Acasă Frontul de Est Dezastru după dezastru pe frontul de acasă

Dezastru după dezastru pe frontul de acasă

10700
0

Mihai COSTACHE

Motto: „Arta supremă a războiului este de a supune inamicul fără a lupta.”- Sun Tzu

Știrile ce urmează succesiunea loviturilor năucitoare aplicate de ucraineni unor puncte strategice din lanțul de aprovizionare al forțelor invadatoare, situate departe de linia frontului, pe teritoriul suveran al Federației Ruse ne dau cu greu răgaz să analizăm și să comentăm semnificația strategică a victoriilor Kievului.

Doar ce pomeneam ieri cu uimire despre faptul că cel de-al doilea depozit de muniții din regiunea Tver a scăpat ne „ras” și azi noapte ucrainenii l-au plesnit și și pe ăsta, de la Oktiabrîskie. Lovitura pare și mai urâtă decât prima căci rușii au închis nu doar autostrada ci și magistrala feroviară. Au dat jos călătorii din vagoane. Ocolul e prin Velikie Luki – Smolensk – Zapadnaia Dvina. Vreo 250 de kilometri. Un fleac.

Pe Rețeua X e o mare confuzie între Tihoreț, fostul nume al satului Oktiabrîskie din regiunea Tver, unde a fost lovitura de astă noapte și Tihorețk din regiunea Krasnodar, unde e un alt depozit de muniție de genul ăsta (și o bază aero).

Ucrainenii au lovit ”doar” în Tver și în 72 de ore au distrus cel puțin șase luni de producție de rachete rusești.

Oktiabrîskie era la fel de înțesat de muniție ca și Toropeșk și chiar lângă magistrala feroviară. Depozitul ăsta datează dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial și e unul cu istorie, din care și-au luat nemții muniție pentru excelentele obuziere sovietice M10, de 152 mm, model 1938, capturate lângă frontieră, în 1941.

Ghiciți ce: Putin a extins și depozitul de la Oktiabrîskie, dar nu de trei ori ci doar de două.

Încă o dată: de ce și-a mărit Putin (cel puțin) două depozite de muniție / rachete / ce-o mai fi fost acolo, pe axa de atac spre teritoriul NATO, în două momente în care călcase pe bec?

Toropețk e la 20 de kilometri nord de magistrala feroviară Moscova – Rjev – Idrița – frontiera cu Letonia și care pe urmă continuă spre Riga. Uite un semn de mirare? Când pui un depozit de muniții pe o posibilă axă de atac spre Vest înseamnă că da, poate nu vrei sa ataci NATO dar vrei ca NATO să știe că, la o adică, poți să o faci. Depozitul inițial era vechi. Făcut pe vremea lui Hrușciov, însă extinderea triplarea capacității e nouă. De pe vremea lui Putin. Extinderea a fost în două etape: odată, în 2009 – 2010 (când Putin avea emoția confruntării din cauza atacării Georgiei) și încă o dată în 2017-2018 (când Putin mima preocuparea pentru pace în de la Minsk cu europenii și ucrainenii ). Cel mai nou depozit de muniție din Toropețk nu a fost construit conform standardelor – din cauza corupției omniprezente în armata rusă. Buncărele nu aveau o fundație adecvată și o izolație minimă a solului de 6 metri deasupra. Aparent, pereții de beton erau prea subțiri și în loc de orificii de ventilație frontale, rușii le-au pus pe acoperiș. Infama corupție rusă a fost un mare aliat al Ucrainei în lupta sa împotriva invaziei ruse – la fel și neglijența Rusiei.

Se pare că o mulțime de muniție din Toropețk a fost doar sprijinită pe pereții buncărelor (pentru că trebuia să fie transportată din depozit), ceea ce a creat o oportunitate perfectă pentru forțele ucrainene de a face o lovitură coordonată cu drone. Un tren cu muniție a fost șters de pe fața pământului la depou plus alte circa 50 de autotrenuri, toate încărcate cu muniție.

Cu două zile înainte de atac, o dronă de recunoaștere a survolat deasupra orașului, și-au amintit localnicii. Până la 30 de kilotone de muniție ar fi putut fi stocate în Toropeț – inclusiv rachete balistice și antiaeriene de valoarea a câteva megatone – aproximativ 3 milioane de obuze în total.

2018 hală din depozitul de muniție de la Toropeț

Este atât cât produce întreaga Rusie într-un an – și mai mult decât atât ceea ce Coreea de Nord, și Iranul i-au furnizat lui Putin. Muniție în valoare de miliarde de dolari. O mare pierdere pentru Rusia. Imensă!

Pe același principiu, se poate lua magistrala nord – sud, Moscova – Krasnodar. Un zoom care să cuprindă 20-30 km stânga dreapta și luat ușurel. Începeți de la Tihorețk – acolo e și un aerodrom.

Ieri a circulat un mesaj pe Rețeua X care susținea că ucrainenii nu ar fi atacat Toropețk cu noile drone ci cu noile rachete Neptun. Nu schimbă situația cu nimic. Buncărele ar trebui să fie proiectate să reziste loviturilor directe de sus. Chiar dacă știrea vehiculată spune că rachetele folosite ar fi avut x3 cantitatea de explozibil. Dacă versiunea inițială avea un focos de 150 de kilograme, acum ar fi trebuit să aibă aproape jumătate de tonă.

Numai că racheta avea, inițial, 900 de kilograme, și o rază de acțiune de 300 de kilometri. Ca să pui pe ea combustibil pentru aproape 600 de kilometri de zbor și încă 300 de kilograme de explozibil înseamnă să-i duci greutatea bine peste tonă. Nu e imposibil dar e cam scump. În primul rând ca timp de producție.

Au început să apară estimări ale efectelor atacului de la Toropețk.

Din bucata nouă a depozitului, extinderea lui Putin, ucrainenii au socotit că toate cele 23 de hale sunt distruse ( e și un crater de vreo 200 de metri diametru ) și că, din buncăre, cel puțin 15 sunt distruse total iar alte câteva doar parțial. Pentru celelalte, din cauza fumului, încă nu poate fi spus nimic. Din bucata veche, cel puțin trei sferturi din hale sunt distruse total.

2009 -= se văd extinderile făcute și la Oktiabrîske și la Toropeț

Evident, și ce aparent a rămas în picioare, poate avea daune serioase. Adică, e foarte posibil ca rachetele dinăuntru să fie împănate cu schije venite din exploziile din vecinătate.

Am scos din Yandex un detaliu al buncărelor. Dacă am calculat apotema trunchiului de piramidă corect, înălțimea buncarului ar fi de 18 metri. Ceea ce înseamnă că plafonul de beton și pământ / pietriș e de cel puțin 10 metri. Cam greu de pătruns, chiar și cu 450 de kilograme de explozibil.

Dar între poarta buncărului și palisada de protecție (valul de pământ din față – care de fapt îmbracă un zid de beton armat) sunt 25 de metri. Înălțimea protecției e mai mare decât a porții. Deci ar trebui să fie de vreo 10-12 metri. Pe acolo au venit dronele.

2009 -= se văd extinderile făcute și la Oktiabrîske și la Toropeț

Nenorocirile lovesc peste tot în Rusia

Se spune că acesta este Proletarsk, un depozit de combustibil rusesc din Regiunea Rostov, în timpul zilei la aproximativ 5+ ore după un atac cu dronă.

Incendiul a izbucnit la depozitul de petrol din orașul Proletarsk din regiunea Rostov, în Rusia, în noaptea de sâmbătă spre duminică, în urma unui atac ucrainean cu drone, au raportat guvernatorul Vasili Golubev și canalele de știri ruse Telegram. Regiunea Rostov se învecinează cu regiunile Donețk și Luhansk din Ucraina și este o țintă frecventă a atacurilor cu drone, potrivit autorităților locale. Golubev a precizat că unitățile ruse de apărare aeriană au respins atacul, dar resturi de dronă au lovit un depozit de petrol și au provocat un incendiu.

Proletarsk se află la circa 250 de kilometri de frontiera ucraineană şi la circa 350 de kilometri de zonele de luptă aflate în mâinile Kievului pe linia frontului de est din Ucraina. Forțele ucrainene efectuează în mod regulat atacuri cu drone și acte de sabotaj pe teritoriul Rusiei, vizând active militare, rafinării de petrol și instalații industriale.

Mai fă, Ivane, rivoluție pentru ziua de muncă de opt ore.

Din 1938, Stalin a început mobilizarea industriei sovietice pentru război. Finuț, mai întâi cu decretele. Toată lumea era oricum speriată de epurare așa că s-au supus toți. Unul din primele ukazuri a fost cel care creștea taxele de școlarizare pentru învățământul ”la uman”. Arte plastice, teatru, filozofie, literatură, da, dar pe ruble. Multe. Cine nu plătea, era repartizat în producție, la strung. Treptat, bolșevicii au mărit ziua de muncă, de la 8 la 10 și pe urmă la 12 ore, și au eliminat și zilele libere. Salariile au rămas, firește, pe loc.

Toate astea aveau un scop: în URSS s-au înființat sute de fabrici de armament și muniții.

După care, pentru că nu-i erau de ajuns, Stalin a înființat un minister separat pentru muniții, care era un fel de fabrică de fabrici de muniție.

Modernizările din 2018. Nicio tentativă de camuflare. NATO trebuia să vadă că Putin nu-și ascunde depozitele de muniție de pe axa de atac spre Letonia

Încă din 1939, rușii produceau muniție în prostie. Curând, depozitele de muniție existente s-au umplut. Și atunci, ca și acum, depozitele de muniții erau amplasate cumva mai hacana, mai la fereală, să poată fi păzite mai bine. Dar din 1940, bolșevicii au venit cu depozitele de muniții spre frontiera vestică. De-a lungul magistralelor feroviare care mergeau dinspre est spre vest, prin Ucraina, Belarus și pe o linie paralelă cu țările baltice până spre Leningrad.

În primăvara lui 1941, bastionul păcii mondiale a început să improvizeze depozite de muniții chiar lângă noua frontieră cu Germania. În păduri și, din mai, chiar în câmp. Când nemții au intrat peste bolșevici, au distrus și capturat sute de mii de tone de proiectile pe care rușii le țineau claie peste grămadă ba în păduri, ba în câmp, ba chiar în vagoane, în triajele de cale ferată din apropierea frontierei. Asta chiar în timp ce ziceau că ei nu vor război și că Hitler i-a surprins total, ca pe niște mielușei nevinovați.

Povestea e lungă. Detalii potop găsiți în cărțile lui Viktor Suvorov.

O parte din depozitul vechi, construit în anii ”50, Cu roșu sunt halele distruse

Istoria se repetă pentru ruși

Circulă un mesaj pe Rețeua X despre un recrut care oficial e dat dispărut la Toropețk. Nu-l mai găsesc părinții. Depozitul de muniții era, în fapt, o unitate militară, unde rușii aveau ( și ) mulți recruți. Cu totul, probabil câteva sute de ruși. Evident că exploziile i-au pulverizat pe toți cei prinși în flamă. Iar rușii curajoși care-l regretă on-line pe Ivaniușa atomizatul spun că nimeni nu va ști niciodată nimic, pentru că în documentele soldaților nu va scrie că au fost la Toropețk.

Asta îmi aduce aminte de povestea de la Toțk, un poligon din sudul Uralilor, unde, în 1954, rușii au avut singura aplicație din lume din toate timpurile cu utilizarea unei bombe atomice reale – RDS-4. A fost damblaua lui Jukov, care voia să demonstreze Comitetului Central că poate ocupa vestul Europei dacă i se permite un atac prin surprindere asupra diviziilor Aliaților din Germania de Vest. Jukov a organizat un exercițiu de spargere a frontului cu bombă nucleară reală. Bolșevicii și-au iradiat 80.000 de soldați și alți 25.000 de civili care locuiau în zonă și care nu au fost evacuați doar pentru ca Jukov să îi demonstreze lui Hrușciov că poate să spargă frontul în Germania și să ocupe Germania de Vest, Danemarca, Franța, Belgia și Olanda în două săptămâni, în cazul unui război cu capitaliștii. Experimentul de la Toțk a fost o scamatorie totală.

Prima evaluare a distrugerilor. Cu galben sunt craterele, cu roșu cele ”doar” distruse. Loviturile au fost și dinspre Nord și dinspre Sud

Bombardierul Tu-4 (copiat după B-29 american) nu a văzut ținta din prima trecere. A doua oară au dat bomba, dar cu o eroare de aproape un kilometru.

Și atunci, ca în zilele noastre, la înaintare au fost băgați deținuții. Prin epicentru au trecut, la jumătate de oră după impact, tancuri cu militari condamnați, comandați de ofițeri sârbi, aflați în academii militare din URSS atunci când Tito a rupt relațiile cu Stalin și care nu se mai puteau întoarce acasă pentru că OZNA i-ar fi considerat trădători.

Partea depozitului dinspre triajul din Toropeț

Din cei 80.000 de militari folosiți în experiment, despre 2.800 se știe că au murit de cancer. Alți 1.300 au avut copii cu malformații. Despre ceilalți nu se știe nimic. Pe documentele participanților scria că la data exercițiului ( 14 septembrie 1954 ) erau la baze militare din Novaia Zemlia sau Habarovsk, la 5.000 de kilometri distanță. Bomba folosită la Toțk avea 40 de kilotone. Numele ei era „Tatiana”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.