESA pentru România în 2025 la 8,4%.
Din perspectiva contribuabilului, cifrele finale ale exercițiului bugetar 2025 vor fi decisive. Acestea vor arăta dacă politica fiscală este sustenabilă sau dacă, dincolo de estimări optimiste, există probleme legate de disciplină bugetară. În final, cetățeanul va dori să știe: dacă rezultatele sunt bune, la ce costuri s-au realizat și cine le-a suportat mai mult?
[/responsivevoice]
