Pamfil Polonic (Suceava 1858 – București 1944)

🔊 Ascultă articolul

Marius TEJA ■

I.Biografie

Pamfil Polonic s-a născut la 27 august 1858 în orașul Suceava din Bucovina Habsburgică. Tânărul a absolvit școala primară și gimnaziul în orașul natal, în 1873 liceul militar St. Pölten (Austria), în 1874 Școala militară reală imperială Weisskirchen din Moravia (Cehia) și în 1875-1878 Theresianische Militärakademie din Wiener Neustadt (Austria).

El a activat ca ofițer topograf în perioada 1878–1888 în Regimentul 31 românesc din Sibiu, oraș în care a îndeplinit și funcția de profesor de topografie la Școala de ofițeri de rezervă. În perioada 1888-1891 a lucrat ca inginer topograf la construirea fortificațiilor de la Przemysl (sud-estul Poloniei), dar a fost nevoit să se pensioneze pe caz de boală.

Apreciindu-i calitățile de topograf şi de desenator, profesorul universitar Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Național de Antichități, l-a angajat în 1892. În 1893, Polonic a efectuat săpături la Slăveni (Olt), iar în 1894 în castrele de la Racoviţa-Copăceni, Bivolari şi Tiţeşti (Vâlcea). De asemenea, el a cercetat drumul roman de la Izlaz (Teleorman)-Ioneştii Govorii (Vâlcea)-Boiţa (Sibiu), drumul lui Traian de pe Valea Cernei (Mehedinți-Hunedoara), precum şi Valul lui Traian, Troianul sau Brazda lui Novac de nord (Mehedinți-Argeș-Prahova-Buzău) şi de sud (Teleorman). În 1896, arheologul amator a investigat castrul și piciorul podului lui Apolodor de la Drobeta, iar în 1897, castrele de la Răcari (Dolj), Bumbeşti şi Porceni (Gorj). În 1898, el a continuat investigaţiile de pe Dunăre, între Calafat şi Giurgiu, și apoi, la valul de la Galaţi. În anul 1900 a executat săpături la Celei şi Reşca (Olt) și în 1901 la Jidava (Argeș). Din păcate, după un deceniu de colaborare fructuoasă, în 1902 Polonic părăsește MNA din cauza unor neînțelegeri cu directorul.

Experiența sa profesională a continuat prin colaborarea cu biologul Grigore Antipa (1867-1944), lucrând ca inginer topograf şi desenator la Serviciile Pescăriilor Statului din Delta Dunării, iar din 1905 la Muzeul de Istorie Naturală din București (azi „Grigore Antipa”). În 1910, Polonic a colaborat cu geograful Simion Mehedinți (1868-1962) la partea de cartografie de la atlasul și manualele de geografie ale savantului. După Marea Unire din 1918, el a lucrat ca șef de lucrări principal la Direcția Cadastrului Țării, de unde s-a pensionat în 1925. Tot acum a desenat harta geologică a țării pentru Institutul Geologic.

Ca arheolog amator, Pamfil Polonic a realizat un număr impresionant de săpături după metoda epocii, în situri cu o stratigrafie complexă, şi periegheze (cercetări de suprafață limitate), care totalizează sute de kilometri de drumuri romane, valuri de apărare etc. El a fost primul cercetător metodic al țărmului românesc al Dunării, de la Vârciorova (Caraș-Severin) până la Brăila. Investigațiile de teren erau urmate, conform înțelegerii cu Tocilescu, de rapoarte detaliate săptămânale, însoțite de ridicări topografice, schițe topografice, planuri de detaliu pentru obiectivele importante și reconstituiri, care au fost folosite în publicațiile profesorului.

Activitatea științifică scrisă a lui Polonic este cuprinsă în 1587 file de manuscris, din care 1334 de file text, 27 hărți şi 226 planuri și desene, pe care le-a predat Bibliotecii Academiei. Între manuscrisele cu caracter general, sunt incluse: Despre valurile, drumurile şi cetăţile din ţările locuite de români. Motto: Valea Împăratului (1 ms.1, 92 file), Cetăţile şi monumentele istorice din România notate pe harta Statului Major, scara 1:200 000 şi trecute pe harta 1: 500 000 (1 ms.12, f. 1-43), Cetăţile şi monumentele istorice (1 ms.13, f.1-12), Note şi informaţii asupra locurilor istorice culese de la locuitori (1 ms, 6, caiet 1, f.1-70; caiet 2, f.1-6; caiet 3, f.1-30; caiet 4, f.1-3). Harta Moldovei din hărţile Statului Major (1 ms.15, f.1-6). Varia (1 ms. – cuprinde 226 de planuri şi desene asupra tuturor săpăturilor şi cercetărilor de suprafaţă), Hărţi arheologice (II, 1-21 – cuprinde 21 de hărţi de pe harta României 1:500 000, cu localizarea obiectivelor arheologice cunoscute). Fortificaţii preistorice (1 ms.9, f.1-27). Fortificaţii romane (1 ms.10, caiet 1, f.41-74; caiet 2, f-75-149; caiet 3, f.150-216). În Arhiva MNA există şi trei caiete (37 file) intitulate Note de locuri istorice și redactate în 1927. Cetăţile din Transilvania, Banat și sudul Moldovei au fost puţin investigate de Polonic pe teren, informațiile fiind obţinute pe baza interpretării, ca specialist topograf-cartograf, a hărţilor Statului Major Român (1:50 000, 1:200 000, 1:500 000) şi a celor austriece (1:300 000) şi din literatura de specialitate, cum este cazul siturilor din nordul Moldovei. În Transilvania, el a cercetat Jiul românesc, Bistra, şi Sarmizegetusa, fiind însoţit de profesorul Teohari Antonescu (1866-1910) de la Universitatea din Iași. În schimb, în sudul Moldovei, Polonic a efectuat periegheze în 1913. Se remarcă în activitatea lui Polonic bogăția informațiilor inedite, cum sunt cele privind valurile şi drumurile romane, și consemnarea unor „interpretări populare” păstrate în tradiția seculară a localnicilor a unor monumente cum ar fi Brazda lui Novac, Movila lui Novac etc. În cercetările de teren, Polonic a descoperit sute de puncte cu vestigii preistorice, romane, greco-romane și bizantine, în situri cercetate de predecesorii săi: Al. Odobescu (1834-1895), C. Bolliac (1813-1881), D. Pappasoglu (1811-1892), D. Butculescu (1845-1916). Polonic solicita, în memoriul înaintat Academiei cu titlul Precuvântare, ca arhiva sa documentară să fie publicată, subliniind, în modestia sa, faptul că nepublicarea lui ar fi „o pagubă nu numai pentru mine personal, ci şi pentru cercetările arheologice din România în general”. El nu avea „pretențiunea de a intra în discuțiunile înalte asupra chestiunilor arheologice şi a da interpretări sau a emite păreri asupra lor, aceasta presupunând o specializare adâncă, în această frumoasă ramură a ştiinţei şi o perfectă cunoaştere a bibliografiei”. Ca urmare, Polonic s-a limitat să descrie ceea ce a văzut şi să interpreteze cele văzute, deoarece „cultura mea militară îmi permite să judec un val, o cetate, o șosea militară etc.” Dorinţa sa expresă de a se publica măcar lucrarea Valurile, drumurile şi cetăţile romane din ţările locuite de Români, apreciată de Academie în 1919 cu premiul „Vasile Adamachi”, nu a fost îndeplinită. Forul academic l-a însărcinat pe academicianul Vasile Pârvan (1882-1927) cu tipărirea lucrării, iar după moartea acestuia, aceasta a trecut în sarcina succesorului său la MNA, profesorul universitar Ion Andrieşescu (1888-1944), care, după un deceniu, a înapoiat-o autorului fără recomandări de revizuire. O lucrare începută prin 1934-1935 și rămasă neterminată se intitula Itinerar al locurilor istorice prin Ţările Române. Tot în perioada interbelică, el desenat pentru MNA, împreună cu fiul său, geograful-cartograf Pamfil P. Polonic, harta arheologică a Daciei (scara 1:500.000), pe baza informațiilor profesorului Ion Andrieșescu (1888-1944) de la Facultatea de Istorie a Universității București.

Pamfil Polonic a decedat la vârsta de 86 de ani la București în ziua de 17 aprilie 1944.

Conform arheologului Corneliu Mateescu (1911-1997), importanța contribuției lui P. Polonic constă în faptul că multe din rapoartele sale rămân documente unice, deoarece unele situri au fost distruse parțial sau total, din cauza nepăsării și a distrugerilor umane. Arheologul Alexandru Păunescu (1931-2003) îl considera un „precursor” al cartografiei arheologice românești, iar „Enciclopedia Arheologilor din România” îl consideră „părintele desenului arheologic” românesc.

II. P. Polonic și Dobrogea antică

Imediat după încadrarea sa la MNA, Tocilescu l-a însărcinat cu săpăturile de la cetatea romană de la Adamclisi, începute în aprilie 1892, şi apoi cu cercetările din întreaga Dobroge. În anul următor a continuat, sub conducerea directorului, săpăturile de la cetatea Tropaeum Traiani și a localizat pe hartă  cele trei valuri de apărare (valul mare de pământ, valul mic de pământ și valul de piatră), care încep la insula Hinog (3 km sud de capul podului de la Cernavodă) și se termină la Constanța, precum și castrele adiacente. În anii 1895-1896 şi 1899 a cercetat cele două fortărețe de la Axiopolis, una romană şi alta bizantină, tot în dreptul insulei Hinog. În 1895, a investigat litoralul de la Mangalia la Casapchioi (Sinoe), în 1897 a continuat cercetările până la Babadag și în 1898 a cercetat țărmurile lacului Razelm şi ale braţului Sfântu Gheorghe, precum şi malul fluviului de la Tulcea până la Ostrov (sud-vestul județului Constanța). În anii 1898-1899 a reluat săpăturile de la Adamclisi, iar în 1901 la Mangalia.

Dobrogea antică în arhiva Pamfil Polonic de la Biblioteca Academiei:

Valurile romane şi preistorice (1 ms. 4): 1. Valurile romane de la Cernavodă până la Constanţa (caiet 1, f.27-76 şi caiet 2, fila 1-5); 2. Valul roman de la Vlachioi (caiet 2; f.16-21); 3. Valul roman din jurul satului Niculiţel (caiet 3, f.1-6); (…)

Drumuri romane şi preistorice (1 ms.5): (…) 8. Drumul roman de la Silistra (Durostorum) până la Constanţa (caiet 8, f. 1-5); (…)

Cetăţi romane şi preistorice (1 ms. 7): (…) 4. Cetăţile din interiorul Dobrogei de pe malul Mării Negre (caiet 4, f.21-36); (…) 11-12. Cetăţile de pe malul dobrogean al Dunării, de la Dunăvăţ la Hârşova (caiet 11, f. 1-60) şi de la Hârşova până la Ostrov (caiet 12, f.8-43); (…) 16. Cetăţile rotunde de la Alcalop (Dobrogea) (caiet 16, f.1) (…)

Săpăturile cetăţilor romane (1 ms. 8): 1. Săpăturile de la Adamclisi (caiet 1, f. 1-22); (…) 9. Ruinele oraşului antic Tomis şi cercetări arheologice la Constanţa (caiet 9, f.4-9, 51-77); 10. Cercetări arheologice la Mangalia (caiet 10, f. 1-10); 11. Cercetările arheologice de la Hinog (caiet 11, f.12-23); (…)

Cetăţile şi monumentele istorice din Dobrogea în harta Statului Major la scara 1:200 000 (1 ms.11, f. 1-14).

De remarcat că și judeţele din Cadrilater, Durostor și Caliacra, sunt incluse în manuscrisele sale (ms IX, plic IX, caietele nr. 1,2,3), iar din cele 270 de file ale manuscrisului lui Gr. Tocilescu cu titlul Săpături arheologice în Dobrogea, aflat la BAR, 150 de file  reprezintă textul semnat de  Polonic, care prezintă cetățile dobrogene, săpăturile de la Mangalia, săpăturile de la Axiopolis și valul cel mare de pământ.

Cu ocazia semicentenarului Dobrogei din 1928, MNA i-a cerut să deseneze harta Dobrogei preistorice și greco-romane (1:150.000) și harta valurilor din zonă (1:300.000), ambele hărți fiind prezentate la standul României de la Expoziția Universală de la Barcelona din 1929

În revista „Natura” din București, Polonic a publicat, în rezumat, manuscrisele Valurile antice din Dobrogea (XXIV, 1935, 6, p.21-26) și Cetăţile antice de pe malul drept al Dunării (Dobrogea) până la gurile ei (XXIV, 1935, 7, p.18-26).

III. Bibliografie

Biblioteca Academiei Române, Secția Manuscrise, Fond Pamfil Polonic,

Arhiva Muzeului Național de Antichități, Fond Pamfil Polonic, mapele 3-4 (copii xeroxate ale  manuscriselor de la BAR).

***, Pamfil Polonic, „Enciclopedia Arheologilor din România”, www.arheologi.ro

Barbu Vasile, Pamfil Polonic, „Revista Muzeelor”, București, II, 1965, 3, p. 237-240.

Iuga Victor, Un om vrednic: Pamfil Polonic, în „Natura”, XXXI, iunie 1942, 6, Bucureşti, p. 224-227.

Mateescu Corneliu, Pamfil Polonic, în „Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Seria Arta Plastică”, 16, 1969, 2, Bucureşti, p. 340-343;

Idem, Pamfil Polonic, „Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie”, București, 26, 1975, 2, p. 293-294.

Idem, Pamfil Polonic (1858-1944), în „Drobeta”, 1978, Drobeta Turnu-Severin, p. 198-199;

Păunescu Alexandru, Manuscrisele Pamfil Polonic, „Arhivele digitale de arheologie”, www.cimec.ro

[/responsivevoice]