Călin MARINESCU ■
De ceva vreme, în gospodăria mea s-a creat un adevarat război de idei privind apartenența Președintelui Putin la un serviciu de informații vestic, în calitate de Conservă.
Soţia mea susține că numai în această calitate ar fi putut să-i facă atâta rău poporului. În urma acțiunii sale nesăbuite a adus Rusia la nivelul anilor războiului rece și poate mai rău.
Dintr-o țară considerată una din marile puteri economice ale lumii, primită în clubul select G7, devenit astfel G8, a ajuns să se laude cu relațiile economice cu state de rangul Iranului, o altă țară aflată sub multiple sancțiuni și să solicite ajutorul necondiționat al altor mari puteri economice ca India și China.
Exemplul trimiterii lui Lenin în Rusia de către Germania, în scopul de a demoraliza și dezorganiza armata țaristă,percepută de germani ca un real pericol în primul război mondial, poate fi un precedent elocvent pentru posibilitate ca pe timpul cât a acționat sub umbrela KGB în Germania, agentul Putin să fi fost atras de un serviciu special vestic gen CIA și transformat într-o bună Conservă, spre o viitoare acțiune.
Opinia mea este total diferită, mai ales că am avute experiențe contradictorii cu ocazia deplasărilorcu scop economic, făcute în Rusia, atât în vremea Preşedintelui Boris Elțîn, cât și în perioada de început a domniei lui Putin.
Primii ani sub Putin au scos Rusia dintr-o cădere economică dezastruoasă, cu efecte devastatoare asupra poporului rus. Nu pot uita imaginile terifiante ale unor bătrânei care ofereau spre vânzare te miri ce, ca să aibă bani pentru o pâine, pentru că pensiile, ca de altfel și salariile, se plăteau foarte rar, cu întârzieri de cinci șase luni.
Ori Putin a adus totul la normal – este adevărat – prin măsuri securiste, prin arestarea unor oligarhi care nu au fost de acord să participe financiar la bunăstarea patriei sau a celor care au cârtit împotriva noii ordini.
Declarațiile recente ale generalului american Petraeus, fost comandant al trupelor din Irak pe timpul „Furtunii în deșert” și al trupelor din Afganistan, dar și fost Director al CIA, care îl categorisea pe Putin ca fiind „cel mai mare cadou pe care putea să îl primească NATO”, m-au pus în evidentă dificultate.
Evident că luarea deciziei de a ataca Ucraina, acțiune dovedită a fi fost total nepregătită, a adus Rusiei sancțiuni economice, administrative și politice neașteptat de dure.
Poate cea mai gravă sancțiune a fost aceea a scoaterii gazului și petrolului rusesc de pe piața europeană, înlocuite cu alte importuri poate mai scumpe, dar intens promovate de Statele Unite ale Americii.
Toate sancțiunile economice au adus pierderi uriașe statului rus, dar în același timp și oligarhilor care suportă alături de Putin pierderi uriașe în bani, cât și bunuri exorbitant de valoroase, cum ar fi yachturi și proprietăți, dar și imposibilitatea de a se bucura de traiul fastuoas în cele mai sofisticate destinaţii occidentale, cu care erau obișnuiți.
În același timp, pentru omul de rând, în afară de pauperizarea evidentă, se menține permanent riscul mobilizării și trimiterii pe frontul ucrainian, după un simulacru de instrucție, îmbrăcați ca vai de ei și cu arme în mare parte din cel de-al Doilea Război Mondial.
Și, poate cel grav pentru armata rusă a fost deconspirarea lipsurilor materiale datorate corupției endemice, dar și lipsa de instruicţie militară cauzată de dezinteresul manifestat de ofițeri – de la căprar la general – cum se spune, dublate și de lipsa de informare a trupei despre intenția reală a țarului Putin.
Militarii ruși nu au fost motivați pentru a susține o astfel de acțiune.
Într-un cuvânt, marea armată roșie și-a dovedit incompetența.
De aici a izvorât nemulțumirea care a dus la acțiunea lui Prigojin de sfârşitul săptămânii, Prigojin care e clar că nu este numai cum se zice „pe mana lui” și că are în spate persoane sau servicii foarte puternice.
Escaladarea declarațiilor lui Prigojin, de la schimbarea Ministrului Apărării Shoigu, de azi dimineață, la „vom avea un nou președinte” după amiază, ne duce cu gândul că în paralel cu deplasarea forțelor Wagner spre Moscova, ajunse foarte aproape de destinație, s-au desfășurat intense negocieri cu mai marii Rusiei.
Măsurile extreme luate de conducerea Moscovei de a transforma un oraș uriaș ca întindere, cu o populaţie cât a României, au arătat lipsa unor trupe loiale care să apere orașul.
Se pare că invazia rușilor în Rusia a mers mult mai bine decât invazia din Ucraina.
La acest moment încă dificil să facem aprecieri întemeiate despre aşa zisa încercare de lovitură de stat precum şi orice predicție, dar în orice caz, Putin de mâine nu va mai fi Putin de ieri, președinte sau nu.
