Marius TEJA ■
Săptămânalul „Farul Constanței” a fost prima publicație în limba română in orașul de pe litoralul Mării Negre. Gazeta în 4 pagini, cu subtitlul „Ḑiar oficial al județului Constanța”, a apărut la 12 mai 1880.
Pe pagina întâi din numărul 2 din 17 mai 1880, apărea articolul nesemnat cu titlul Tablou general de Comunele și Cătunele județului Constanța, formate conform art. 49 din legea de organisațiune a Dobrogei. Ortografia numelor turco-tătare din articol este, în general, una fonetică românească.
Legea de organizare a Dobrogei a fost adoptată de Parlament la 8/20 martie 1880 (publicată în „Monitorul Oficial” din 9/21 martie), fiind inițiată de ministrul de interne Mihail Kogălniceanu („Constituția Dobrogei”). Noua lege de regim excepțional a înlocuit regulamentele provizorii adoptate în noiembrie 1878, la preluarea fostului teritoriu otoman de către autoritățile române de le trupele rusești de ocupație, și a fost valabilă până în 1909.
Județul Constanța cuprindea cinci ocoale, cu 78 comune cu 144 sate dependente.
Ocolul Constanța cuprindea 11 comune cu 21 de sate dependente:
*Palazu Mare (azi localitate a municipiului Constanța) cu Anadalkioi (turcă: Anadolu=Anatolia (Turcia asiatică) și köy= sat; din 1975 cartier al orașului Constanța) și Canara (turcă: kanara=tăietoare, abator; bulgară kanara=stâncă maritimă, pășune; azi orașul Ovidiu);
*Gargalicu Mic (Corbu de Jos) cu Gargalicu Mare (Corbu de Sus; unificat cu Corbu de Jos în Corbu în 1968) și Șahman (azi Luminița);
*Cara Harman (turcă: kara=negru și harman=amestec; azi Vadu) cu Peletli (din 1925 Săcele, la cererea doi proprietari localnici, originari din comuna brașoveană Săcele);
*Pazarla (turcă: pazar=târg; din 1930 Târgușor) cu Șeremet (azi Casian, după o inscripție grecească din zonă), Ester (dispărut ? Gura Dobrogei) și Ghelengic (azi Mireasa);
*Cara Murat (turcă: Murat cel Negru; apoi Ferdinand, iar din 1948 Mihail Kogălniceanu) cu Dolu Facî (dispărut), Nazarcea și Horazlar (turcă: horoz=cocoș / „Ai cocoșului”; azi Poiana);
*Murfatlar (turcă: „Ai lui Murfat”; 1924-1965 și 1980-2007 Basarabi) cu Omurcea (Valea Seacă; absorbit în 1967 în Valu lui Traian);
*Copadin (turcă: Kobadin; azi Cobadin);
*Hasancea (turcă: Asanca; din 1925 Valu lui Traian) cu Mahometcea (turcă: Mahmutkoy= „Satul lui Mahmut”: Straja; demolată în anii 80 la construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră)
*Techir-Ghiol (turcă: gol=lac) cu Hasi Deolik (turcă: Hasi-Duluc; azi Cumpăna), Laza-Mihale (azi Lazu) și Agigea (turcă: Aziziye)
*Danakioi (apoi Carol I, azi Nicolae Bălcescu) cu Bilalar (turcă: „Ai lui Bilal”; din 1923 Dorobanțu)
*Cogiala (turcă: Kocali; din 1929 Valea Neagră, din 1964 Lumina) cu Palazu Mic (azi Palazu Mic), Tașavlu (turcă: taș=piatră și avlu=curte; azi?), Cicrâcci (Sibioara) și Cara-Coiun (turcă: kara=neagră și koyun=oaie; din 1927 Năvodari).
Ocolul Hârșova cuprindea 15 comune cu 28 de sate dependente:
*Calfa (turcă: kalfa= ucenic; azi Calfa în județul Tulcea) cu Aisa-bei (?), Curudgea (în turcă: Koruca; azi Corugea în județul Tulcea), Haidar (Singureni?; azi Haidar în județul Tulcea), Mohametcea (din 1964 Stânca în județul Tulcea), Racman (turcă: Rahman; azi Rahman în județul Tulcea) și Ramazankioi (turcă: Ramazan=post religios și köy=sat; din 1964 Cișmeaua Nouă în județul Tulcea);
*Capugi (turcă: kapici=portar; din 1923 Crișan) cu Erchezie (turcă: Erkeșek; din 1923 Valea Stupinei, azi Stupina) și Satilkioi (turcă Satisköy: satiș=? și köy =sat; din 1923 Crucea);
*Cartal (turcă: kartal=„vultur”; din 1923 Șoimul, azi Vulturu) cu Ciatal-Orman (Pantelimonul de Sus, azi Pantelimon) și Terzikioi (turcă: Terziköy: terzi=„croitor” și köy=„sat”; azi Runcu);
*Dăeni (azi Dăeni, județul Tulcea);
*Eni-Sarai (turcă: yeni=nou și saray=palat; din 1923 Saraiu) cu Baldagiu (?), Carapelit (turcă: kara=negru și pelit=ghindă; ) și Dulgheru (azi Dulgheru);
*Gârlici (azi Gârliciu) cu Eschi-Sarai (dispărut secol XIX);
*Gizdăreșci (din 1912 Ghindărești) cu Tichilești (azi Tichilești);
*Gropa Ciobanului (turcă: Çoban-Kuyusu; din 1897 Ciobanu) cu Cadâ-Câșle (turcă: kadi=judecător și kișla= stână); din 1928 Bălăceanu, din 1962 Miorița);
*Hârșova (latină Carsium; turcă: Hirsova) cu Diș-mahale (cartier al Hârșovei) și Varoșu (fosta denumire a unui cartier al Hârșovei);
*Muslu (din 1923 Cloșca) cu Muslu-bei (din 1923 Horia);
Ostrovu (slava veche: ostrov=insulă mare: azi Ostrov) cu Aigar-Ahmet (azi Măgurele, în județul Tulcea) și Taș-Burun (turcă: taș=piatră și burun=naș; azi teritoriu al Ostrovului);
Șiriu;
*Topalu (turcă: topal=șchop; azi Topalu) cu Boascicu (turcă: bogaz+cik=canal mic; azi Dunărea) și Calekioi (turcă: kale=cetate și köy=sat; apoi General Cernat, azi Capidava);
*Topologu (azi Topolog în județul Tulcea) cu Doiran (turcă: Doyuran, azi Sâmbăta Nouă în județul Tulcea), Topologu Cerchezesc (?) și Topologu Tătăresc (?);
*Urumbei (din 1925 Regina Elisabeta, din 1948 Elena Pavel, din 1964 Luminița în județul Tulcea) cu Hairaclar (?) și Șamșiler (?).
Ocolul Mangalia cuprindea 16 comune cu 38 de sate dependente:
*Gheringec (între 1933 și 1940 I. G. Duca; azi Pecineaga) cu Așcilar (turcă: așci=bucătar; azi Vânători) și Copucci (azi Arsa);
*Tatlageac cu Buiuc-Tatlageac (turcă: buyuk=mare; fost Domnița Elena, azi 23 August) și Chicuk-Tatlageac (turcă: küçük=mic; azi Dulcești);
*Tusla;
*Musurat (fost Regele Mihai, fost Filimon Sârbu, azi Movilița) cu Buiuc-Musurat și Chicuk-Musurat;
*Osman Facâ (azi Bărăganul) cu Abdulac (turcă: Abdullah; azi Potârnichea) și Elbekioi (turcă: ebe=moașă și köy=sat; azi Lanurile );
*Uzumlar (turcă: „ai lui Uzum”; fost Lungeni, în 1968 înglobat în Mereni) cu Enige Mahale (turcă; yenge=cumnată și mahale=cartier; azi Mereni) și Amzacî;
*Topraisarî (turcă: toprak=pământ și sarî=galben; azi Topraisar);
*Edilkioi (turcă: edil= și köy=sat; azi Miriștea) cu Osmancea (turcă: osmança=otoman);
*Agemler (turcă; acemler=persanii; azi Ciobănița) cu Cioban-Issa și Sofular (turcă: sofu=ascet, sofular=asceții; fost Plopul, azi Credința);
*Enghez (azi General Scărișoreanu) cu Cassicci (fost Maior P. Chiriacescu/Chiriacești, azi Casicea), Buiuc-Enghez (turcă: buyuk=mare) și Chiciuk-Enghez (turcă: küçük=mic);
*Cavlacar (turcă: kavlak=plop, kavaklar=plopii; azi Plopeni) cu Mangacî;
*Cazâl Murat (turcă: kâzâl=roșu / Murat cel roșu; fost Fetești, azi Movila verde) cu Merdvenli-punar (turcă: merdivenli=cu scări și pinar=fântână; azi dispărut), Terdi-Veli (turcă: terzi=croitor și veli=părinte, protector, tutore; fost Frasinu, înglobat în Curcanu) și Bacter (turcă: Bekter; înglobat în comuna Deleni);
*Giuvenli (turcă: güvenli=de încredere; azi Chirnogeni) cu Calfakioi (turcă: kalfa =ucenic și köy=sat; azi Viroaga), Mamuslu (azi Căscioarele), Cerkezkioi (turcă: Çerkez= cerchezși köy=sat; azi Cerchezul), Derekioi (turcă: dere=vale, pârâu și köy=sat; desființat) și Docuz-Acî (turcă: Dokuzagaci: dokuz=nouă și agaci=copaci; azi Măgura);
*Azaplar (turcă: azap=chin, azaplar=chinuri; azi) cu Erebilar (turcă: Erebiler; fost Orzari, înglobat în 1968 în Comana), Mustafacî (turcă: Mustafa Hagi, haci=pelerin la Locurile Sfinte ale Islamlului) și Carakioi (turcă: kara=negru și köy=sat; azi Pelinu);
*Ciragi (turcă Kiraci; azi Cotu Văii) cu Acargea (dispărut), Huscadenii (turcă: Hoșcadân, apoi Cadâna; 1926 ), Valali (azi Vâlcelele) și Cadikioi (turcă: kali= și köy=sat; azi în Bulgaria);
*Cara Omer (turcă: Kara Omer=Omer cel Negru; din 1930 Negru Vodă) cu Canli-Cicur (turcă: kanlı=sângeroasăși çukur=groapă; din 1926 Grănicerul; azi depopulat) și Danlukioi (turcă: davul=tobă și köy=sat; aziDarabani);
*Sari-Ghiol (turcă: sarî=galben și göl=lac; din 1926 Albești) cu Acbașî (turcă: ak=alb și baș=cap, șef; unificat cu Sari-Ghiol în Albești în 1926), Agilar (turcă: haci=pelerin musulman, hacilar=pelerini musulamani; din 1938 Hagieni) și Ilanlâc (turcă: ylan=șarpe, ylanlâk=șerpărie; din 1913 Vama Veche).
Ocolul Medjidie cuprindea 15 comune și 38 de sate dependente:
*Medjidia (de la numele sultanului Abdülmecid (1839-1861); azi orașul Medgidia);
*Tortoman (azi comuna Tortoman) cu Celibikioi (turcă: çelebi=politicos și köy=sat =și köy=sat; azi comuna Mircea Vodă), Defcea (turcă: Defçe; azi Gherghina), Tacria (turcă: Facria; din 1925 Făclia), Derni-Cuius (?), Geabac (azi Țibrinu) și Azizea (turcă: Azizie=a lui Aziz, Aziz=nume de bei cerchez; din 1918 comuna Saligny);
*Cernavoda (slava veche comună: cerna= neagră și voda=apă; azi Cernavodă);
*Seimeni Mari (azi Seimeni) cu Seimeni Mici (azi Seimenii Mici);
*Tașpunar (turcă: taș=piatră și pinar=izvor; azi Siliștea) cu Chior Cișme (turcă: kör=chior, orb și çeșme=cișmea; azi Țepeș Vodă), Baltagi (Băltăgești), Sarazea (turcă: sarica=călăreț otoman; Saragea, azi Gălbiori) Mare și Sarazea Mică;
*Ala Capsă (turcă: Alakapi; din 1930 Poarta Albă) cu Docuzolu (turcă: dokuz=nouă și ogul-fii; Cuza Vodă) și Chiustel (turcă: Köstel; azi Castelu);
*Cara-Tai (turcă: kara=negru și tay=mânz; din 1930 Nisipari) cu Hagi Cabul (înglobat în Nisipari);
*Chiciuc Biulbiul (turcă: küçük=mic și bülbül=privighetoare; fost Biulbiul Mic, fost Ciocârlia de Jos, azi comuna Ciocârlia) cu Ende Carakioi (turcă: hendek=șanț, kara=negru și köy=sat; azi Valea Dacilor), Chiciuc Murvat (turcă: küçük=mic și Murfat; azi Siminoc), Biuiuc Biulbiul (turcă: buyuk=mare și bülbül=privighetoare; fost Biulbiul Mare, azi Ciocârlia de Sus) și Ruișan (?);
*Mahmut Cuius (turcă: Mahmut Kuyusu; azi Izvoru Mare) cu Taciamac (turcă: caçamak=ascuns, evadare; azi Călugăreni) și Idris Cuius (turcă: Idris Kuyusu; azi Veteranu);
*Carabacâ (turcă: kara=neagră și bağ=legătură; azi Negrești) cu Beșaul (turcă: beș=cinci și oğul=fii; azi Conacu), Cangagi (turcă: kavgaci= certăreață; azi Cagagia, județul Tulcea) și Chetic Punar (turcă: kertik=crestătură și pinar=fântână; azi Curcani);
*Chioseler (turcă: Köseler; azi Petroșani) cu Borungea (turcă: Berindji; azi înglobat în Petroșani);
*Cocargea (turcă: kokarca=dihor; din 1964 Pietreni) cu Susus Ali Bei (?), Ispap Punar (?) și Alibei Tieru (turcă: Ali și bey=domnși çayır=luncă);
*Enigea (turcă: yenice=destul de nou; azi Deleni) cu Tulucci (turcă: Polucci, fost Adâncata, din 1977 înglobat în Aliman), Adam-Clise (turcă: adam=om și kilise=biserică; azi Adamclisi), Mulciova (turcă: Molçova; azi Abrud), Iusu Tânăr (turcă: Iusuf și pinar=fântână; fost Cuuruz, din 1968 înglobat în Urluia), Talașman (azi înglobat în Urluia), Harabagi (turcă: akrabaci=înrudire; azi Hațeg), Dede-Bala (?) și Ghiol-Basi (?);
*Rasova (azi Rasova) cu Vlackioi (turcă: vlah=român și köy=sat; azi Vlahii);
*Cochirleni (azi Cochirleni) cu Musait (azi dispărut) și Evirnez (turcă: Büyük İvrinez – azi Ivrinezu Mare și Küçük İvrinez – azi Ivrinezu Mic).
Ocolul Silistra Nouă cuprindea 21 comune cu 19 sate dependente:
*Ostrov (slava veche: ostrov=insulă mare; azi Ostrov);
*Cuzgun (turcă: kuzgun= corb; azi Ion Corvin);
*Almalîu (azi Almalău);
*Bugeac (azi Bugeac);
*Esekioi (turcă: Isaköy: Isa=Isus și köy=sat; azi Esechioi) cu Cuiungic (turcă: kuyucuk=fântână mică; azi Cuiugiuc);
*Gârlița (azi Gârlița) cu Galița (azi Galița);
*Calnia (turcă: Kanli; azi Canlia);
*Satu Nou (azi Satu Nou) cu Prăjoia (Pârjoaia, azi Izvoarele);
*Coslugea (turcă: Kozluca; azi Coslugea) cu Lipnița (azi Lipnița);
*Carvan (turcă: kervan=caravană; azi Carvăn); cu Velikioi (turcă: veli=părinte, protector, tutoreși köy=sat; azi Goruni);
*Oltina (latină: Altinum; azi Oltina) cu Câșla (turcă: kișla=stână; azi Strunga);
*Bogilic (?) cu Demircea (turcă: demirci=fierar; din 1930 Mircești, din 1948 înglobat în comuna Ion Corvin);
*Mârleanu (azi Dunăreni) cu Aliman (azi Aliman);
*Parakioi (turcă: para=ban și köy=sat; azi comuna Băneasa);
*Caranlâc (turcă: karanlik=întuneric; azi Negureni) cu Curu Orman (?);
*Tetekioi (turcă: teke=capră și köy=sat; azi Lespezi) cu Basarghian (?), Ciucurkioi (turcă: çukur=groapă și köy=sat; azi Brebeni) și Nastradin (azi Pădureni);
*Dobromirul Turc (fost Dobromir Vale ? azi Dobromir) cu Dobromirul Bulgar (fost Dobromir din Deal?);
*Regep Cuiusu (turcă: Recep Kuyusu; azi Tudor Vladimirescu) cu Cadikioi (kadi=judecător și köy=sat; azi Coroana) și Teche Deresi (turcă: Teke Deresi=Valea Țapului; din 1977 înglobat în comuna Băneasa);
*Ghiuvegea (fost Cărpiniș, din 1968 înglobat în Băneasa) cu Calaicci (turcă: Kalaiçi; azi Făurei);
*Hairankioi (turcă: Hayranköy: azi Dumbrăveni) cu Bairam Dede (turcă: Bayram=sărbătoare islamică și dede=bunic; azi Independența) și Caraacci (turcă: kara=întunecată și aci=durere; azi Tufani);
*Asarlâc (turcă: asirlik=vechi de secole; azi Cetatea) cu Ghiol Punar (turcă: göl=lac și pinar=izvor; azi Șipotele).
Bibliografie
Brătescu Constantin, Noile numiri de sate din Dobrogea-Veche, „Analele Dobrogei”, Revista Societății Culturale Dobrogene, 1924-1925
Covacef Petre, Catalogul numelor de locuri din Dobrogea de la Evlia Celebi la Ion Ionescu de la Brad, „Analele Dobrogei”, Constanța, seria II, an VI, 2006, nr. 1, pp. 162-195.
Karasu Cezmi, Lucrări otomane în Dobrogea românească, „Unitatea gândirii”, noiembrie 2008, https://fikirdebirlik.org/yazdir.asp?yazi=200901008
[/responsivevoice]
