Dan MIHĂESCU ■
Motto: Într-o epocă a minciunii, a spune adevărul este un act revoluționar. George Orwell
Magna Moralia
Încă ne mai mirăm că marinarii lui Columb au târguit podoabele masive din aur ale aztecilor și incașilor cu mărgele din sticlă colorată (rescate), pe când la Constanța am văzut deunăzi, pe Facebook, cum blazonul unui membru corespondent al Academiei Române a fost târguit pe un ciob de sticlă chioară.
Tind să cred că probabil că n-a știut nimic și despre gazda sa, care l-a ademenit în această potemkiniadă; anume că de la acest moment a intrat pe făgașul pleiadei unor expirați de tristă amintire precum: Ecaterina Andronescu, Nicolae Văcăroiu, Mugur Isărescu, Teodor Meleșcanu, George Maior, Valer Dorneanu, Constantin Bălăceanu-Stolnici alias Laurențiu și Rodica Stănoiu, zisă Sanda. În februarie 2021, fostul președinte Klaus Iohannis i-a retras lui Aurică Șagapari titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 –cu Rol Determinant”, după ce a fost dovedit colaborator al Securității, numele conspirativ ”Petrescu”. Potrivit CNSAS, pe 7 iulie 1978, acesta semnase un angajament cu Securitatea când era medic psihiatru la Spitalul Municipal Constanța.
Ce farmece i-o fi făcut, cu ce șiretlicuri l-o fi atras în cursă, nu-mi dau seama? Cert e că prof. dr. Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, președinte al Asociației Psihologilor din România, director pentru cercetare al Albert Ellis Institute-New York, profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York și membru al Academy of Cognitive and Behavioral Therapies (SUA), a făcut o escală de complezență la Constanța, să certifice cu numele și statura sa academică, promoția 2026 Facultatea de Psihologie, a Universități Andrei Șaguna.
Ce neîmpliniri să mai ai în viață încât să tragi speranța că ți le va satisface pseudo-academicianul prof. dr. psihiatru Aurică Șagapari, inventatorul și zămislitorul, după chipul și asemănarea sa, a unicii universități românești ce te întâmpină în hol cu un altar, candelă fumegândă și icoană făcătoare de minuni?
Și totuși nefăcuta s-a făcut, iar cel care până mai ieri era dregător peste destinele educației românești, Daniel David, a ajuns să boteze cu numele său o întreagă generație de licențiați și masteranzi ai universități private de buzunar, despre care nu știa nimic.
Tot despre psihiatrul Aurică Șagapari, fondatorul universității al cărei nume se contopește cu al lui în accepțiunea publicului, în 2004 ediția Dobrogea a cotidianului România Liberă publica: “Papari Aurel a prestat muncă în calitate de medic la Spitalul comunal Băneasa din dată de 1 noiembrie 1971, iar pe 1 februarie 1983 a fost detașat la Spitalul teritorial Constanța (secția psihiatrie), pe o perioada de trei luni. Pe 6 ianuarie 1983, în secția psihiatrie a fost internată bolnava Zotea Iuliana, de 21 de ani, conform foii de observație nr. 41.283, cu diagnosticul «sindrom discordant», iar pe 10 februarie 1983 s-a externat. Bolnava a fost pacienta dr. Papari și pe durata internării i s-au aplicat tratamente cu neuroleptice incisive și sedative. La dată de 31 martie 1983, tatăl bolnavei formulează un memoriu ce este înaintat Direcției Sanitare județ Constanța, în care face referire la comportarea necorespunzătoare, necompatibilă a doctorului Papari Aurel, în calitatea pe care o avea, în sensul că profitând de bolnavă în camera de garda, după ce i-a aplicat tratamentul, a avut relații sexuale cu aceasta, deflorand-o. Aspectul semnalat de tatăl pacientei este recunoscut și de dr. Papari Aurel atât în nota explicativă dată în scris, precum și în fața Biroului executiv al Colegiului de disciplină al medicilor și farmaciștilor, convocat extraordinar în ziua de 6 aprilie 1983. Pentru fapta reprobabilă săvârșită de dr. Papari Aurel, Colegiul a hotărât sancționarea cu «mustrare de avertisment» în față întregului personal medical din orașul și județul Constanța, prin comisiile de deontologie medicală, fapta să fiind incompatibilă cu profesiunea de medic, precum și propunerea Direcției Sanitare județ Constanța de a se desface contractul de muncă disciplinar”.
O colegă de liceu, psihiatru și ea, își amintește, tot așa, o altă întâmplare notorie din lumea medicală constănțeană. Cică după ce absolvise Colegiul Național de Apărare, în 2002, Aurică Șagapari începuse să poarte pistol în trusa medicală, pe lângă ciocanul pentru reflexe și stetoscop, simțind nevoia să-și certifice statutul recăpătat ca matrice a puterii. Dar la ce bun un pistol dacă nu exerciți puterea pin el așa că, într-o bună zi i-a pus pistolul în față medicului psihiatru Tudora Marcean cu care partaja cabinetul de la Policlinica cu plată. Exasperată că începusesră să-i vină pacienții la consultații iar preopinentul nu se mai dădea dus, dr. Tudora Marcean a cerut să-i elibereze locul așa că Aurică Șagapari, nici mai mult nici mai puțin a scos pistolul și a amenințat-o că-i zboară creierii pe pereți. Pe scurt, ăsta-i omul căruia ex ministrul Educației și Cercetării, rectorul UBB, membru corespondent al Academiei Române, etc, etc, Daniel David, a considerat potrivit să-i onoreze invitația de a-și asocia numele cu el. Să-l fi gâdilat la coarda sensibilă pe David, apelând să-i facă hatârul ca-ntre colegi, devreme ce și Șagapari se împăunează cu titulatura de membru al Academei Oamenilor de Știință din România? Nu pot să înțeleg, dar am trăit o mare dezamăgire față de această nefericită malversațiune.
Minima Moralia
Înainte de a așterne aceste rânduri am cumpănit profund dacă merită să consemnez întâmplarea la care fac referire. Dacă nu scriu abjur de la misiunea asumată pe 23 mai 2021, când am lansat gazeta Sentinela, cu motto: Semper Vigilans! Pe de altă parte, sunt conștient că publicând acest text risc să mă antagonizez profund cu Paloma Petrescu, redactor-șef al gazetei și titulara rubricii “Educație”, postură din care i-a ținut spatele necondiționat lui Daniel David, pe parcursul ministeriatului. De ce? pentru că are încredere în el, nu pentru promisiuni, ci pentru profunzimea gândirii sale, pentru că împreună, prin 2005 – 2006 au transformat nevoi și idei în viziune, au instituționalizat serviciile de consiliere și asistență educațională în educație – Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE), cu tot ce înseamnă ele, metodologie, regulament, proceduri, posturi de profesor – psiholog scoase la concurs …
Am păstrat însă calea definită de filosoful Theodor W. Adorno în titlul lucrării sale, Minima Moralia; crezul gazetarului onest ce-și practică profesia ca pe o mucenicie, calea pe care am pornit-o din 1981, odată cu publicarea primelor două foiletoane în ziarul Dobrogea Nouă, în consens unanim cu Noam Chomsky care zicea că: “Este responsabilitatea intelectualilor să spună adevărul și să demaște minciunile.”
[/responsivevoice]
