Paloma PETRESCU ■
Motto: “Pentru că ne aflăm astăzi în plină revoluției a inteligenței, trebuie să înțelegem că transdisciplinaritatea ne descoperă dimensiunea poetică a existenței, traversând toate disciplinele, dincolo de ele”. Basarab Nicolescu
S-a încheiat examenul de Evaluare Națională 2024, rezultatele finale, după contestații, au fost publicate.
Am citit o sumedenie de referiri la acest subiect, unele obiective, altele subiective, mai multe cele din urmă.
Am văzut îngrijorări, topuri, ierarhii, statistici, aprecieri, acuze, scuze, medii de 10 – mai puține decât în alți ani, școala X a depășit la rezultate școala Y … de toate.
Eu nu spun că analiza acestui examen nu este importantă, ci, clar, mi se pare absolut necesară și relevantă din perspectiva celor care au toate datele, toate! Atât din perspectiva parcursului educațional al elevilor, cât și din aceea a administrării examenului. Cine să facă asta? Cum cine? Cei care au obligația legală și sunt puși acolo ca să organizeze parcursul educației pentru acest mileniu III. Știu sunt obsedată că am trecut în mileniul III nu am învățat să ne uităm mai ales înainte, decât înapoi.
Aștept cu interes rezultatul unei analize realiste cu bune și rele a ceea ce a fost defapt Evaluarea Națională 2024. Știu, va fi o așteptare lungă; mai corect, aștept degeaba.
Cui îi folosesc ierarhiile? Cui îi folosesc informațiile despre numărul mediilor de 10, sau despre școlile mai bune? Apropos! Oare ce cred cei care sunt preocupați de note, statistici și ierarhii, că este o “școală bună”? Vă spun eu acum: O școală bună este aceea în care elevii vin, nu ca să fie fericiți, ci pentru că au prins gustul cunoașterii și pentru că se simt valorizați, înțeleși, acceptați. O școală bună este aceea în care profesorii îi sprijină pe elevi să învețe cum să învețe și îi ajută să înțeleagă de ce învață ce învață și la ce le folosește. O școală bună este aceea în care elevii, pot găsi singuri răspunsuri cel puțin la întrebări precum:
De ce învăț? Ce pot să fac cu ce am învățat? La ce îmi folosește ce știu?
Ca un elev să poată răspunde la aceste întrebări trebuie ca școala să nu se rezume la transfer de cunoaștere teoretică, ci să faciliteze formarea de abilități în diversele domenii ale vieții reale, acestea, educate vor deveni competențe de viață, adică transdisciplinare.
Abordarea transdisciplinară a învățării permite proiectarea unor situații noi de învățare care să pună accentul pe evaluarea formativă. Într-o abordare transdisciplinară a învățării, profesorul integrează în activitățile de învățare experiențe din viața reală, realizând conexiuni între discipline, dincolo de arii curriculare. Trebuie să fim conștienți de faptul că în nicio clipă de viață reală nu suntem cantonați în interiorul unei discipline școlare, altfel spus, nu e suficient să ne naștem ca să trăim, să ne meargă bine, să fim fericiți.
Dacă aveți chef reflectați la exemplele mele, expuse pe repede înainte aici:
- Se învață fenomenul electrolizei la fizică și la chimie, adică descompunerea apei în gazele care o compun: oxigen și hidrogen. Și ce dacă? Învățăm asta pentru ca să înțelegem că există viață dacă există oxigen, iar mai nou, studiile referitoare la hidrogen ca și combustibil sunt destul de avansate.
- Aerul – un amestec de gaze, în care predominant, ca să fie respirabil, este oxigenul. Ce înseamnă respirația? Cine respiră? La ce folosește procesul accesta? De ce e importantă calitatea aerului? Biodiversitatea și protecția mediului, Fotosinteza, Combustibili care poluează, respectiv biodegradabili etc.
- Învățăm să numărăm, să socotim. De ce? Ce nu avem altceva să ne umplem timpul? Păi învățăm să numărăm, să socotim și învățăm operațiile matematice ca să plătim o cumpărătură, să luăm restul cuvenit, să măsurăm suprafața pe care vrem să punem faianță, dar vom avea aceste abilități abia după ce am învățat să citim și să operăm cu numerele.
- Moby Dyck – lectura romanului sau vizionare film și discuții din perspectiva diverselor discipline: literatură, biologie, trăiri, interacțiune.
- Câte limbi/dialecte sunt vorbite pe Glob? Elevii sunt stimulați să caute informația și să folosească diferite aplicații de traducere pentru ca să se prezinte în diferite limbi; desigur că pentru început elevii ar putea fi întrebați dacă știu să se prezinte în altă limbă decât cea maternă, dacă știu să numere în altă limbă …
Cunoașterea e fundamentală, iar învățarea scrisului, cititului, socotitului, a conceptelor, operațiilor matematice este absolut necesară pentru ca în viața reală să avem informațiile, datele cu care să operăm atunci când vrem / trebuie să facem lucruri, să găsim soluții pentru problemele noastre, ale altora. Învățarea nu e un scop în sine, ci este un proces care ne ajută să fim autonomi, încrezători, rezistenți și în cele mai multe cazuri să fim creativi, adică să folosim ce am învățat.
Ei, astea fiind spuse, mă întorc la evaluarea națională.
Contextul pe care vi-l propun este că Legea 198/2023 la art.13 legiferează “ (1) Învățământul obligatoriu cuprinde învățământul preșcolar, învățământul primar, învățământul gimnazial și învățământul liceal”, adică de la grupa mare până la finalizarea liceului, 14 ani de școală obligatorie. Și ce dacă? Se interesează cineva despre cei care nu se supun obligativității? Și atunci? Dacă este obligatoriu acest parcurs 14 ani de școală musai ( grupa mare la antepreșcolar, ciclul primar – 5 ani, gimnaziu – 4 ani, liceu – 4 ani) am două nedumeriri:
- Ce ar trebui schimbat, adaptat, îmbunătățit pentru ca participarea copiilor la educație să crească? Sau poate că ar trebui să înlocuim termenul “obligatoriu” cu “posibil/ probabil”.
- Dacă totuși învățământul este obligatoriu, atunci de ce supunem copiii la o vârstă la care încă nu sunt suficient de pregătiți emoțional, la un examen atât de stresant? Vă incit la reflecție și reacție, mai târziu, în text.
Aboslvenții clasei a VIII-a au, în medie, 14 ani, adică, cei care au susținut examenul de evaluare națională în 2024 s-au născut în 2010. Ei sunt cei care marchează trecerea la generația Alpha.
În 2010 s-au născut 212.199 bebeluși. Doar 160.467 au promovat clasa a VIII-a în 2024 și au fost înscriși automat pentru participarea la examen. Există oare în evidența vreunei entități despre ceilalți 51.732 de copii? Dacă am înainta o solicitare de informație conform legii 544, am primi un răspuns de tipul: “abandon școlar, neșcolarizare, plecați cu părinții în străinătate, decedați” etc. Desigur, cifrele nu sunt neapărat exacte pentru că eu am vrut să aflu informații publice de pe site-ul ME sau/și al INS, dar mi-a fost imposibil – unul, SIIIR al ME nu funcționează, ca să putem vedea număr de copii înscriși în diverși ani școlari, iar INS ne dă date mai ales procentual, față de alți ani sau grup de ani, de tipul cu 2,5% mai mult decât în anul 2005.
Bun! Dintre cei 160.467 înscriși din oficiu, doar 152.903 absolvenți de clasa a VIII-a s-au prezentat la ambele probe. Oare ceilalți 7564 care nu s-au prezentat la examene? Știe cineva, ceva despre ei? Câți au plecat în străinătate, câți …, câți …de ce nu s-au prezentat?
113.911 elevi au promovat examenul de evaluare națională după contestații, în 2024, conform datelor furnizate de ME. Desigur este interesant să aflăm % promovaților din numărul celor prezenți, din varii motive, dar oare nu ar fi mai interesant ca “gestionarii” examenului național să fie interesați unde sunt sau ce s-a întâmplat cu cei care au dispărut, numeric, vorbesc.
Cum să fie Evaluarea Națională după absolvirea clasei a VIII-a? azi doar câteva idei.
Aș opta pentru renunțarea la cele două probe susținute chiar și în 2024, limba și literatura română și matematica, în forma aceasta strict disciplinară.
De fapt, legea 1/2011 art. 74 prevedea o abordare transdisciplinară, dar s-a prorogat termenul, până ce în 2023, prin Legea 198/2023 art. 101 s-a renunțat și s-a revenit la cele două probe consacrate. O fi bine să ne tot uităm înapoi? Sau ar trebui să fim conștienți de nevoile și provocările de azi și să privim spre viitor? Așa cum spuneam conform legii 198/2023 la examenul de Evaluare Națională evaluăm doar cunoștințe de limba și literatura română și matematică. În același timp, ca urmare a presiunii colegiilor naționale, permitem liceelor să organizeze concurs de selecție pentru admiterea la liceu.
Această abordare retrogradă face mult rău; pe de o parte stimulează centrarea atenției doar pe cele două discipline, cel puțin în clasa a VIII-a, iar asta nu contribuie la formarea de abilități de viață, la extinderea cunoașterii către alte domenii – științe, artă, comunicare, exprimare de sine, descoperire de sine. La urma urmei, cunoștințele despre operele literare studiate în V – VIII, sunt evaluate pe parcursul anilor școlari. Aș pune la finalul clasei a VIII-a accentul mai ales pe exprimare, comunicare verbală, scrisă, creativitate. Cum ar fi dacă evaluarea națională ar consta în următoarele probe:
- Prima probă: Limbă și comunicare: comentați proverbul “Tonul face muzica” sau “imaginați-vă că astăzi sunteți altcineva. Caracterizați pe scurt acea persoană”.
Sigur că vă gândiți la note! Cum se acordă notele? Cum se face departajarea? Cine ia 10 și cine nu promovează? Dacă fiica mea nu e prea creativă, mai bine să fie subiecte clare, cu cerințe similare cu cele exersate la școală sau la meditații … Dacă e așa, aveți dreptate, în acest moment elevii nu sunt pregătiți pentru o astfel de abordare, adevărul este că nici profesorii nu sunt suficient pregătiți pentru abordarea aceasta “extraterestră”, dar abordarea e bună! evaluarea ar trebui să se centreze la acest moment din parcursul educațional obligatoriu pe capacitatea de exprimare liberă, pe creativitate, pe vocabular și mai puțin pe ce a făcut Creangă sau ce a scris Sadoveanu, doar pentru că deja au fost evaluate și notate cunoștințele respective.
- O a doua probă ar fi matematica sau o probă de științe, adică interdisciplinară.
Până la urmă fizică și chimie fără matematică nu există. De exemplu, fenomene naturale care să fie abordate din perspectiva fizică, chimie, de exemplu: circuitul apei în natură, aerul și atmosfera, fotosinteza etc. Evident că dacă ne vom referi și la accelerația gravitațională, putem atinge și elemente specifice disciplinei biologie și elemente fundamentale de fizică.
- O probă ar putea fi și dezvoltarea unui proiect, ales de elev cu 1 – 2 luni înainte de examen, sau poate chiar mai devreme, dintr-o listă de teme elaborată la nivelul școlii/inspectoratului școlar, pentru care primește listă bibliografică și câteva repere de structurare.
E treaba lui de unde se mai informează și cine îl sprijină în realizarea proiectului, pentru că la evaluare, comisia va avea cerințe care îi va permite să evalueze gradul de implicare al elevului, calitatea documentării, corectitudinea aspectelor, calitatea prezentării, exprimarea convingătoare, gestionarea emoțiilor, capacitatea de a răspunde unor întrebări la “prima audiție’.
Ce ar fi?
Ce mare filosofie? O astfel de abordare i-ar sprijini și pe inegalabilii profesori de la colegiile naționale să-și selecteze elevii cu înclinații spre partea științifică, sau dimpotrivă, pe cei cu inclinații spre comunicare, inovație, artă. Dar nu și nu! ne cantonăm cu încrâncenare în rutină, în promovarea învățării mecanice, deloc durabilă și chiar plictisitoare. Cum să ții minte lucruri dacă nu le vezi utilitatea practică?
În final, revin la ideea că nu nota ar trebui să fie factorul stimulator pentru învățare, ci cât știi și mai ales ce știi să faci cu ce ai învățat. Din păcate, azi, încă, în sistemul românesc de învățământ, accentul se pune pe notă, iar asta face posibil să primeze memorarea în detrimentul gândirii, al analizei proprii, acțiuni care susțin în viața de adult luarea deciziilor.
