Valentin DOLGANIUC ■
Anticipez reacția slugarnică a clientelei formate în R. Moldova de tovarășu’ Dupu al lui Voronin și declar pentru scribii mercenari specializați pe elogierea „stăpânului”: nu am confundat niciodată profitorii, ciocoii, politicienii și incompetenții din instituțiile statului român cu neamul românesc sau cu Țara noastră – România.
Am un sentiment de profundă recunoștință față de generozitatea poporului român în raport cu Basarabia și mă simt adânc mișcat de omenia fraților din Țară la fiecare gest de ajutor și solidaritate românească.
Totuși, nu mă pot preface că nu văd, când profitorii și șmecherii scot sute de milioane de lei din bugetul României pentru R. Moldova dar refuză să respecte legea și să asigure elementara transparență ca să arate publicului larg costurile proiectelor, rezultatele reale și impactul lor asupra comunităților beneficiare.
Cunosc câteva personaje sinistre de pe ambele maluri ale Prutului, certate cu transparența, etica profesională și bunul simț, ce întinează numele de român camuflând-și interesele individuale și partinice sub masca filantropiei cu bani publici. Ăștia cer la schimb pentru „ajutorul dezinteresat” cât mai multe voturi pentru partidul ce i-a miluit cu postul public și jilțul jinduit.
Adrian Dupu, secretarul de Stat la Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova (DRMM) din Guvernul României, măgulit cu apelativul „gubernatorul Basarabiei”, se află în topul personajelor sinistre care de orice s-ar atinge, murdăresc, sluțesc și profanează.
Astăzi, la o analiză cu trei necunoscute, rezultatele de la Referendum și alegerile prezidențiale în interiorul R. Moldova scot lesne la iveală nu numai eșecul reformelor guvernanților de la Chișinău, ci și ineficiența totală a „investițiilor” Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova din Guvernul României.
A scoate instituția statului român “privatizată” pe persoană fizică de Adrian Dupu, după ce a adus-o în pragul falimentului, din ecuația eșecului electoral basarabean, din zilele de 20 octombrie și 3 noiembrie, înseamnă a încerca în continuare înfundarea cu bani albi a unei găuri negre, mulgerea pe mai departe a banilor din bugetul României pentru proiectele scumpe fără rost, promovate nu în beneficiul R. Moldova, ci pentru clientela personală a lui Dupu de pe ambele maluri ale Prutului.
De când ciumăfaia ce ne bântuie, s-au ridicat și câteva voci de la Chișinău, care au atenționat, prin demersuri oficiale și scrisori deschise, guvernarea PSD-PNL de abuzurile în lanț ale secretarului de stat A. Dupu, de lipsa totală de transparență, de mimarea concursurilor și camuflarea sumelor pentru proiectele „câștigătoare”, de direcționarea banilor statului român spre un grup restrâns de profitori și organizații de pe ambele maluri ale Prutului ori de afirmarea unei aristocrații clientelare proprii așa-zis peneliste, pe la Universitatea de stat, în mass-media sau pe la diferite primării din R. Moldova.
Bazându-mă pe informațiile sumare apărute în spațiul public (vezi scrisoarea deschisă către Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu, din 10 iunie 2024, semnată de profesorul universitar Ana Guțu), dau dreptate autoarei care spune lucruri șocante despre malversațiunile compromițătoare pentru statul român ale lui Dupu, inclusiv transformarea DRRM „într-o sinecură a activiștilor politici din PNL…de la 14…la peste 100 de angajați.”
De ce vocea onestă a mai multor personalități basarabene, inclusiv a Anei Guțu, nu a fost și nu este auzită de Nicolae Ciucă, liderul PNL, care l-a dezlegat pe nevrednicul Dupu să trateze R. Moldova ca pe o pradă? De ce și-a turnat ceară în urechi un alt pretins liberal cu “dinți de aur” precum Rareș Bogdan, la abuzurile interminabile ale josnicului său coleg de partid, comise în R. Moldova? Ce se fac a nu înțelege conducătorii PNL? Doar Ana Guțu se adresează în cea mai clară și perfectă limbă română: „În perioada secretariatului general DRRM al lui Adrian Dupu au fost reduse finanțările către instituțiile media din R. Moldova, instituții care promovează românismul, identitatea și cultura românească… De ce nu sunt finanțate proiecte mediatice de promovare a rolului României în calitate de susținătoare permanentă a R. Moldova în aspirațiile sale euro-atlantice ? De ce funcția de Secretar de stat al DRRM în Guvernul României, așa cum am văzut cu toții în acest an, este pe larg exploatată în scopuri electorale și mai puțin în scopul promovării identității românești, comunității de cultură, limbă și neam în de o parte și alta a Prutului? … În această funcție nu pot accede oameni pe criteriul sinecurist ‘cine și cât finanțează partidul’. Parcursul lui Dupu este inadecvat din punct de vedere al intereselor identitar-naționale ale României!”
Dincolo de osanalele lingușitorilor de serviciu ale mancurților și clientelei întreținute din banii publici alocați de DRRM, nu pot trece cu vederea finanțarea „cultului personalității” lui Dupu de către mass-media plătită din teșchereaua publică legată de brăcinarul așa-zisului secretar de stat.
Mie, personal îmi repugnă profund servilismul unor vânduți și cumpărați „intelectuali, oameni de cultură, profesori, peneliști locali, jurnaliști și primari”, care evită să spună adevărul și se milogesc cu elogii grețoase la adresa „geniului Carpaților” și a „celui mai iubit fiu” – Dupu Descălecătorul, care a trecut Prutul să-i convertească pe basarabeni de la „ciuma roșie la liberalism iohannist.”
Este oribil că otrepele de mercenari și clientelari politici îndrăznesc să acrediteze ideea că Adrian Dupu simbolizează România iar abuzurile sale nu se cade a fi combătute, fiindcă orice critică la adresa “dânsului” ar stimula românofobia și ar dăuna cauzei naționale.
Acestora, în cel mai neoș dialect al locului, le reamintesc că moldovenii îi zic deopotrivă dânsul și rahatului și la porcului din bătătură.
Repet: anume demnitari ca stat precum Dupu au compromis PNL și aduc cele mai mari prejudicii imaginii României – el, fiind în realitate, un fel de Dodon, de pe malul Dâmboviței.
Știu că în campaniile electorale Adrian Dupu intră în călduri și aleargă disperat în căutarea clienților. Deja se vrea senator și a umplut mass-media servilă cu imaginea sa de tovarășu’. Organizează adunări peste adunări, fuge dintr-o primărie în alta, înșală alegătorii cu promisiuni goale și cere insistent să fie votat. Ar fi multe de spus despre matrapazlâcurile tovarășului Dupu în R. Moldova, dar concluzionez:
1. Șeful DRRM a privatizat instituția de stat, i-a deturnat misiunea, scopul și destinația; a lichidat orice forme autentice de transparență, a simulat concursurile și a tăinuit costurile proiectelor finanțate (a se vedea site: drrm.gov.ro) către clientela sa individuală sau cea pretins liberală; rapoartele formale sunt confuze și îmbibate cu fotografiile „tovarășului conducător”, fără să ofere o informație clară despre bugetul anual alocat DRRM, sumele care au ajuns în R. Moldova și care au rămas la București pentru întreținerea Departamentului, valoarea reală a proiectelor conform principiului cost-beneficiu, durabilitatea proiectelor și impactul lor asupra comunităților.
2. Departe de orice control de la „centru”, lipsit de demnitate și conștiință românească, protejat de conducerea PNL, A. Dupu și-a făcut interesele individuale și de clan cum a dorit în R. Moldova – a neglijat sau chiar a discriminat zeci de organizații pentru că aveau mesaj românesc; a evitat să audă vocea altor personalități basarabene decât cele băgate în „PNL-diaspora R. Moldova” sau cele recomandate bănuim de cine; a contribuit direct să dispară sau să intre în pericol de dispariție presa de orientare românească cu zeci de mii de cititori și a finanțat copios publicații fără nici un abonat; a introdus cenzura și a oprit să apară în mass-media finanțată de DRRM numele autorilor și personalităților basarabene, care pledează civilizat pentru aducerea Acasă a Basarabiei și reîntregirea României noastre.
3. În esență, activitățile lui Dupu se înscriu în grila baronilor siamezi ieșiți din „ciuma roșie în straie liberale”, iar gândirea sa manevrează între moldovenismul civic și națiunea moldo-europeană, fapt ce a făcut ca proiectele autentice pentru reîntoarcerea identității românești să fie aruncate la coș, iar cele de vitrină, lipsite de conținut românesc, să fie omniprezente de la „expozițiile” din pivnițele cu vinuri până la puzderia de evenimente vesele, menite să justifice cheltuiala banilor publici.
4. Categoric A. Dupu, sub nicio formă nu înseamnă DRRM sau, doamne ferește – România! Să fie limpede și pentru idioții utili – chiar și atunci când Iohannis l-a decorat cu ordinul „Steaua României” pe Marian Lupu, odiosul ideolog al moldovenismului antiromânesc, noi nu am pierdut încrederea în instituțiile statului român, ci am protestat, ca și în cazul A. Dupu, împotriva demnitarilor care compromit autoritățile române și aduc prejudicii neamului românesc.
5. Prin tăinuirea cheltuielilor banilor publici alocați DRRM, consider că A. Dupu nu are nici un drept moral să fie în listele candidaților pentru Senat, ci în lista scurtă a DNA pentru anchetare.
Totodată, îndemn cetățenii români din R. Moldova să participe masiv la alegerile prezidențiale și parlamentare, dar înainte de a vota, să se delimiteze de tovarășii care ne poartă cu vorba de peste trei decenii și țin națiunea română în două state separate. Votați președintele și parlamentarii care iubesc poporul român de pretutindeni și au în programul lor electoral Reîntregirea României noastre!
N.E. Valentin Dolganiuc (n. 12 martie 1957, Zăbriceni) veteran al mișcării de renaștere românească din Basarabia, deputat în primul parlament al Republicii Moldova și în următoarele două legislaturi din partea Frontului Popular Creștin Democrat, votant al Declarației de Independență față de Rusia imperială, este analist politic și politician basarabean. Între 22 mai 1998 - 17 februarie 1999 a fost viceprim-ministru al Republicii Moldova.
