Călin MARINESCU ■
Nu putem uita că în momentul aderării țării noastre la Comuniatea European aveam probleme uriașe atât din punct de vedere economic cât și în ceea ce privește relațiile interumane, în special din cauza clasei politice care spre propria propășire își băteau joc pur și simplu de românul de rând.
Mergând pe principiul “să furăm, ce se mai poate fura” politicienii organizați în mafii transpartinice, având controlul asupra autorităților de forță și a justiției își însușeau fără nicio reținere tot ceea ce “se mai putea fura” ignorând nemulțumirea populară.
Aderarea la Comunitatea Europrana a însemnat în primul rând crearea posibilității europenilor de se implica în restructurarea Justiției și scoaterea acesteia de sub controlul politicului.
Președintele Traian Băsescu, care a fost primul Președinte al României după aderarea la Comunitatea Europeană a avut un rol important în scoaterea justiției de sub influența politicului, așa cum cereau și chiar condiționau europenii.
Au existat două pârghii importante prin care europenii i-au determinat pe politicienii români să își schimbe tabieturile fanariote, tabieturi la care au renunțat foarte greu, cu multe ezitări.
Prima pârghie a fost alocarea de fonduri nerambursabile atât de necesare redresării economiei României rămasă mult în urmă față de vecinii membri ai Comunității Europene.
Ca și în prezent când fondurile alocate prin PNRR se eliberează condiționat de realizarea unor programe de restructurare și dezvoltare economică, încă din primele zile europenii au condiționat eliberarea fondurilor nerambursabile de realizarea unor programe de restructurare; fonduri uriașe pentru economia României și atât de necesare, în primul rând cerând intensificarea luptei împotriva corupției, considerată că stă la baza subdezvoltării economice a țării.
O alta pârghie, legată direct de lupta împotriva corupției a fost Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), spaima politicienilor, care dădea posibilitatea specialiștilor din cadrul Comisiei Europene să verifice permanent modul de realizare a programelor de restructurare dar și activitatea curentă a Justiției.
Un factor important a fost și implicarea “Comisiei de la Veneția”, organism consultativ care verifica modul în care statul român își îndeplinea obligațiile asumate prin Tratatul de Aderare, în special prin prisma legilor adoptate în Parlamentul României.
Deși s-ar putea considera o ingerință în independența națională a României, trebuie să acceptăm că Romania a cerut să adere la Comunitatea Europeană, aderare condiționată de realizarea unor programe de restructurare agreate dar și de faptul că România urma să primească fonduri nerambursabile consistente și Comunitatea Europeană trebuia să se asigure că aceste fonduri vor fi folosite pentru scopul pentru care au fost acordate și nu vor îngroșa averile unor potențați ai vremii.
O dată cu restructurarea justiției au început să fie devoalate marile afaceri, din păcate nu toate, și am asistat la judecarea și condamnarea unor politicieni de frunte, ceea ce nu s-ar fi putut întâmpla în trecut.
Pentru decontarea importantelor sume constituite ca fonduri nerambursabile, Comisia Europeană a instituit reguli foarte stricte și detailate care au făcut aproape imposibilă deturnarea de fonduri sau au dus la prinderea și condamnarea celor care au încercat să se îmfrupte din aceste fonduri.
Crearea unui Parchet European pe lângă Consiliul Europei, condus spre mândria noastră de românca Laura Codruța Kövesi, ne demonstrează că nu numai în România ci și în celelalte țări există încercări de deturnare de fonduri și s-a simțit nevoia unei instituții care să stăvilească acest flagel.
Orice s-ar spune, astăzi în Romania este din ce în ce mai greu să deturnezi bani din fonduri pentru finanțarea unor programe europene dar și a programelor din portofoliul guvernului.
Justiția este din ce în mai activă și faptul că sunt mai rare dosarele răsunătoare dovedește că acțiunile ferme ale unor parchete specializate, cum ar fi DNA, i-au făcut pe politicieni să se gândească de mai multe ori înainte de a porni pe calea infracțiunilor.
Din punct de vedere economic, aderarea României la Comunitatea Europeana a fost un moment de cotitură în refacerea țării după perioada anilor ‘80 dar mai ales după perioada anilor ‘90 când, așa cum am arătat, industria și economia țării au fost devastate sub atenta supravegere a Președintelui Ion Iliescu și a Primului Ministru Nicolae Văcăroiu.
Infrastructura era sub orice critică, drumurile naționale reparate după 1998 în urma unei acțiuni a Ministrului Transporturilor de atunci, Traian Băsescu, care a obținut un împrumut de 1 miliard de dolari de la Banca Mondială, susținut de o creștere a taxelor (“Aici sunt banii dumneavoastră”), rămăsese total neîngrijită ne mai vorbind de drumurile din localități, în special orașele mici și mediul rural.
Spitalele și școlile rămăseseră în cea mai mare parte așa cum au fost moștenite în 1990 dar bineînțeles degradate cu timpul.
Cei mai productivi dintre români plecaseră în occident după o viață mai bună, criminalitatea ajunsese la paroxism, bandele din marile orașe controlau viața interlopă fără limite.
Cele circa 3 miliarde de euro puse la dispoziție de Comunitatea Europeană în perioada 1996 – 2006, fonduri de preaderare, au fost ca o picătură într-un ocean, dar au dus la formarea instituțiilor care urmau să gestioneze fondurile de coeziune după aderare. Împreună cu specialiștii Comisiei Europene, ministerele interesate au constituit și coordonat programe menite să reducă decalajul dintre România și media țărilor europene.
În perioada 2007 – 2014 România a beneficiat de fonduri nerambursabile de peste 35 de miliarde de euro pe care din păcate nu a reușit să le absoarbă în totalitate.
Lipsa de experiență în întocmirea documentației conform procedurilor Comisiei Europene dar și refuzul unor lideri locali de a accesa fonduri europene pentru că înțeleseseră că nu pot să le fure, a făcut ca în acea perioadă să se desfășoare cu greutate absorbția fondurilor nerambursabile.
Pare hilar refuzul de a primi sume importante pentru dezvoltarea unor localități sau reconstrucția infrastructurii din motive strict subiective dar exemplul cel mai elocvent a fost Primăria Constanța, care atât timp cât a fost condusă de Radu Mazăre nu a înaintat niciun proiect pentru finanțare europeană. La fel s-a întâmplat și cu Consiliul Juețean Constanța, condus de Nicușor Constantinescu. O singură excepția a fost la vremea respectivă în județul Constanța și așa se se poate vedea foarte bine diferența făcută în dezvoltare de fondurile europene – compania de utilități RAJA Constanța.
Fondurile nerambursabile ca instrumente de finanțare a unor proiecte stabilite pe mai multe direcții au fost gândite pentru a acoperi necesitățile României la acea vreme.
Fondul European de Dezvolrare Regională (FEDER), poate cea mai importantă direcție, a fost destinat pentru reducerea decalajelor dintre România și media țărilor europene prin dezvoltarea regională, în special a infrastructurii, dezvoltare digitală, creșterea competivității IMM-urilor, folosirea judicioasă a energiei și în special a energiei regenerabile, cercetare și dezvoltarea localităților.
Fondul European Social a fost gândit pentru ridicarea calificării forței de muncă, crearea de noi locuri de muncă, reconversia unor meserii pe cale de dispariție, mobilitatea forței de muncă și ajutorarea grupurilor defavorizate prin sprijinirea inserției în economie dar și prin ajutorarea persoanelor defavorizate. Au fost accesate fonduri de peste 1 miliard de Euro pentru ajutorarea persoanelor defavorizate cu alimente.
Fondul European de Coeziune vizează dezvoltarea infrastructurii de mediu, surse noi mai eficiente de energie, transportul feroviar, interoperabilitatea dintre diferitele moduri de transport , modernizarea transportului public.
Fondul European Agricol și pentru Dezvoltare Rurală finanțează politicile UE de susținere a producției agricole și de dezvoltare a localităților rurale.
Sumele plătite fermierilor și crescătorilor de animale se fac direct de către Comisia Europeană în baza stabilirii unui cuantum pentru fiecare hectar sau fiecare cap fie de vită, fie de porc.
Din păcate, deși sumele plătite fermierilor și crescătorilor de animale au fost importante, acestea nu au dus la creșterea producției în fermele mici, rezistența micilor fermieri la asociere fiind o frână în dezvoltarea unei agriculturi moderne, eficiente.
Nu aceeași situație o întâlnim în cazul marilor plantații care beneficiind de asemenea de ajutor european realizează an de an producții mari.
Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime este destinat susținerii fermelor piscicole, a păstrării faunei râurilor și a Deltei Dunării, finanțării unor investiții în porturi sau de retehnologizare a unor unități fluviale.
Desigur defalcarea sumelor acodate pentru aceste programe nu poate fi prezentată decât într-o lucrare amplă.
Important este de știut că atunci când o instituție, o unitate teritorială sau o întreprindere au intocmit programe coerente pentru dezvoltarea și ridicarea competivității acestea au fost onorate. În multe localități se pot vedea rezultatele absorbției fondurilor europene la spitale, școli, infrastructura mare dar și locală.
Sumele alocate au crescut în fiecare etapă, de la peste 35 de miliarde de euro, începând cu perioada 2007 – 2014, ajungând la peste 60 de miliarde de euro în 2023 conform Ministerului Finanțelor Publice.
Să nu uităm că alocarea sumelor nerambursabile de finanțare se aprobă în Parlamentul Europei, conform propunerii Comisiei Europene, deci este foarte important ca cei care reprezintă țara noastră să fie în primul rând profesioniști, să susțină interesele României și foarte important să fie reprezentativi, adică votați de un număr cât mai mare de români.
