Maria Zaharova „duhnește” adevăruri istorice de la Moscova

Manuel VLĂDUȚ ■

Incredibil, cum din stat agresor mânat de dorința imperială a lui Putin de a subjuga orice națiune învecinată, Rusia se metamorfozează în victimă a „Occidentului Colectiv”, căci ăsta-i rolul din opereta “Războiul lumilor” clocit în laboratoarele Kremlinului, în care neprihănita Maică Rusia vrea să evolueze în fața spectatorilor, pe scena internațională. Trâmbițașii propagandei de stat malversaționează false argumente pentru a-și cauționa  legitimitatea invaziei pentru cucerirea Ucraine sub forma războiului sfânt de apărare a intereselor și chiar a integrității teritoriale a Rusiei și rușilor, de oriunde s-ar afla ei împotriva UE și NATO.

Și pentru că cea mai bună apărare este atacul, sugativa de serviciu a MAE Rus – Maria Zaharova, a încercat să încrimineze România de un soi de felonie, pe același același ton insinuant agresiv cu damf de samahoancă, în contextul declarațiilor președintelui – Klaus Iohannis de pe 23 august, de „Ziua europeană de comemorare a victimelor nazismului și comunismului”. Pagina oficială de Facebook a Ambasadei Rusiei la București, a postat deunăzi o declarație filmată a Zaharovei în care aduce atingeri  grave demnității și imaginii României și a președintelui afirmând printre altele: „Din păcate, conducerea actuală a României nu numai că nu încearcă să învețe lecții din trecut, dar se îmbarcă și pe calea alunecoasă a distorsionării istoriei și a reabilitării criminalilor naziști”; „Atunci așteptați-vă probleme la scară planetară” și „Acest lucru nu va duce la niciun bine”.

Iată textul integral al declarației abjecte ce ne dă de gândit că Zaharova, fie a învățat după “Cursul scurt de istorie a PCUS” aprobat de Stalin, fie a supt un cocktail de vodcă cu barbiturice, înainte de a “găvări”:

„Despre declarațiile calomnioase ale Președintelui României:

Pe data de 23 august, cu ocazia datei revizioniste anunțate în Uniunea Europeană, „Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor nazismului și comunismului”, Președintele României, Klaus Iohannis, ne-a calomniat țara, atribuind Uniunii Sovietice, alături de Germania hitleristă, responsabilitatea pentru izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și – nu vă veți crede – a Holocaustului.

Vorbim de insinuări blasfematoare și deliberat false. Klaus Iohannis și cei care i-au scris acest lucru ar trebui să-și reamintească, în primul rând, „Acordurile de la München” din 1938, care de fapt i-au dat lui Adolf Hitler semnalul de a pune mâna pe Europa, precum și participarea activă a armatei române în anii 1941-1944 în războiul împotriva Uniunii Sovietice de partea Germaniei, genocidul romilor şi evreilor efectuat de statul român.

Permiteți-mi să vă reamintesc că la 29 septembrie 1938, la cererea lui Adolf Hitler, au zburat la el Benito Mussolini din Italia, Neville Chamberlain din Marea Britanie și Édouard Daladier din Franța. Acești patru au decis soarta Cehoslovaciei. La negocierile de la München nu a fost nici un reprezentant al Cehoslovaciei, nici al URSS. Polonezii erau dornici să semneze acordul privind împărțirea Cehoslovaciei, dar apoi Neville Chamberlain a considerat Polonia „a cincea roată în cărucior”. Drept urmare, Cehoslovacia a trebuit să cedeze regiunea Sudeților Germaniei, regiunea Těšín Poloniei și teritoriul din sudul Slovaciei Ungariei.

Astăzi, puțini oameni își amintesc că din 1934 aproape toată Europa a încheiat acorduri similare cu Germania. În ianuarie 1934, Polonia a fost prima din Europa care a semnat un pact de neagresiune cu Germania nazistă. După ea, Anglia și Franța au făcut-o. Britanicii nu numesc niciodată acest acord „Pactul Hitler-Chamberlain”. Deși sunt aceste două semnături în acest document. De ce este interesant? Acordul naval anglo-german, semnat în 1935, a permis Germaniei să dobândească o flotă. Înainte de asta, a fost interzis din cauza înfrângerii din Primul Război Mondial. Cineva îi aruncă cenuşă în cap, poate că Preşedintele României acum vrea să spună ceva Marii Britanii?

În doar trei zile, din 22 octombrie până în 24 octombrie 1941, în Odesa ocupată, la ordinul lui Ion Antonescu, 22.000 de civili, majoritatea de naționalitate evreiască, au fost împușcați, spânzurați și arși de vii. Pe teritoriul „Transnistriei” (fosta Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească), românii au creat mai multe lagăre de concentrare. Mii de romi și evrei au devenit victime ale acestei „fabricii morții”. Și aceasta este doar o mică parte din actele criminale ale regimului profascist de la București și ale militarilor români, care au participat în mod deliberat la exterminarea poporului evreu. Poate că Klaus Iohannis ar vrea să spună ceva despre asta? Sau totul este conceput pentru generația de „TikTok”, pentru care doar numărul de clicuri de sub videoclipuri este important? Ei nu cunosc istoria. Atunci așteptați-vă probleme la scară planetară.

Aceste planuri au fost dejucate doar de Uniunea Sovietică cu prețul unor eforturi eroice incredibile și a milioane de victime.

Din păcate, conducerea actuală a României nu numai că nu încearcă să învețe lecții din trecut, dar se îmbarcă și pe calea alunecoasă a distorsionării istoriei și a reabilitării criminalilor naziști. Acest lucru nu va duce la niciun bine.”

Dar mai bine să vedem, punctual, cum stă treaba cu „adevărul istoric” invocat de ruși în privința României și altor națiuni vecine!

Anul 1812. Pentru prima dată în istorie, Rusia Țaristă invadează partea de est a Moldovei – cuprinsă între Nistru și Prut, cea care va deveni în curând Basarabia și peste alți 107 ani – independentă, ca Republica Democrată Moldovenească. Doar amenințarea armatelor lui Napoleon – care se îndrepta direct spre Moscova, i-a făcut la 1812 pe ruși să se oprească pe Prut! Altfel, Țările Române erau demult gubernie rusească, iar astăzi am fi vorbit probabil cu toți, limba rusă…

Anul 1918, 27 martie. Sfatul Țării de la Chișinău hotărăște ca Basarabia să se unească cu țara mamă, România. Era un act firesc, Basarabia – cu poporul său vorbitor al aceluiași grai românesc, evitând astfel capturarea sa în lagărul bolșevic în care se transformase Imperiul Rus.

Anul 1939, 23 august. Germania și Uniunea Sovietică semnează la Moscova, un tratat de neagresiune cunoscut și ca Pactul Stalin – Hitler, recunoscut astăzi ca Pactul Ribbentrop – Molotov. Scopul declarat al acestui pact – semnat de miniștrii de externe ai celor două puteri, Viaceslav Molotov și Joachim von Ribbentrop era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich să-și asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadări a Poloniei, petrecută, de altfel, cu o săptămână mai târziu, la 1 septembrie1939. În realitate, ambele țări agresoare voiau să se asigure, cel puțin oficial, că vor avea spatele „acoperit” în procesul expansionist de împărțire în două a ceea ce rămăsese neocupat și/sau neîmpărțit din Europa. La data de 17 septembrie1939, la șaisprezece zile de la invadarea Poloniei de către Germania Nazistă din partea de vest, Uniunea Sovietică a acționat la rândul ei din partea de est. Invazia a luat sfârșit la 6 octombrie 1939 cu împărțirea și anexarea totală a celei de-a Doua Republici Poloneze de către Germania și Uniunea Sovietică.

Prin Protocolul Secret adoptat de cele două state agresoare, cu ocazia semnării Pactului, se defineau nu numai sferele de influență pentru fiecare parte, în Europa de Est, ci chiar o adevărată alianță, în vederea protejării intereselor comune:

Textul protocolului secret prevedea:

“1. În cazul unei reorganizări teritoriale și politice a regiunilor care fac parte din statele baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), granița de nord a Lituaniei este în același timp granița sferelor de interese ale Germaniei și URSS. În același timp, interesele Lituaniei în raport cu regiunea Vilna sunt recunoscute de ambele părți.

2. În cazul unei reorganizări teritoriale și politice a regiunilor care alcătuiesc statul polonez, granița sferelor de interese ale Germaniei și URSS va trece aproximativ de-a lungul râurilor Narev, Vistula și San.

Problema dacă este în interes reciproc să se păstreze un stat polonez independent și care vor fi granițele acestui stat, poate fi în cele din urmă clarificată numai în cursul dezvoltării politice ulterioare.

În orice caz, ambele guverne vor rezolva această problemă printr-un acord amical reciproc.

3. În ceea ce privește sud-estul Europei, partea sovietică subliniază interesul URSS pentru Basarabia. Partea germană își declară dezinteresul politic complet față de aceste regiuni.

4. Acest protocol va fi păstrat în cel mai strict secret de ambele părți.,,

Astfel, prin invadarea Poloniei, începea Cel de-al Doilea Război Mondial.

Anul 1940.  Pe 28 iunie 1940 – România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care i se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe teritoriul Basarabiei, și din partea nordică a regiunii Bucovina. În cazul în care retragerea nu s-ar fi făcut în termenul impus de patru zile, România era amenințată de sovietici cu războiul. În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei au fost alipite la RSS Ucraineană. Odată cu proclamarea RSS Moldovenești,  RSSA Moldovenească, republică autonomă „moldovenească” de la răsărit de Nistru, a fost împărțită între cele două republici sovietice vecine, Moldova sovietică și Ucraina.

Anul 1941. Pe 22 iunie 1941, Armata Română primea ordinul dat de mareșalul Ion Antonescu, “Ostași, vă ordon treceți Prutul!”. Astfel începea măreața epopee a ostașilor români, în confruntarea cu uriașa armată sovietică, cea mai mare armată din Europa, pornind războiul sfânt de eliberare a Basarabiei de sub jugul sovietic! Iar istoria acestui război sfânt nu începea aici, acum! Ci pe 2 iulie 1504, când Ștefan Cel Mare lăsa la moartea lui, o Moldovă independentă și prosperă, un stat puternic aflat în granițele sale între Carpați, Nistru și Marea Neagră. Unde se regăseau pe atunci, granițele Rusiei Moscovite? Unde erau rușii, când Ștefan Vodă, Vlad Țepeș Basarab sau Ioan de Hunedoara, țineau stavilă puhoiului otoman cu sabia în mână, la porțile Europei? Știe Zaharova și acoliții ei, să răspundă la aceste întrebări? România își căuta prin acest război, moștenirea lăsată de veacuri și din moși-strămoși și care pentru prima dată fusese smulsă samavolnic la 1812 de ruși, sub pretextul protejării lumii creștine, peste capul moldovenilor și fără voia lor!

Chiar dacă războiul a fost pierdut și cu odată cu el și Basarabia, Bucovina de Nord și Herța – trup din trupul țării lăsate moștenire de Ștefan Vodă, datoria pe vecie a românilor a rămas și va rămâne reîntregirea țării.  Nicio voce a propagandei rusești nu va reuși vreodată să clatine spiritul de luptă al românilor, atunci când Țara o va cere; cu atât mai puțin jignirile și amenințările jalnice aruncate de voci ca a Mariei Zaharova, purtătoarea de minciuni a unei Rusii agresoare care încalcă astăzi orice normă de drept internațional! Iar unicul adevăr factual relevat arhivistic ce dovedește că Rusia Sovietică a fost partenera Germaniei Naziste la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial și asta va lăsa o imensă pată istorică pe obrazul celor care au ucis milioane de oameni în Holodomor, “Soluția finală sovietică de exterminare a fraților ucraineni”, mecanism cinic de exterminare a unei națiuni la fel de grav asemeni Holocaustului, de care astăzi se delimitează, acuzând pe alții de aceleași orori pe care ei înșiși le-au făptuit pe tot parcursul istoriei acestui stat!