Luigi FRIGIOIU ■
Primăria Constanța e o adunătură de impostori, în frunte cu chițocantropul șef, amiral de apă plată, care dacă nu-i fudul, nu-i destul și deși ai fi zis că-i imposibil iată cî nevolnicul a reușit să găsească atârnători mai incompetenți ca el. Are în preajmă personaje caricaturale decupate parcă din desene animate. Ceata lui Pițigoi, dai în unu, țipă doi.
Până i se usucă pantalonii pe butoi, vicele Ionuț-Crăcănuț s-a ascuns sub fusta încăpătoare purtată de Adara-țepara, unde e aglomerație mare. Celălalt vice, Coca, femeia useristă cu barbă, a fost înlocuită cu imberbul Costin ca să nu-l mai înțepe la inghinali pe șefu Vergil. A apărut și Ochilă dar nu al lui Harap Alb ci din echipa Pițigoiului castrat, coristul (cu o sau, mai degrabă cu u) Stelică. Ochilă ăsta a rezolvat, cu succes, toate problemele sportului constănțean, prin desființarea sau retrogradarea echipelor. Showman-ul Măndelu n-a fost o surpriză că se pricepe la toate și la nimic. O combinație între Păcălici și Pinochio.
Toți oamenii Președintelui (de la PNL Municipiu) Primar sunt cioflingari patentați care n-au făcut nimic util în viața lor. Nu s-au omorât cu cartea, nu le-a plăcut nici munca. Primăria Constanța s-a dovedit adăpostul ideal pentru ocupația lor principală, tăiatul frunzei la maidanezi. Așadar să nu mire că investițiile administrației locale au același aspect: buleală!
Acum vreo cinci ani spre exemplu, Primăria, proprietarul clădirii, a început un proiect cu fonduri europene pentru renovarea sălii de spectacol (celebrul teatru de revistă Fantasio desființat de Mazăre și Nicușor Constantinescu care au alungat comedianții ca să rămână ei bufonii), de pe b-dul Ferdinand, unde funcționează Teatrul de Stat Constanța.
Odată deschis, șantierul părea că nu se mai termină. După ritmul de lucru, renovatorii păreau de la firma “Melcul și Racul” SRL. Primăria era obligată să aibă un diriginte de șantier, supervizorul lucrării, însă, cu lunile, nu găseai picior de muncitor, darmite vreun controlor. Pentru că, așa cum am spus la început, în echipa Chițac sunt doar nulități.
Din câte am înțeles, proiectantul și constructorul au respectat cerințele beneficiarului, Primăria Constanța. Aici lucrurile au început s-o ia razna. Pentru că singura sală de luări de moț și alte cumetrii în care a călcat Vergil Chițac e Căminul Cultural din comuna Istria, locul de baștină aflat la doar 87 km de oraș. Sigur, când era la Institutul de Marină a mai tras niște băute și a făcut ceva cântări cu răcanii la spelunca “Voiosul Marinar” de peste drum, dar alea nu se pun. În consecință, Teatrul de Stat arată, exact, ca un cămin cultural de la marginea județului pregătit de nuntă. Lipsesc doar mesenii, în frunte cu nașu Vergil, să joace găina și să strige darul. Iată că tov. Chițac n-a uitat de unde a plecat. Pereții sunt văruiți frumos, curat, în alb strălucitor, ca la spital, cu mobilier roșu pasional și mochetă bleu-gri. Un omagiu adus atât PCR-ului care l-a făcut om mare, cât și PSD-ului care l-a făcut primar în al doilea mandat.
În interior, nimic nu amintește de destinația inițială. Să precizăm că instituția a fost un adevărat bastion cultural constănțean. Aici, a jucat toată cariera marele comediant român, Jean Constantin. Aici, s-a oprit din drumurile noastre, regele aplauzelor, Dan Spătaru. Aici au fost angajate nume mari ale estradei româneăti precum: frații Aurel și Gelu Manolache, Cornel Patrichi, Mariana Cerconi, Fritz Braun, Carmen Rădulescu, Doru Octavian Dumitru, Gina și Milide Tătaru, Ilona Moțica, (Mitică) Dumitru Lupu, Ileana Șipoteanu etc. După ’90, actorul Mihai Sorin Vasilescu, devenit director, a creat noua trupă Fantasio cu care a cucerit nenumărate premii la festivalurile teatrelor de revistă. Nu mai punem la socoteală că, pe această scenă, legendarul coregraf Oleg Danovski a izbutit un miracol artistic: nașterea ansamblului coregrafic de feți-frumoși și ilene-cosânzene, uzina de basme în poante care a uimit întreaga lume.
Dar Teatrul de Stat Constanța are și director, deși în chestiunea aflată în discuție nu s-ar zice. Îl cheamă Erwin și nu mai știu cum. Are un nume de familie mai îmbârligat, un fel de ițicștrul, așa că am să-i spun pe numele de botez primprejur. Evident, directorul putea interveni la Primărie pentru ca teatrul (care are și director tehnic) să nu arate exact la fel de disfuncțional și inestetic precum un cămin cultural, așa cum intervenea la cpmsoșiul județean când cerea saci de bani pentru finanțarea stagiuniilor de vară megalomane unde invită teatrele din țară pentru ca acestea, la rândul lor, să-i acorde „reciproca”, vorba ardeleanului. Aici însă s-a văzut că pentru el Constanța e doar încă o trambulină spre lumea mare a teatrului bucureștean. Îi convine să joace în, așa-zisa, Sală Studio de pe str Lahovari unde cele 70-80 locuri sunt ocupate, jumătate cu invitații. Cică, mereu, „sold-out”. Chiar așa, Erwinache? Mă lași?! De ce n-ai mușchi pe tine și sânge-n instalație să te bagi în Casa de Cultură sau la Centru Jean Constantin. unde joacă trupele bucureștene? Câte bilete vinzi din 800 disponibile?
Una peste alta, micul roșcovan nu are nici un interes să lupte pentru teatrul constănțean. Montează premiere peste premiere chiar dacă piesele se joacă de 2-3 ori. Premiile vin și pleacă în sistemul “na-ți-o ție, dă-mi-o mie” și toată lumea e mulțumită. Erwin are sala plină deși în Studioul său, spectatorii sunt la fel de mulți ca bețivanii dintr-o cârciumă ceva mai spațioasă. Dar nu contează, banii publici să iasă!
[/responsivevoice]
