Ce e nou pe frontul de est! (II)

Dan MIHĂESCU ■

Publicăm azi, în gazeta Sentinela, ce-a de-a doua ediție a analizei strategice CRONICILE MĂRII NEGRE/CMN. Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin, elaborată de experții grupului de reflexie Casa Mării Negre. Publicarea seriei de sinteze săptămânale despre ecosistemul militar, economic, politic, social și de securitatea din regiunea noastră extinsă, cu amabilitatea dr. Dorin Popescu,

Sintezele, publicate de redacția noastră cu titlul generic  “Ce e nou pe frontul de est!” ce ne-au fost puse la dispoziție cu amabilitate de dr. Dorin Popescu, președintele organizației, conțin informații sensibile din  regiunea extinsă a Mării Negre, actualizate și analizate săptămânal de experții think tank-ului constănțean, și sunt structurate în trei capitole.

I. Cronici albe [1]

• Schimbarea din funcție a comandantului-principal[2] al Forțelor Armate ucrainene nu va produce schimbări paradigmatice în războiul din Ucraina. Înlocuirea din funcție a generalului Valeri Zalujnîi cu generalul-colonel Olexandr Sirski / Олександр Сирський[3] nu va produce, cel mai probabil, schimbări notabile în derularea războiului de apărare dus de Ucraina: noul comandant va avea de înfruntat aceleași probleme de sistem: insuficiența efectivelor mobilizate pe front, rezerva strategică redusă, nișa modestă pentru înlocuirea trupelor mobilizate în linia întâi, dotarea insuficientă cu armamente și tehnică de luptă a armatei ucrainene, reducerea constantă a sprijinului tehnico-militar al Occidentului, clivajele interne din Ucraina privind posibila noua mobilizare (solicitată anterior de Valeri Zalujnîi etc.). Președintele Zelenski i-a cerut acestuia “un plan realist de activitate a Forțelor Armate în 2024”, solicitare pe care experții o echivalează cu recomandarea de reținere/abținere în a formula liderilor politici soluții radicale precum noi mobilizări de amploare ale rezerviștilor (400.000-500.000 rezerviști). Cel mai probabil, principala problemă a noului comandant-principal al Forțelor Armate ucrainene o va reprezenta insuficiența resurselor existente (umane, logistice, tehnico-militare, financiare, tehnologice etc.) avute la dispoziție pentru a atinge obiectivele de eliberare a teritoriilor ocupate ilegal de armata rusă. Pe fond, nevoia de schimbare a viziunii militare și a leadershipului militar devenise evidentă, în absența cronică a unor rezultate notabile pe front.
• Moscova nu crede în Sirski. Numirea în funcție a noului comandant-principal al Forțelor Armate ucrainene a fost comentată ironic/tendențios și abrupt la Moscova. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că această schimbare nu va modifica actualul curs de desfășurare a ostilităților militare din Ucraina. Maria Zaharova, purtător de cuvânt al MAE rus, numește schimbările efectuate de președintele ucrainean ca reprezentând un semn al agoniei statalității ruse (conform propriei grile de evaluare, statalitatea rusă a generat ea însăși multiple semne de agonie prin schimbarea repetată a comandanțillor armatei ruse de pe frontul din Ucraina); vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, îl numește pe generalul Sirski fost ofițer rus sovietic devenit trădător banderist (posibila problemă a originii ruse a generalului Sirski a fost demontată preventiv în spațiul public de președintele Zelenski, care l-a numit „cel mai bun comandant ucrainean”) și slugă a Vestului care “a împins „maniacal” și „frenetic” popoarele Rusiei și Ucrainei – poporul rus unit – către un nou război civil”.
• Președintele Zelenski a pregătit masiv societatea ucraineană pentru schimbarea comenzii militare. Pentru a evita risculunei căderi dramatice a moralului trupelor ucrainene odată cu schimbarea din funcție a comandantului armatei, președintele Volodimir Zelenski pare a fi rezolvat în prealabil problema percepției unei competiții politice directe cu generalul Valeri Zalujnîi. Centrul Razumkovenunță[4] un suport popular încă masiv pentru Zelenski (38,1% mai degrabă au încredere; 30,9% au mare încredere), în cadrul unui sondaj recent care poate inhiba vocile contestatare. Petro Poroneșko, fost președinte al Ucrainei, îi cere (în Rada Supremă a Ucrainei) președintelui Zelenski ca procesul marilor schimbări politice “să înceapă chiar cu Zelenski”. Iulia Timoșenko, fost premier, avertizează asupra clivajelor generate de proiectul noii legi a mobilizării. O serie de alți posibili concurenți politici sunt creditați cu suport popular redus (Vitali Kliciko, 33,2% mai degrabă au încredere; 6% au mare încredere; Petro Poroșenko, 15,1% mai degrabă au încredere; 3,6% au mare încredere; Iulia Timoșenko, 9,6% mai degrabă au încredere; 1,4% au mare încredere); principalii urmăritori în ratingul încrederii (Vitalii Kim[5], 39% mai degrabă au încredere; 19% au mare încredere; Dmytro Kuleba, ministrul afacerilor externe, 36,1% mai degrabă au încredere; 14% au mare încredere) nu pun probleme din perpectiva unei posibile oponențe politice; generalul Valeri Zalujnîi nu a fost inclus în cercetarea sociologică.
• Miza strategică a întâlnirii Putin-Erdogan. Miza prioritară a întâlnirii dintre cei doi președinți o reprezintă transmiterea de mesaje indirecte către partenerii tradiționali ai acestora cu privire la capacitatea tranzacțională a Moscovei și Ankarei și la existența unui proiect alternativ de politică externă în cazul în care dialogul strategic cu aceștia eșuează. Putin și Erdogan își vor negocia apropierile și coordonarea acțiunilor de politică externă pe diferite teme de interes comun precum Caucazul, Siria, Orientul Mijlociu. Nu se exclude enunțarea convenirii unui nou mecanism privind facilitarea transporturilor de cereale ucrainene și (separat) rusești în Marea Neagră, însă tema și-a pierdut actualitatea și urgența pentru Ucraina, care a reușit crearea unui coridor maritim funcțional alternativ[6]. Întâlnirea are mize simbolice care vor fi atinse prin simpla ei desfășurare (vizită într-o țară membră NATO a președintelui Putin, transmiterea duală de avertismente diplomatice partenerilor tradiționali etc). Nu se anticipează rezultate și efecte concrete ale acesteia. Pentru Vladimir Putin, vizita deschide noi demersuri de balet diplomatic în țări „prietenoase” (Iran, Belarus, Coreea de Nord). Este în curs de pregătire, la nivel bilateral, o vizită a acestuia la Phenian.
• Vizita lui Putin în Turcia se amână, în absența unor teme de substanță și a perspectivei unor rezultate care să poată fi ambalate de către cei doi lideri ca fiind relevante, la nivel regional și global. Ankara și-a reiterat, recent, disponibilitatea de a media sau găzdui negocieri între Ucraina și Federația Rusă cel puțin pentru încheierea unui armistițiu de încetare a focului. Este posibil ca părțile să aștepte (în cazul Rusiei, să genereze) evoluții care să mărească posibilitatea unor rezultate concrete ale dialogului la vârf ruso-turc. Presa rusă vehiculează deja mai multe variante de desfășurare a vizitei, pentru perioada aprilie-mai 2024. Predicție: vizita președintelui rus în Turcia va avea loc după alegerile prezidențiale din Rusia, din 15-17 martie 2024.
• Sporesc angajamentele multilaterale și bilaterale de securitate și sprijin pentru Ucraina. Ucraina a inițiat recent negocierile cu Danemarca[7] privind încheierea unui acord bilateral de securitate și se apropie de încheierea negocierilor similare cu Franța[8].  Negocierile au loc ca parte a implementării Declarației comune G7 privind sprijinul pentru Ucraina, la care numeroase alte țări din Europa s-au alăturat ulterior; oficialii ucraineni au anunțat iminența inițierii unor negocieri similare cu Estonia[9]. Acordul bilateral cu Marea Britanie (“Agreement on Security Co-operation between the United Kingdom of Great Britain & Northern Ireland and Ukraine”) a fost semnat la 12 ianuarie a.c. Acorduri similare bilaterale sunt negociate în prezent și cu România[10] și Olanda, ulterior Declarației cunoscute a G7, care stă la baza sistemului de angajamente în domeniul securitar privind Ucraina.
• Continuă discuțiile și sprijinul politic internațional pentru Ucraina. O nouă Conferință internațională pentru soluționarea conflictului în Ucraina se află în pregătirea comună a Ucrainei și Elveției, în continuarea discuțiilor și reuniunilor recente de la Davos, din ianuarie a.c. Ministrul de externe al Elveției a invitat la Conferința respectivă și pe ministrul chinez de externe. Organizarea acestei noi conferințe internaționale a fost confirmată recent de către președintele Volodimir Zelenski. Kievul dorește ca la aceste reuniuni internaționale să se dezbată în continuare celebra „formulă a păcii în 10 puncte”, enunțată și detaliată public în mod repetat de către președintele ucrainean. Până în prezent, reprezentanții Federației Ruse au lipsit de la dezbaterile internaționale pe această temă (organizate anterior în Elveția, Malta, Arabia Saudită, sub forma unor reuniuni ale consilierilor de securitate națională și consilierilor politici ai șefilor de stat privind implementarea Formulei Păcii), iar absența acestora la următoarele reuniuni este ca și certă. Obiectivul de etapă al organizatorilor este ca la următoarele reuniuni să participe cât mai multe țări din Sudul Global (la dezbaterile internaționale de la Davos, din ianuarie a.c., s-a reușit un număr record de participanți). Un summit Ucraina – Europa de Sud-Est (co-organizat de președintele Ucrainei Volodimir Zelenski și de premierul albanez Edi Rama) este anunțat a avea loc la 28 februarie a.c., la Tirana, Albania. Vor fi invitați liderii țărilor europene; președintele sârb Alexandr Vucic a confirmat deja prezența la summit.

• Ucraina, noi soluții și scheme alternative de sprijin financiar. În condițiile absenței/tergiversării obținerii unui compromis în cele două camere ale Congresului SUA privind noul sprijin financiar și tehnico-militar acordat Ucrainei, Casa Albă ar analiza oportunitatea unor scheme alternative de sprijin pentru Ucraina, printre care: utilizarea activelor înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei; schimburi masive de armamente cu țări terțe; o schemă comună SUA-UE de sprijin tehnico-militar. Rusia amenință că va răspunde foarte dur la eventuale măsuri ale UE și SUA privind utilizarea, în sprijinul Ucrainei, a activelor înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei. Potrivit presei ruse, aceste amenințări inhibă, în prezent, evoluții/decizii radicale în acest domeniu în Uniunea Europeană și SUA. Președintele SUA și cancelarul german evidențiază că scăderea sprijinului pentru Ucraina ar putea genera efecte critice ale capacității acesteia de a se apăra. Potrivit cancelarului german, sprijinul financiar al UE pentru Ucraina de la începutul invaziei a fost de cca 91 miliarde dolari; după UE și SUA, în ierarhia statistică urmează  Germania, al cărei sprijin militar s-a ridicat la cca 30 miliarde dolari (tancuri, artilerie, sisteme de apărare antiaeriană etc). Potrivit acestuia, prioritățile în sprijinul internațional acordat Ucrainei trebuie să fie: continuarea sprijinului militar; convenirea și coordonarea sprijinului prin dialog strategic transatlantic; evitarea unei confruntări directe NATO-Rusia; consolidarea politicii NATO de apărare și descurajare.
• Nevoile de finanțare externă a funcționării economiei Ucrainei cresc. Potrivit analizelor ucrainene[11], Kievul primește în 2024, dacă angajamentele financiare de sprijin se mențin, cca 37 miliarde dolari (plus tranșa anuală de 12,5 miliarde euro din pachetul total de sprijin de 50 miliarde euro pentru perioada 2024-2027), la care se adaugă angajamente internaționale de sprijin de cca 25 miliarde dolari în 2025 și 12 miliarde dolari în 2026. Rămâne sub semnul întrebării pachetul de sprijin financiar așteptat din SUA, în cuantum de 61,4 miliarde dolari (din acest pachet, cca 14 miliarde dolari ar susține economia ucraineană, restul urmând a fi utilizat pentru cheltuuieli militare). În afara sprijinului financiar al SUA și UE, există angajamente majore de sprijin din partea Fondului Monetar Internațional (5,4 miliarde dolari) și, în regim bilateral, de la state precum Olanda, Canada, Norvegia, Danemarca, Japonia, Coreea de Sud (cu un total estimat de 2 miliarde dolari). Nevoile de sprijin financiar ale Ucrainei sunt mai mari chiar și în anul 2024, în care există un sprijin financiar extern substanțial. Fără sprijin financiar extern, economia Ucrainei ar funcționa cca 2 luni / an. Ucraina speră că un instrument major de sprijin fincanciar care poate fi activat în sprijinul său l-ar reprezenta utilizarea actualelor fonduri înghețate ale Băncii Centrale a Federației Ruse (cca 180 miliarde dolari în UE, cca 300 miliarde dolari în SUA). Alte instrumente de sprijin financiar le-ar putea reprezenta Fondul suplimentar UE de sprijin pentru Ucraina, solicitat de președintele Zelenski (Ukraine Assistance Fund, cca 20 miliarde euro în 5 ani, însă acesta ar putea fi utilizat pentru cheltuieli militare) și lansarea instrumentului național Rezerva Ucrainei, în cuantum de cca 2,5 miliarde euro.
• Legea privind mobilizarea va rezolva parțial problemele sistemice și nevoile actuale și viitoare ale Ucrainei. Rada Supremă a Ucrainei a adoptat în primă lectură[12] proiectul legislativ privind mobilizarea, într-o variantă mult mai flexibilă decât variantele inițiale, încercând să îmbine/împace nevoile majore actuale ale armatei cu evitarea riscurilor politice implicite. La discuțiile privind votul în celelalte două lecturi se așteaptă noi modificări ale proiectului. Încă nu este certă versiunea finală a proiectului de lege. Chiar și în urma adoptării acestui proiect legislativ vor rămâne nerezolvate numeroase alte aspecte de interes major privind maximalizarea capacității de exploatare a resursei umane în sensul consolidării apărării Ucrainei pe actualul front (penalizarea persoanelor care se sustrag mobilizării, demobilizarea parțială, atingerea nivelului necesar de recrutare și mobilizare în raport cu nevoia uriașă și imperativă a rezervei active etc).
• Odesa revine pe radarul rusesc. Tot mai multe atacuri combinate cu rachete și drone au ca obiectiv ținte din regiunile Odesa, Herson și Nikolaev. Sunt atacate din nou porturile maritime ale Ucrainei. Au loc noi încercări ale aviației tactice ruse de a relua lansările neselective de bombe dirijate asupra unor obiective militare și civile.
• Ocuparea întregului litoral ucrainean al Mării Negre reprezintă un obiectiv pe termen mediu al actualului proiect imperialist și hegemonic rusesc. Se confirmă tot mai mult că ocuparea întregului litoral ucrainean al Mării Negre reprezintă un obiectiv pe termen mediu al actualului proiect imperialist și hegemonic rusesc. Declarațiile recente explicite ale președintelui rus privind orașul „rusesc” Odesa au încurajat noi campanii publice rusești privind nevoia/obiectivul ocupării întregului litoral ucrainean la Marea Neagră.
• Presa rusă obedientă Kremlinului: “eliberarea Odesei este o sarcină strategică a operațiunii militare speciale și a întregii construcții a Europei de Est”. Presa rusă obsedientă circulă deja seturi argumentative detaliate[13] privind nevoia strategică a Federației Ruse de a ocupa orașul și regiunea Odesa: “fără Odesa, Ucraina ar deveni o formațiune statală fără perspectivă; poziția strategică a orașului asigură ieșirea către Transnistria, Moldova și granița unor state NATO – România; cucerirea orașului și regiunii Odesa ar fi relevantă pentru destinul întregii Europe de Est; eliberarea Odesei este o sarcină strategică a operațiunii militare speciale și a întregii construcții a Europei de Est”[14].
• Federația Rusă slăbește militar în acvatoriul Mării Negre. În acvatoriul Mării Negre, Federația Rusă are probleme în a gestiona utilizarea rachetelor navale Kalibr. Infrastructura necesată utilizării acestora se află la Sevastopol, însă exploatarea acesteia este riscantă pentru Flota rusă a Mării Negre. Flota rusă a Mării Negre preferă, în aceste condiții, utilizarea navelor aflate în Novorossisk. Marea agitată din această perioadă, precum și loviturile cu drone și rachete ale armatei ucrainene, reduc constant spațiul de manevră navală a Flotei ruse în acvatoriul Mării Negre[15]. Numărul de nave militare de suprafață și submarine purtătoare de rachete Kalibr și utilizate de Flota rusă în acvatoriu s-a diminuat masiv față de primele luni ale invaziei, mai ales în lunile de iarnă.
• Flota rusă a Mării Negre rămâne totuși o amenințare substanțială în acvatoriu, în pofida loviturilor reușite ale armatei ucrainene împotriva capabilităților acesteia (potrivit datelor militare ucrainene, armata ucraineană ar fi scos din luptă, de la începutul invaziei ruse în Ucraina, cca 33% din navele militare de suprafață ale acestei Flote)[16]. Potrivit datelor publice, în perioada premergătoare declanșării invaziei, Flota Rusă ar fi dispus în acvatoriul Mării Negre de 74 de nave militare de suprafață.
• Producția, importul și utilizarea în luptă a dronelor vor deveni exponențiale în războiul de apărare al Ucrainei. Președintele Ucrainei a semnat recent[17] decretul privind înființarea unei noi structuri militare în componența Forțelor Armate – Forțele sistemelor fără pilot. Potrivit acestuia, “dronele – sisteme fără pilot – și-au dovedit eficiența în luptele de pe uscat, pe cer și pe mare. Ucraina a schimbat cu adevărat situația de securitate din Marea Neagră datorită dronelor. Respingerea atacurilor la sol este în mare parte opera dronelor. Distrugerea pe scară largă a ocupanților și a echipamentului acestora se datorează și dronelor. Lista sarcinilor actuale este clară: posturi speciale cu normă întreagă pentru lucrul cu drone, unități speciale, pregătire eficientă, sistematizare a experienței, scalare constantă a producției și atragerea celor mai bune idei, celor mai buni specialiști în acest domeniu”. Crearea Forțelor sistemelor fără pilot în armata ucraineană poate duce la o dezvoltare exponențială locală/regională istorică a domeniului, în condițiile eficienței deja probate a utilizării dronelor în actualul război din Ucraina. Ucraina va semna primele contracte pentru producția în masă de drone de atac similare cu dronele rusești Lancet în perioada următoare[18].
• Voluntarii ruși continuă actele de indisciplină și subordonare pe front. Dmitri Rogozin propune ca atribuțiile comandanților unităților și marilor unități de voluntari (care îndeplinesc, pe front, „sarcini atribuite Forțelor Armate”) să includă competențe preliminare specifice organelor de anchetă penală (pentru a rezolva operativ problemele privind încălcarea disciplinei pe front), similare celor de care dispun deja comandanții formațiunilor militare din Forțele Armate, Ministerul de Interne, Garda Națională etc. Se propune modificarea corespunzătoare a Codului de Procedură Penală.
• “Alegeri” cu final așteptat. Conform predicției noastre anterioare, Comisia Electorală Centrală a Rusiei / CEC a respins candidatura lui Boris Nadejdin la alegerile prezidențiale ruse, invocând presupuse erori masive (peste 15% din numele înscrise pe liste; potrivit CEC, doar 95.587 de semnături din cele cca 105.000 ar fi fost corecte; 9.147 de semnături ar fi invalide) în listele de semnături depuse la CEC. Conform previziunilor noastre, CEC a respins și celelalte candidaturi aflate în proces de verificare. Pe buletinele finale de vot vor fi doar 4 nume: Boris Davankov, partidul „Noii oameni”, vice-președinte al Dumei; Vladimir Putin (actualul președinte, candidat independent); Leonid Sluțki, candidatul Partidului Liberal-Democrat din Rusia, șeful Comitetului pentru relații internaționale al Dumei de Stat și, respectiv, Nikolai Haritonov, candidatul Partidului Comunist din Federația Rusă, șeful Comitetului pentru dezvoltarea Orientului Îndepărtat și Arcticii al Dumei de Stat. Recentul model din Azerbaidjan (realegerea președintelui azer în funcție, cu un scor de peste 90%) adaugă presiuni asupra „miliției electorale” a Kremlinului, care (în aceste condiții) nu mai poate impune/anunța, din rațiuni simbolice / de imagine, un scor electoral mai mic de 80% pentru actualul președinte. Comisia Electorală Centrală a Rusiei / CEC a pregătit deja[19] textul buletinelor de vot pentru aceste alegeri.
• Liniști și tensiuni în Caucaz. La alegerile prezidențiale anticipate din Azerbaidjan[20], în cadrul cărora au participat 17 concurenți, președintele în funcție Ilham Aliev a fost reales cu cca 92,10% din voturile valabil exprimate (cu o prezență la vot de 76,7%). Pentru prima oară în istoria Azerbaidjanului, scrutinul s-a desfășurat inclusiv pe teritoriul regiunii Nagorno-Karabah. Ilham Aliev este văzut, în Azerbaidjan, ca fiind liderul căruia îi este atribuită recâștigarea regiunii Nagorno-Karabah. Analiștii explică în această cheie victoria obținută de Aliev la un scor mai ridicat decât de obicei, inclusiv mai ridicat decât scorul obținut la alegerile precedente (86,2%). Ilham Aliev a fost deja felicitat pentru victorie de către președinții Turciei, Republicii Belarus, Uzbekistanului, Irakului, Serbiei, Federației Ruse, de către premierul Ungariei etc. Prin aceste alegeri, președintele Aliev și-a securizat o nouă perioadă de liniște și prezență la vârful ierarhiei politice, după modelul experimentat îndelung în Asia Centrală. Sprijinul cumulat și complementar al Turciei și al Federației Ruse pentru Azerbaidjan în condițiile turbulente din Caucaz pare a securiza liniștea socială și politică în țară pentru o perioadă mai lungă, în contrast cu tensionările tot mai frecvente din Armenia și Georgia, unde “lumea rusă” se deconstruiește treptat și turbulent. Scorul electoral al lui Aliev ridică miza simbolică pentru Putin la alegerile prezidențiale din Rusia. 
• Continuă semnele evadării treptate a Republicii Moldova din “lumea rusă” adusă cu tancurile la Chișinău. Administrația prezidențială din Republica Moldova pregătește referendumul pentru aderare la UE preconizat a avea loc în toamna acestui an. Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a demarat recent ample consultări cu societatea civilă despre referendumul privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană[21]. Seria consultărilor va continua în următoarele săptămâni. Partidul Socialist din Republica Moldova s-a declarat împotriva desfășurării acestui referendum; poziția dură a acestui partid, coroborată cu interesul Rusiei de a rămâne influentă în Republica Moldova prin agenții săi tradiționali de influență, poate genera riscuri politice și sociale în creștere în următoarea perioadă. Tot mai mulți preoți din Mitropolia Moldovei denunță influența rusă asupra acestei biserici și/sau aderă la Mitropolia Barasabiei; continuă tentativele și demersurile de reducere a influenței ruse asupra acestei Biserici și de tatonare a unor soluții alternative ale funcționării Mitropoliei Moldovei. Noul ministru de externe al Republicii Moldova, Mihai Popșoi, menționează eforturi de construire a unei coaliții internaționale care să operaționalizeze retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova (raioanele transnistrene). Un număr tot mai mare de analiști din Republica Moldova evidențiază inadecvarea soluției neutralității Republicii Moldova la contextul actual regional de securitate, la arhitectura de securitate colectivă și la nevoile de securitate pe termen lung ale Republicii Moldova. Tema denunțării neutralității este încă abordată precaut în mediile de decizie de la Chișinău. Crește nevoia de campanii publice de informare privind beneficiile denunțării neutralității și sprijinul corelat pe care Occidentul îl poate oferi Republicii Moldova în domeniul consolidării capabilităților de apărare.
• Maria Zaharova îl citește pe Octavian Goga (cu alfabet simbolic chirilic). Moscova continuă campaniile de diabolizare sistemică a politicii pro-europene a Chișinăului, din perspectiva mai largă a intenției Moscovei de a discredita vectorul pro-european și de a produce o schimbare de paradigmă la alegerile prezidențiale din toamna anului în curs. Ministerul rus de Externe reprezintă vârful de lance al acestor campanii. Purtătoarea de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, a lansat[22] noi teme de atac informațional asupra Republicii Moldova: „Conducerea moldovenească adoptă tot mai des de la curatorii săi occidentali „cartea de vizită” a acestora – politica standardelor duble… În decembrie 2023, Moldova a refuzat să susţină proiectul de rezoluţie rusesc al Adunării Generale a ONU privind glorificarea nazismului… Ţara se închină la complicii români şi le ridică monumente[23]… Discriminarea pe bază de limbă este în creştere în republică… Represiunea împotriva presei de limbă rusă continuă. Reacţionăm la toate acestea şi nu lăsăm nesupravegheate aceste fapte… Moldovenii nu cred în inexistenta „ameninţare rusă”… Îndemnăm autorităţile de la Chişinău să asculte opinia cetăţenilor lor, a poporului moldovean. Sper că denumirea de „popor moldovenesc” va rămâne în continuare, nu va fi schimbată ca și limba moldovenească, acesta nu va fi numit popor român”.
• Rusia mută piese în jocul pre-electoral de la Chișinău. Ilan Șor este chestionat la Moscova cu privire la sprijinul pe care îl poate oferi pentru blocarea perspectivei europene a Republicii Moldova. Mesaje tot mai sonore din partea fostului bașcan al UTA Găgăuzia, Irina Vlah, sunt auzite în spațiul public, din perspectiva unei posibile candidaturi a acesteia la alegerile prezidențiale din Republica Moldova. Se pregătesc intens în culise Ion Ceban, primarul municipiului Chișinău și Igor Dodon, fost președinte al Republicii Moldova.
• Vizita în România a noului ministru de externe al Republicii Moldova confirmă continuitatea viziunii politice actuale a Chișinăului. Ministrul Mihai Popșoi a avut, în România, o serie de întâlniri relevante, din care reiese că actuala conducere a Republicii Moldova înțelege relevanța relațiilor bilaterale cu România și este interesată de consolidarea acestora. Cel mai probabil, noile tonuri și tușe dure ale Moscovei împotriva conducerii Republicii Moldova provin și urmare a continuității viziunii solide pro-occidentale actuale a Chișinăului, probate și prin derularea acestei noi vizite de nivel. Pentru punerea în practică a noilor angajamente de sprijin ale Bucureștiului („Republica Moldova este în prima linie a războiului hibrid; Republica Moldova nu va fi niciodată singură”)[24], vor fi relevante posibile semnale ferme din Vest privind conectarea Republicii Moldova la eforturile comune de construire a unui sistem stratificat de angajamente multilaterale și naționale pentru securitatea țărilor non-NATO din regiune (actualul model ucrainean – G7 plus angajamente bilaterale) sau replicarea acestui model pentru Republica Moldova.
• Președintele Putin, agent electoral pentru “candidatul” Putin. Președintele Putin îl sprijină pe “candidatul” Putin oferindu-i posibilitatea unui discurs electoral mascat, pregătind în acest sens ediția 2024 a discursului din Adunarea Federală intitulat generic “Starea națiunii”. Se așteaptă susținerea acestui discurs în fața celor două camere ale Adunării Federale, la finele lunii februarie a.c. sau începutul lunii martie a.c. (23.02-08.03.2024). Se așteaptă ca Putin să gloseze pe teme “existențiale” pentru societatea rusă, convocând în acest sens întreaga recuzită mitică, mistică și patriotardă: Rusia în primejdie, Lumea în primejdie, Țarul salvator, armata invincibilă, consensul civic în jurul proiectului de țară și al “operațiunii speciale”, beneficiile lumii ruse, Vestul Colectiv monstruos, nou război de apărare împotriva nazismului, noua ordine mondială multipolară cu Moscova în centrul său, “laptele și mierea” care curg în pachetele sociale, modelul luptei pentru apărare a poporului sovietic care inspiră (și) generațiile actuale etc. Nu anticipăm decizii sau teze care să indice schimbări de paradigmă în desfășurarea sau susținerea războiului.
• Președintele Putin, agent electoral pentru candidatul Donald Trump. Maestrul distorsiunilor trece Oceanul. Președintele Federației Ruse a acordat jurnalistului american Tucker Carlson (fost jurnalist la Fox news) un amplu interviu propagandistic, în care a utilizat ample narațiuni inversate despre istoria Rusiei pentru a justifica invazia pe scară largă împotriva Ucrainei și a făcut largi și multiple trimiteri la încurajarea revizionismului și a dezmembrării statului ucrainean; lista sumară de fake-uri și distorsionări din interviul menționat, văzut de către experți ca fiind o operațiune informațională specială a Kremlinului: Ucraina este un stat artificial, creat la dorința lui Stalin, inclusiv din teritorii poloneze, maghiare și românești… În primii ani de putere sovietică, Ucraina a primit teritorii care din punct de vedere istoric nu au avut nicio legătură cu ea, inclusiv litoralul Mării Negre[25]… Federația Rusă nu a inițiat războiul din 2022… În 2014, Ucraina a declanșat persecuții în Crimeea împotriva celor care nu susțineau lovitura de stat organizată de CIA la Kiev și război împotriva populației din Donbas; lovitura de stat organizată de CIA la Kiev în 2014 a reprezentat o gravă eroare politică… Obiectivul Rusiei în 2022 a fost finalizarea războiului pe care Ucraina însăși l-a declanșat în 2014. Ungurii din Ucraina doresc să își aducă înapoi teritoriile la patria lor istorică… Așa a fost creată Ucraina Sovietică. După cel de-al Doilea Război Mondial, Ucraina a primit, în plus față de teritoriile care aparținuseră Poloniei înainte de război, o parte din teritoriile care aparținuseră anterior Ungariei și României. Astfel, România și Ungaria au avut o parte din teritoriile lor luate și date Ucrainei Sovietice, și ele rămân încă parte a Ucrainei. Așa că în acest sens, avem toate motivele să afirmăm că Ucraina este un stat artificial, modelat după voința lui Stalin.. Rusia nu are pretenții teritoriale față de Polonia sau Letonia și nu va trimite trupe acolo decât în cazul unei agresiuni împotriva Rusiei. Un război global va aduce umanitatea pe calea distrugerii; Ucraina s-a retras din negocieri la comanda SUA, iar SUA trebuie să corecteze această eroare… Prin interviul acordat lui Tcker Carlson, Putin exploatează maximal oportunitatea de a se adresa direct publicului (conservator) american, care poate decide un viitor președinte american mai “prietenos” cu Putin (Donald Trump). Potrivit oficialilor ruși, interviul respectiv a spart blocada informațională a Vestului. Interviul ar putea favoriza și accentua disensiunile politice privind Ucraina în SUA[26]. Este posibil ca Kremlinul să pregătească o replicare a operațiunii informative speciale Tucker Carlson în Europa. Predicție: în următoarea perioadă, Putin va acorda un interviu similar unui jurnalist / unei publicații / unei agenții media din UE, după modelul patentat în această săptămână.
• Campanii de dezinformare corelate operațiunii informative speciale Tucker Carlson: Presa rusă și instituțiile administrației centrale din Federația Rusă continuă campaniile de dezinformare conexe agresiunii asupra Ucrainei; teme și mesaje prioritare sesizate (enumerare selectivă) în perioada de referință: țările din Occident care sprijină cu livrări de armamente Ucraina sunt vinovate pentru pierderile de vieți omenești în Federația Rusă, pentru distrugerile materiale și distrugerea infrastructurii civile în Rusia etc.[27]; un război SUA / Coreea de Nord va depinde doar de Statele Unite[28]; Polonia se pregătește pentru a acoperi cu rachetele Patriot de pe teritoriul său spațiul aerian al Ucrainei, îndată ce Kievul va primi aeronavele F-17 promise[29]; viitoare avioane F-16 ale Ucrainei vor fi staționate la aerodromul militar de la Mărculești, Republica Moldova; viitoare avioane F-16 ale Ucrainei vor staționa (și) în România, iar de acolo ar putea efectua misiuni de luptă în Ucraina (această posibilitate a fost enunțată și de ambasadorul Federației Ruse în România). Conform Institutului pentru Studiul Războiului „Kremlinul își intensifică retorica în favoarea ipoteticei împărțiri a Ucrainei, profitând de subiecte inofensive și fără legătură, probabil în încercarea de a normaliza narațiunea spargerii Ucrainei în spațiul occidental”.
• Lupta pentru palate în condițiile schimbării din funcție a premierului georgian a început deja la Tbilisi. Conform predicțiilor noastre anterioare, lupta pentru palate în condițiile schimbării din funcție a premierului georgian a început deja la Tbilisi. Mai mulți oficiali georgieni[30] au reiterat, în contextul episodului privind confiscarea, de către Serviciul de Securitate al Georgiei, a unor dispozitive explozive ucrainene ce urmau a ajunge pe teritoriul Federației Ruse, că autoritățile de la Kiev desfășoară acțiuni provocatoare cu scopul de a atrage Georgia în actualul război din Ucraina, împotriva Federației Ruse. Cele mai grave acuze au fost aduse de premierul desemnat al Georgiei, Irakli Kobakhidze, potrivit căruia Kievul încearcă să deschidă în Georgia al doilea front în războiul declanșat de Rusia în Ucraina[31], iar episodul menționat ar confirma aceste demersuri ale părții ucrainene. Oficialii ucraineni au solicitat liderilor politici georgieni să se abțină de la politizarea episodului menționat. Președinta Georgiei, Salome Zurabișvili, a acuzat membrii guvernului georgian de atitudini și declarații antioccidentale. În context, aceasta a declarat că o eventuală bază militară rusă în regiunea separatistă Abhazia ar reprezenta o ameninţare la adresa securităţii Georgiei. Președinta Georgiei nu dispune de pârghiile constituționale necesare pentru a bloca învestirea noului premier georgian. Acesta a primit deja votul de încredere al parlamentului de la Tbilisi și a anunțat lista de miniștri[32]; singurul ministru schimbat din funcție este cel al Apărării (noul ministru de resort este Irakli Chikovani). În aceste condiții, climatul politic se va tensiona și mai mult în Georgia, iar acțiunile și declarațiile pro-ruse ale executivului georgian vor sabota permanent apropierea Georgiei de Uniunea Europeană.
• Armenia își continuă cursul de ieșire de sub influența rusă. Presa rusă aservită Kremlinului evidențiază continuarea cursului Armeniei de ieșire de sub influența rusă. Recent[33], premierul armean Nikol Pașinian a reierat declarațiile potrivit cărora Armenia nu se mai poate baza pe Rusia pentru apărare, întrucât aceasta și-a încălcat în mod repetat angajamentele de sprijin militar. Potrivit acestuia, Armenia nu va mai achiziționa armanente rusești și va stopa colaborările cu Rusia în domeniul tehnico-militar, măsură la care Rusia va reacționa dur, având în vedere conexiunile multiple în domeniu dintre cele două țări[34]; în momentul de față, complexul militar-industrial al Armeniei este conectat maximal la cel al Federației Ruse. Armenia va adopta până la finele anului în curs o nouă Concepție privind apărarea, care va revizui formatele de interacțiuni și colaborare externă în domeniul apărării. Pașinian a evocat și posibilitatea denunțării explicite, de către Armenia, a apartenenței sale la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, structură regională condusă de Moscova. Cel mai probabil Moscova analizează în momentul de față măsuri reactive față de premierul armean. Se anticipează producerea/favorizarea protestelor anti-guvernamentale la Erevan. 

II. Coduri roșii [35]

• Federația Rusă ar planifica un atac masiv în estul Ucrainei. O serie de experți militari insistă asupra tezei unui atac elaborat al armatei ruse în estul Ucrainei, cel mai probabil pe direcția Kupiansk, cu obiectivul de realizare a unor noi ocupări teritoriale care să fie utilizate în plan electoral de “candidatul” Putin la alegerile prezidențiale din 15-17 martie a.c. Apreciem drept reduse posibilitatea și succesul unui atac de acest gen. “Candidatul” Putin nu mai are nevoie de “flori la butonieră”: și-a asigurat participări la scrutin reduse numeric și fără relevanță în plan public, politic și/sau electoral ale competitorilor săi, iar “miliția” electorală a Kremlinului pare a-i fi stabilit deja scorul (predicția noastră anterioară: 78%-82%). Liniile de apărare ale forțelor armate ucrainene în est sunt puternice, intențiile tactice de atac ale armatei ruse pot fi identificate în prealabil (a scăzut semnificativ capacitatea de disimulare a direcțiilor de atac, pe fondul succeselor notabile ale noilor tehnologii militare), redispunerea rapidă a forțelor de-a lungul liniei de front este încă posibilă inclusiv pentru forțele ucrainene, nișa pentru ofensive de natură strategică ale ambelor forțe combatante este încă redusă, iar orașe precum Harkov nu pot fi cucerite prin simple ukazuri cu termen scurt, în pofida temerilor privind existența unei rezerve de cca 50.000 de militari ruși în zona de est[36], (despre care se spune că ar fi) pregătită pentru a interveni în cazul unei decizii privind susținerea unei ofensive pe direcția Kupiansk sau în imediata vecinătate a acesteia (potrivit datelor oficiale militare ucrainene, cca 40.000 de militari ruși acționează deja în mod permanent, în prima linie, pe direcția respectivă, unde au existat numeroase încercări anterioare – ratate – de spargere a frontului). 
• Noi măsuri de pregătire pentru război și noi declarații îngrijorătoare în Europa privind riscul unei confruntări directe cu Rusia. În mai multe țări europene, printre care Letonia și Polonia, s-au înregistrat noi declarații și măsuri privind necesitatea/nevoia consolidării pregătirii pentru război a populației și teritoriului. În Letonia a fost decisă măsura revenirii la serviciul militar obligatoriu, pentru descurajarea Federației Ruse. Ministrul leton de externe a precizat că această măsură[37] va duce la consolidarea rezervei active a țării; potrivit acestuia “o amenințare militară directă la adresa țărilor membre NATO nu există în prezent, însă acest lucru nu înseamnă că amenințarea nu se va produce, iar Letonia pur și simplu trebuie să fie pregătită”. Declarații similare privind nevoia consolidării pregătirii pentru război au fost consemnate și în Polonia. Vice-premierul și ministrul polonez al apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz, a declarat că nu poate exclude un viitor război cu Rusia, iar Polonia trebuie să fie gata de orice scenariu[38].

III. Alerte gri [39]

• Pe termen scurt, alertele de intensitate medie privesc: posibilitatea ocupării localității Avdiivka de către trupele ruse; menținerea inițiativei tactice a acestora de-a lungul liniei frontului; menținerea atacurilor combinate cu rachete și drone rusești asupra obiectivelor militare și civile din Ucraina; intensificarea acestor atacuri în preajma alegerilor prezidențiale din Rusia  (15-17 martie a.c.) și chiar a împlinirii a doi ani de la invazia împotriva Ucrainei (24 februarie a.c.); amânarea/tergiversarea/ratarea unui acord bipartizan în SUA pe tema noului pachet de sprijin pentru Ucraina; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări ale regiunii, prioritar Republica Moldova și Armenia; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări europene, în contextul electoral pan-european și al creșterii rapide a apetitului contestatar în unele țări membre UE.

IV. Lebede negre [40]

• Liderul turc ar putea anunța cu ocazia vizitei omologului său rus în Turcia (martie-mai a.c.) un mandat/acord din partea președintelui rus pentru inițierea unor negocieri bilaterale ruso-ucrainene de încetare temporară a focului sau chiar de pace.
• Convenirea unui acord bipartizan în SUA pe tema noului pachet de sprijin pentru Ucraina.
• Blocarea accesului lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din SUA.
• Ruperea frontului din sudul și estul Ucrainei; preluarea inițiativei strategice de către una din părți.
• Vot masiv anti-Putin și anti-război al cetățenilor ruși la alegerile prezidențiale de la 15-17 martie 2024.
• Comutarea războiului din Ucraina pe butonul negocieri.

V. Starea predicțiilor (confirmarea predicțiilor din Cronica anterioară):

Două predicții (invalidarea candidaturii lui Boris Nadejdin și blocarea noului sprijin financiar american pentru Ucraina) s-au confirmat. Alte două predicții (nu se prefigurează rezultate notabile ale noii întâlniri a președinților Rusiei și Turciei; autoritățile electorale din Federația Rusă vor anunța o victorie a candidatului Vladimir Putin cu un scor d

---

[1] Conțin decriptarea analitică a evoluțiilor securitare în regiunea extinsă a Mării Negre; vom găsi în Cronici “mai mult decât știri, mai mult decât titluri” – o prelucrare analitică inițială liberă a evoluțiilor factuale, cu accent pe tendințe și predicții.

[2] Comandant-șef, comandant-general etc. Titlul original al funcției, în limba ucraineană: Головнокомандувач (Збройних Сил України)

[3] Comandant al Forțelor Terestre ucrainene la momentul numirii (8 februarie a.c.).

[4] La 7 februarie a.c.; https://razumkov.org.ua/napriamky/sotsiologichni-doslidzhennia/otsinka-gromadianamy-sytuatsii-v-kraini-ta-dii-vlady-dovira-do-sotsialnykh-instytutiv-politykiv-posadovtsiv-ta-gromadskykh-diiachiv-sichen-2024r

[5] Șeful Administraţiei Militare Regionale Mikolaiv (Nikolaev).

[6] Prin intermediul acestui nou coridor maritim alternativ (la stabilirea și funcționarea căruia România are un rol relevant), au fost exportate cca 20 milioane de tone de produse agricole și non-agricole ucrainene, la un nivel foarte apropiat celui anterior declanșării războiului. La reușita funcționării acestuia a contribuit în mod decisiv retragerea treptată a navelor militare rusești spre estul acvatoriului Mării Negre / Novorossisk, urmare a riscurilor reprezentate, pentru navele Florei ruse, de rachetele și dronele navale ucrainene.

[7]https://www.president.gov.ua/news/ukrayina-rozpochala-peregovori-z-daniyeyu-shodo-ukladennya-d-88853  

[8] La 3 februarie a.c. a avut loc o nouă rundă de consultări franco-ucraineană pe această temă; https://zn.ua/POLITICS/ukraina-i-frantsija-finalizujut-proekt-sohlashenija-o-harantijakh-bezopasnosti-zhovkva.html

[9]https://www.president.gov.ua/news/gotovi-do-yaknajshvidshogo-pochatku-peregovoriv-z-estoniyeyu-88841

[10] Primele consultări bilaterale privind încheierea unui acord bilateral de securitate au avut loc la Davos, Elveția, în marja celei de-a patra reuniuni a consilierilor de securitate națională și a consilierilor politici ai șefilor de stat privind implementarea Formulei Păcii de la Davos, Elveția; România devine astfel a noua țară care a inițiat tratative cu Kievul pentru un acord bilateral de securitate, după statele membre G7 și Olanda; https://www.president.gov.ua/en/news/na-vikonannya-doruchennya-glavi-derzhavi-ukrayina-rozpochala-88321

[11] https://zn.ua/macroeconomics/vojna-budet-dlitsja-hodami-na-chto-my-nadeemsja.html  

[12] La 7 februarie a.c.

[13] Similare punctajelor circulate public de către diferiți lideri militari și politici ruși din eșaloane inferioare.

[14] Publicația Vzgliad, https://vz.ru/world/2024/2/6/1252140.html  

[15] La 08.02.2024, a ieșit în larg fregata rusă Amiral Makarov, care are la bord sisteme de lansare a rachetelor navale Kalibr.

[16] Pe lista capabilităților navale rusești distruse s-ar afla 24 de nave militare de suprafață și un submarin.

[17] 6 februarie 2024, https://www.president.gov.ua/news/pidpisav-ukaz-yakij-rozpochinaye-stvorennya-okremogo-rodu-si-88817 

[18] Ministrul Transformării Digitale din Ucraina, Mihailo Fedorov, 7 februarie a.c.

[19] La 9 februarie a.c.

[20] care s-au desfășurat miercuri, 7 februarie a.c., conform deciziei prezidențiale din decembrie 2023; președintele Aliev a motivat această decizie de organizare a alegerilor prezidențiale anticipate (care urmau a se desfășura, la termen, în 2025) prin „restabilirea integrității teritoriale a țării și noua situație în țară și în regiune”.

[21] Primele întâlniri pe această temă au fost inițiate la 25 ianuarie a.c., https://presedinte.md/rom/comunicate-de-presa/sefa-statului-a-inceput-consultarile-despre-organizarea-referendumului-privind-aderarea-republicii-moldova-la-uniunea-europeana  Consultările continuă în mod intens, cu diferiți factori de opinie, formatori, reprezentanți ai societății civile etc. 

[22] Întâlnire cu presaa purtătorului de cuvânt al MAE rus, la 7 februarie a.c., https://mid.ru/ru/foreign_policy/news/1930002/  

[23] Trimitere la monumentul dedicat lui Octavian Goga la Chișinău.

[24]https://www.jurnal.md/ro/news/90fd88fd6cc44850/ministrul-roman-de-externe-rm-este-in-prima-linie-a-razboiului-hibrid-al-kremlinului-moldova-nu-va-fi-niciodata-singura.html

[25] Termenul utilizat este Причерноморье: „Lenin, din motive necunoscute, a înzestrat Ucraina sovietică în curs de dezvoltare cu teritorii și cu oameni care trăiesc în aceste teritorii, chiar dacă ele nu fuseseră niciodată numite Ucraina; din anumite motive, în timpul formării sale, toate acestea au fost incluse în RSS Ucraineană, inclusiv întregul litoral (nota noastră, CMN: nord-vestic) al Mării Negre, care a fost obținut în timpul Ecaterinei a II-a și care, de fapt, nu a avut niciodată nici o legătură istorică cu Ucraina”.

[26] The New York Times.

[27] Adresare a Consiliului Federației către Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Cehia și altor state membre ale UE și NATO privind stoparea livrărilor de armanente către Ucraina, 7 februarie a.c. 

[28] Ambasadorul Federației Ruse în Coreea de Nord, Alexandr Mațegor, https://tass.ru/interviews/19909999

[29] https://regnum.ru/article/3865143

[30] Cu titlu de exemplu, Iraklii Beraia, președintele Comitetului pentru apărare și securitate al Parlamentului Georgiei

[31] Declarații similare au fost și sunt frecvente în Georgia, cele mai numeroase dintre acestea provenind de la liderii partidului Visul Georgian, inclusiv/prioritar fostul premier Iraklii Garibașvili. 

[32] La 8 februarie a.c.

[33] 2 februarie 2024

[34] “Înainte, 95-97% din relaţiile noastre de apărare erau cu Federaţia Rusă. Acum nu mai poate fi aşa”, https://regnum.ru/article/3864709

[35] Conțin identificarea evoluțiilor cu potențial exploziv în regiune

[36] În total, potrivit surselor ucrainene, Rusia ar avea între 60.000 şi 62.000 de militari în unităţile de rezervă, însă doar 20.000 ar fi echipaţi cu armamente şi echipamente militare.

[37] Efectuarea serviciului militar cu durata de 1 an de către bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani.

[38] Declarații făcute la 6 februarie a.c., în urma ședinței executivului polonez.

[39] Alerte de intensitate medie.

[40] Posibile scenarii/evenimente/evoluții cu predictibilitate redusă și impact semnificativ/maxim ce s-ar manifesta în regiune în condițiile coagulării tuturor factorilor favorizanți; deși lebedele negre au caracteristica de a nu putea fi prezise, o anticipare a premiselor ce le pot crea este totuși posibilă, în mediile analitice. Pentru noi, prin Cronici, anticiparea acestora devine chiar asumată, obligatorie.