Dan MIHĂESCU ■
Peștișorul de aur promite să-i îndeplinească trei dorințe lui Ivan, dacă îl eliberează.
– Care este prima dorința, întreabă peștișorul de aur?
– Vreau că marea asta să fie din vodcă, și i s-a îndeplinit dorința!
– Care este a două dorință, întreabă peștișorul?
Stă celovekul și se gândește și în cele din urmă spune:
– Vreau că și toate râurile care se varsă în mare să fie de vodcă. Zis și făcut.
– Dar a treia dorință? Gândește-te bine că e ultima!
Stă Ivan și se frământă cum să-și maximizeze șansele… și în cele mormăie:
– Hai mai dă și tu o jumătate de vodcă și pleacă-n pizda mă-ti!
Stați să vedeți de ce v-am reamintit acest banc!
Până nu de mult rușii puteau să se bea în neștire pentru a se cufunda în uitare și astfel să înfrunte mai ușor mizeria, lipsurile, inechitățile sociale, sărăcia sau situația imposibilă în care se află cu războiul la ușă. Sancțiunile internaționale impuse Rusiei și inflația cauzată de embargouri a făcut ca toate prețurile să crească și implicit prețul celui mai ieftin drog în care oamenii erau obișnuiți să-și înece amarul, vodca, îi va împiedica pe celoveci să-și mai anine ofurile cu aceiași râvnă de până acum. Guvernul Federației Ruse consideră că este nevoie de o ajustare a prețului de vânzare la băutura națională creșterea fiind cu 17%.
Pentru unii însă asta va face viața sub Putin cu mult mai dificilă statistica indicând că cetățeanul rus „dă pe goarnă”, în medie, 180 de sticle de vodcă pe an, ceea ce înseamnă aproximativ o jumătate de sticlă pe zi și din acest motiv s-ar putea ca nu toți să nu mai poată scăpa de realitate și să ajungă să trăiască permanent în lumea creată de Putin.
Totodată scumpirea porției zilnice de “curaj” ar putea crea și un efect advers asupra în rândul armatei la soldații care nu se mai îmbată înainte de a intra în luptă.
Dacă vodca devine indisponibilă din cauza prețului, e de așteptat ca procentul rușilor care se declară afectați de consecințele războiul din Ucraina să crească peste nivelul de 51%, indicat de cel mai recent sondaj, și implicit popularitatea lui Putin va continua să scadă
Kremlinul obligat să crească preţul vodcii în ritm cu inflaţia adusă de război.
Producătorii de vodcă din Federația Rusă au cerut ca din 2025 să crească prețul de vânzare cu 17 % pentru a face față majorării impozitelor, a costurilor de import și a cheltuielilor logistice, precum și a compensării devalorizării rublei.
Potrivit Agenției de știri RBK, Veniamin Grabar, președintele producătorului de vodcă și băuturi spirtoase Lagoda, a spus că majorarea de 17% nu va face decât să corespundă impactului inflaţiei care a escaladat de la începutul războiului.
După creșterea prețurilor, o jumătate de litru de vodcă din Rusia va costa 349 de ruble 3,3 euro sau 16,57 lei, în creștere de la 299 de ruble față de luna iunie.
Vodca este o bază a culturii și patrimoniului rus. La fel ca producția de bere din Marea Britanie, fiecare oraș din Rusia are un producător local. Consumul mediu de vodcă pe persoană în Rusia este estimat 561 ml pe lună – cel mai mare din lume.
Maxim Chernogovsky, analist care urmărește piața ilegală a alcoolului din Rusia, a declarat că majorarea prețului va stimula cererea de vodcă artizanală de contrabandă, cunoscută sub numele de “samogon”. “Oamenii, în special cei cu venituri mici, încep să caute înlocuitori mai ieftini și trec la alcool ilegal și surogate – samogon, medicamente pe bază de alcool etilic, și alte produse periculoase care conțin alcool,” a declarat el ziarului Komsomolskaya Pravda.
Inflația oficială în Rusia este declarată la aproximativ 9%, dar analiștii opinează că pregătirea țării pentru economia de război, investițiile în sectorul militar și campaniile de recrutarea în armată a propulsat inflația reală cu de trei sau patru ori mai mult decât raportarea oficială.
În septembrie Banca Centrală a majorat rata dobânzii cheie la 19% și deja vorbește despre ridicarea ei din nou la niveluri ce au mai fost atinse ultima dată în anii ‘90, când economia rusă se confrunta cu consecințele prăbușirii URSS.
De ce a stabilit Rusia o practică de vodcă ieftină pentru cetățenii săi?
În Rusia, nu doar vodca avea prețuri “populare” ci în general băuturile alcoolice autohtone, în general precum berea, vinul, vinurile spumoase și coniacul (mă rog vinars sau brandy) chiar și mâncarea era rezonabilă iar alcoolul național – vodca – păstra proporția în raport cu restul alimentelor esențiale cu salariul mediu al celovekului.
Dar băutura și băutul alcătuiesc o parte esențială definitorie a culturii tradiționale ruse iar asigurând maselor populare ceea ce-și doresc, alcoolul accesibil, poate fi un gest “imperial” mărinimos din partea guvernului, combinat cu o strategia mercantilă potrivit căreia cu cât mai mulți oameni beau, cu atât sunt colectați mai mulți bani din taxe. Reversul este că dacă prețul este prea mare, atunci oamenii vor cumpăra mai puțin alcoolul accizat și impozitat de pe piață și în cufărul guvernamental vor intra mai puțini bani.
Și în același timp, dacă valoarea de piață a alcoolului este prohibitivă, atunci oamenii își vor distila propriile băuturi artizanal, privând guvernul de efectul de levier al prețurilor. Acest lucru nu este înțelept iar în deceniile trecute, guvernul rus a avut ceva experiență în abordarea acestei probleme.
Dacă vodcă nu e…e parfum de damă sau cremă de ghete!
Criticii măsurilor fiscale ce vor majora prețul “elixirului vieții” în Rusia invocă, în mod firesc pericolul extinderii contrabandei și posibile repercusiuni pentru sănătatea celovecilor determinați să stimuleze producția și consumul de alcool contrafăcut în locul popularei vodci din magazine și restaurante. Cu darul și farmecul său înnăscut de povestitor confratele și prietenul Alecu Reniță doar ce-mi istorisise astă-vară, pe prispa casei, întâmplări trăite de cetățenii sovietici pe timpurile ce se sperase a fi apuse.
Își aducea aminte cum în 1972, vizitând pentru prima dată Leningradul, s-a trezit luat de mână de pe stradă și băgat într-un rând la un magazin alimentar spunându-i-se că-i al patrulea (budeș cetviortăi). Și uite așa, la 18 ani, “luat cu japca” de pe stradă am ajuns pentru prima dată în viață, involuntar, cel de-al patrulea “asociat” la o sticlă cu vodcă. Fiecare cetățean sovietic avea dreptul să cumpere o rație de 125 ml de vodcă odată iar sticlele de monopol aveau 750 ml așa că la o sticlă trebuia să se asocieze câte patru celoveci. Bine sticla o dădeau pe gât acolo în fața prăvăliei în părți egale, pe trotuar și pe urmă luau coadă de la capăt până se termina marfa”, mi-a povestit Alecu. Tot el, și-a adus aminte cum 14 ani mai târziu, pe când era ziarist la televiziunea publică la Chișinău a fost trimis să realizeze un reportaj în îndepărtata Siberie și cu ce alte “atenții” mai bune s-ar fi putut blinda decât niște sticle cu alcool, care ar fi putut să înmoaie inimile și să dezlege limbile pe acolo prin zona arctică, doar Gorbaciov doar ce decretase prohibiția la alcool iar magazinele erau goale. În disperare de situație, Alecu Reniță urmează sfatul unor colegi și se blindează cu sticluțe de parfum mărcile: Troinoi, Lan și Svetlana. Prima sticluță de parfum a făcut ravagii în rândul oaspeților astfel că pentru o duză de LAN, de 150 ml a obținut un elicopter cu plinul făcut, la dispoziția echipei de filmare care i-a plimbat pe unde au vrut și pe unde n-au vrut, inclusiv pe o insulă de gheață în mijlocul urșilor polari, unde au și înnoptat. Acolo, inclusiv ofițerul KGB care-i însoțea pe ziariști s-a pus pe pilit parfum astfel că Alecu a preferat să închidă ușa pe dinafară și facă de caraulă cu pușca pe umăr ca să stăvilească asaltul fiarelor cărora li s-a tulburat liniștea, decât să doarmă în damfurile amestecate de parfum ale companionilor. Alecu zice însă că beția cu parfum, chiar că era parfum. “Să fi văzut uimirea de pe fața mea și panica de a găsi refuzul politicos, când băștinașii de acolo m-au poftit la masă oferindu-mi o felie mare de pâine unsă cu cremă de ghete neagră!!!”, râde Alecu, povestind că ciudatul mizilic ținea locul de șnaps.
Siberienii sovietici descoperiseră că crema de ghete militară avea în compoziție ceva alcool extras din petrol și că întinsă pe felia de pâine pe poate ameți eficient și chiar te trimite în lumea lui Morfeu, cu mahmureala evidentă de a doua zi și cu senzația că ți-a fătat pisica-n gură…
Cum a fost vodca monedă de schimb pentru mărfuri în URSS și Federația Rusă.
Vodca a fost folosită ca monedă în schimbul de mărfuri la jumătatea anilor ’70, la sfârșitul anilor ‘80 și până la mijlocul anilor ‘90, dar din motive diferite.
Prima dată în anii ’70 a fost instituită prohibiția pe vremea lui Brejnev pentru combaterea alcoolismului în masă și atunci atinsese prețul aurului. Apoi în ‘80 din cauza lipsei de alcool pe piață, în URSS vodca redevenise monedă de schimb și în anii ‘90 din cauza instabilității monedei naționale – rubla, tot vodca devenise valoare de tezaurizare la îndemâna populației.
În 1985, Gorbaciov a extins interdicția anti-alcool dând o lovitură severă plantațiilor de struguri și vinăriilor din republicile sudice și regiunile actuale rusești: Krasnodarsk, Crimeea, Stavropol, Daghestan, Georgia și Armenia. Vânzările de vodcă au fost limitate la trei sticle pe adult pe lună. Prețul nominal a fost stabilit la 3 ruble și 45 copeici. Salariul mediu al unui “guler albastru” la acea vreme era de 120 de ruble iar al unui guler alb – 160–200 ruble pe lună.
Cei care nu se îndemnau cu vodca, precum majoritatea femeilor, o cumpărau ca investiție sigură și stabilă ca valoare, pentru a o schimba mai târziu pe bunuri sau servicii. De exemplu, închirierea timp de trei ore a unui tractor pentru o arătură de 200 – 400 de metri pătrați, pentru cartofi, ar fi costat o sticlă de vodcă.
Practic, la acel moment vodca era evaluată mai mult decât prețul său nominal din cauza ofertei de piață limitate artificial, care nu satisface cererea populației.
A treia perioadă a început în 1991, când economia centralizată agoniza. Este notorie întâmplarea când primarul Moscovei, Gavril Popov, a declarat: “ În magazine mai avem mâncare disponibilă doar pentru doar o lună”. Populația a primit atunci rații la toate produsele alimentare de bază, inclusiv pentru vodcă. Apoi, prețurile au fost liberalizate, iar rubla s-a devalorizat cu mai mult de 1000% într-un an.
Din moment ce oamenii practicaseră și înainte trocul pe bază de vodcă obiceiul a revenit, la fel ca în anii ’80, doar că în noua epocă exista în plus și inflație astfel că bunurile și serviciile care costau o sticlă de vodcă în ’80 în ’90 puteau fi cumpărate cu trei sticle de vodcă. Drept urmare apăruse altă problemă în plus și anume că tractoristul plătit în vodcă pentru arătură, de multe ori nu era capabil să mai presteze a doua zi fiind mahmur după ce se luptase cu o cantitate triplă de vodcă față de cât încasa în anii ’80.
În ’90 trocul pe bază de vodcă în rândul unei populații predispuse oricum la alcoolism adâncise un flagel ce măcina din rădăcini Rusia incipient capitalistă.
Apoi, la mijlocul anilor ’90, când a redevenit abundentă, în general vodca a încetat să mai fie marfă de schimb în Rusia; atunci oamenii au început să folosească dolarii ca unitate monetară constantă pentru valoare; după criza economică din 1998 dolarul devenind moneda neoficială a Rusiei.
În unele regiuni însă trocul cu vodca a continuat mai mult timp, inclusiv ca plată salarială. Când o fabrică de vodcă își achita impozitele și alte datorii curente cu marfa ce o producea, administrația regională își plătea funcționarii cu sticle de vodcă. La mijlocul anilor ‘90, schemele de schimb în natură au fost acceptate pe scară largă între regiunile din Federația Rusă.
