Paloma PETRESCU ■
Uniunea Europeană (UE) a făcut un pas decisiv în lupta împotriva corupției, după adoptarea rezoluției legislative a Parlamentului European din 26 martie 2026, la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea corupției. Documentul înlocuiește Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului și Convenția privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene și modifică a Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (COM(2023)0234 – C9-0162/2023 – 2023/0135(COD). Astfel, noua directivă stabilește pentru prima dată un cadru juridic comun.
aplicabil tuturor statelor membre. Actul normativ vizează atât sectorul public, cât și pe cel privat și urmărește eliminarea diferențelor legislative care, până acum, au îngreunat cooperarea între autorități și au creat vulnerabilități în sancționarea faptelor de corupție.
Definiții comune și reguli uniforme
Noua directivă introduce o schimbare majoră: armonizarea definiției juridice a corupției la nivel european. Practic, infracțiuni precum mita, traficul de influență sau deturnarea de fonduri vor fi definite în mod similar în toate statele membre. Această uniformizare oferă autorităților un limbaj juridic comun, facilitând investigațiile transfrontaliere și reducând riscul interpretărilor divergente.
Documentul înlocuiește două instrumente juridice anterioare, unul din 2003 privind corupția în sectorul privat și convenția din 1997 referitoare la funcționarii europeni, adaptând legislația la realitățile actuale, în care rețelele de corupție operează frecvent peste granițe și implică fonduri europene.
Pedepse mai dure, inclusiv pentru companii
Directiva stabilește și sancțiuni minime comune. Statele membre vor trebui să prevadă pedepse maxime cuprinse între trei și cinci ani de închisoare pentru infracțiunile de corupție, în funcție de gravitate.
O noutate importantă este responsabilizarea companiilor. Acestea pot fi sancționate cu amenzi de până la 5% din cifra de afaceri globală anuală sau cu sume fixe care pot ajunge la 40 de milioane de euro. Măsura reflectă rolul tot mai important al mediului economic în mecanismele moderne de corupție.
Accent pe prevenție și „cultura integrității”
Pe lângă componenta punitivă, directiva pune un accent puternic pe prevenție. Statele membre sunt obligate să creeze organisme specializate în combaterea corupției, responsabile de evaluarea riscurilor și elaborarea strategiilor naționale.
Aceste instituții vor avea și un rol educativ, fiind chemate să promoveze transparența și integritatea în administrație. Conceptul de „cultură a integrității” devine astfel un pilon central al politicilor europene anticorupție.
Termene clare pentru implementare
După publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, directiva va intra în vigoare în 20 de zile. Statele membre vor avea la dispoziție 24 de luni pentru transpunerea prevederilor în legislația națională, iar pentru măsurile de prevenție incluse în strategiinaționale ale statelor membre UE, termenul se extinde la 36 de luni.
Pentru România, acest calendar înseamnă modificări importante ale legislației penale și administrative, dar și posibile ajustări instituționale pentru a respecta noile standarde europene.
România, în fața unui test esențial
Integrarea acestor prevederi în legislația românească nu este doar o obligație formală, ci și o oportunitate reală de reformă. Corupția rămâne una dintre problemele persistente ale administrației publice din România, afectând încrederea cetățenilor și eficiența instituțiilor.
Adoptarea unor definiții clare și uniforme ar putea reduce ambiguitățile legislative care, în unele cazuri, au permis interpretări diferite sau chiar blocaje în anchete. În plus, sancțiunile mai ferme pentru companii pot descuraja practicile ilegale din mediul privat, un domeniu unde controlul a fost uneori mai dificil.
La fel de importantă este componenta de prevenție. Crearea unor structuri specializate eficiente și independente ar putea contribui la identificarea timpurie a riscurilor și la limitarea fenomenului înainte ca acesta să producă efecte majore. Într-un context în care gestionarea fondurilor europene este crucială pentru dezvoltare, întărirea mecanismelor anticorupție devine esențială.
Nu în ultimul rând, promovarea unei culturi a integrității ar putea avea efecte pozitive pe termen lung, dincolo de simpla aplicare a sancțiunilor. Educația și transparența pot schimba treptat modul în care este percepută și tolerată corupția în societate.
Adoptarea directivei marchează un moment semnificativ în consolidarea spațiului juridic european. Pentru România, miza nu este doar conformarea la cerințele europene, ci și folosirea acestui cadru ca instrument real de modernizare instituțională.
Într-un peisaj în care corupția continuă să „dea de furcă”, noile reguli europene ar putea oferi impulsul necesar pentru schimbări mai profunde și durabile.
[/responsivevoice]
