Dan MIHĂESCU ■
Anul acesta pare că depășim recordul stabilit în 2024 de cel mai cald an înregistrat vreodată în istoria măsurătorilor meteorologice pe Pământ iar arșița excesivă și lipsa precipitațiilor stau la baza secetei. Buletinul Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) ne spune că la intrarea în ţară (secţiunea Baziaş) debitul Dunării e în scădere, la valoarea de 1400m3/s; staționar la această valoarea cinci zile și apoi în scădere ușoară la valoarea de 1350 m3/s; până la sfârșitul intervalului situându-se sub media multianuală a lunii septembrie (3800 m3/s). În aval de Porţile de Fier debitele vor fi relativ ȋn scădere ușoară. În subteran, apele freatice din Podișul Dobrogei au avut în luna august regim staționar pentru 71 dintre forajele monitorizate și doar în 29% regimul hidric a fost în scădere (Podișul Casimcea și Colinele Murighiol).
Fără apă, navigația pe sectorul fluvial al Dunării, aproape că “a secat”, iar răcirea cu apă a Centralei Nucleare de la Cernavodă a “înghețat”. În acest context, viitorul apropiat pare amenințător în privința resursei vitale – apa.
Pentru a afla ce ne așteaptă în general și de ce beau constănțenii apă veche din rețeaua publică, am apelat “tezaurul uman” al hidrogeologiei dobrogene, dr. ing. Nicolaie Pitu, cercetătorul și proiectantul rețelelor de alimentare, înmagazinare și distribuție a apei potabile, epurării și canalizării din județul Constanța.
Statisticile ne arată că România se află pe locul 21 în Europa în privința volumului de resurse de apă dulce, cu aproximativ 1.700 de metri cubi de apă pe an pentru fiecare locuitor, ceea ce încadrează România în categoria țărilor cu resurse hidrologice relativ scăzute, și circa 40-60% din rezervele continentale de apă minerală naturală.
• Infrastructură
Apa, principalul element vital pe Pământ, se confruntă an de an, în sezonul cald, cu o criză accentuată a acestei resurse și a început să dea naștere la proteste de stradă în multe țări din Europa de Sud-Est din cauza accesului din ce în ce mai precar la apa potabilă și a modului în care sunt gestionate incendiile de vegetație uscată.
• Unde se află toată apa
Studiile geohidrologice arată că din întreaga cantitate de apă de pe Pământ, aproape 97% se găsește în oceane și mări, fiind sărată și nepotrivită pentru consum, iar apa dulce, esențială pentru viață, reprezintă mai puțin de 3%. Mai mult de două treimi din această cantitate este blocată în ghețari și calote glaciare. Rezultă că mai puțin de 1% rămâne disponibil pentru oameni, distribuit între râuri, lacuri și pânze freatice.
Deși oceanele, mările și lacurile dau impresia că Pământul e acoperit în mare parte de apă, cu un procent de 71%, întregul lichid vital ar putea fi adunat într-o singură sferă cu diametru de doar 1.400 de kilometri – minuscul în comparație cu diametrul terestru, ce depășește 12.700 de kilometri.
• O resursă fragilă
Această perspectivă arată cât de subțire este stratul de apă ce acoperă planeta noastră. Chiar și cel mai adânc punct al oceanului, Groapa Marianelor, care ajunge la aproximativ 11 kilometri, este aproape insignifiant în raport cu grosimea Pământului de peste 6.300 de kilometri. Apa este, de fapt, un strat delicat și extrem de limitat.
• Lecția pe care trebuie să o învățăm
Deși ni se pare că avem apă din abundență, realitatea este că resursele de apă dulce sunt mici iar agricultura, industria și întreaga viață pământeană depind de acest minuscul procent iar protecția și folosirea responsabilă a apei e o necesitate urgentă.
• Peste jumătate de miliard de metri cubi pierduți anual în România
În România se pierd anual peste 565 de milioane de metri cubi de apă potabilă din rețelele publice de distribuție, potrivit datelor oficiale transmise Comisiei Europene. Practic, aproape jumătate din apa introdusă în sistem – aproximativ 50% – nu ajunge să fie facturată consumatorilor. Informațiile apar într-un set de date tehnic standardizat, raportat de autoritățile române în cadrul aplicării Directivei europene privind apa potabilă (UE 2020/2184), și includ situația a 47 de mari operatori regionali de apă. Companiile sunt prezentate agregat, fără nominalizare. Documentul nu conține denumirile comerciale ale companiilor și nici localizarea lor exactă, ci doar indicatori tehnici agregați privind volumele de apă introduse în rețea, apa facturată și pierderile. Conform raportării oficiale pentru 2024, în sistemele de alimentare cu apă din România au fost introduși în total 1.226.147.819 m³ de apă (System Input Volume – SIV), iar cantitatea facturată consumatorilor (Revenue Water – RW) a fost de 660.713.605 m³. Diferența – peste 565 de milioane m³ – reprezintă apa pierdută sau nefacturată.
Autoritățile precizează că anul 2024 a fost ales ca „an reprezentativ pentru anii anteriori și pentru schimbările climatice recente”, ceea ce sugerează că nivelul pierderilor nu este unul excepțional, ci structural.
Categoria „Non-Revenue Water” include apa pierdută prin avarii și conducte vechi, consumul necontorizat, furturile și erorile de măsurare. În multe sisteme regionale, între 30% și 50% din apa tratată și introdusă în rețea nu mai ajunge să fie facturată dar pierderile sunt concentrate la câțiva operatori
Datele arată că pierderile sunt concentrate puternic la un număr relativ mic de operatori. Doar zece companii regionale cumulează aproximativ 326 de milioane m³ pe an, adică aproape 58% din totalul pierderilor naționale. Pentru primii trei operatori, pierderile depășesc individual pragul de 45–60 de milioane m³ anual.
În acest context, compania publică RAJA SA, cel mai mare operator regional din România ce asigură serviciile de apă și canalizare în 170 de localități din șapte județe (Constanța, Ialomița, Călărași, Ilfov, Dâmbovița, Brașov, Bacău), a investit fonduri structurale europene și de la BERD de peste 1,2 miliarde euro pentru modernizare rețelelor, aducțiunilor, captărilor și stațiilor de epurare, începând din 1996.
Astăzi, presiunea modificărilor climatice impun regândirea problemei apei, în contextul nevoilor tot mai mari de alimente, energie și igienă ale populației globale în creștere rapidă. Aproximativ 70% din apa dulce este utilizată la nivel mondial pentru agricultură, care absoarbe deja și se crede că acest procent se va majora cu 19% până în 2050, pe măsură ce populația lumii va crește cu aproximativ 2 miliarde de oameni, depășind 9 miliarde. Astfel, fermierii vor trebui să cultive cu 70% mai multe alimente până atunci, deoarece creșterea nivelului de trai înseamnă că indivizii cer mai multe alimente, în special carne.
În 2012, la raportul prezentat de organizatorii Forumului Mondial al Apei de la Marsilia, avertiza că în subteran a avut loc o „revoluție silențioasă”, deoarece cantitatea de apă aspirată de sub suprafață se triplase în ultimii 50 de ani, eliminând un tampon esențial împotriva secetei endemice. Până în 2070, stresul hidric se va resimți acut în Europa Centrală și de Sud iar schimbările climatice vor afecta drastic producția alimentară în sudul continentelor asiatic și african iar Asia, după cum se știe, găzduiește 60% din populația lumii și doar aproximativ 1/3 din resursele de apă ale globului, sublinia raportul.
Un studiu separat privind apa, realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), a prognozat că cererea mondială de apă va crește cu 55% până în 2050, peste 40% din populația globală urmând să trăiască în bazine hidrografice care se confruntă cu stres hidric. Raportul mai arată că factorii de decizie vor trebui să gestioneze mai bine cererile concurente ale fermierilor, producătorilor de energie și oamenilor care solicită apă potabilă și salubritate, având în vedere oferta limitată a acestei resurse.
[/responsivevoice]
