Dan MIHĂESCU ■
În urmă cu o săptămână România a încetat temporar producția de energie la Centrala Nuclearo-Electrică (CNE) Cernavodă, după oprirea controlată și a Unității nr. 2 după ce mai înainte, pe 28 iulie, fusese sistată funcționarea Unității nr. 1; tot din cauza imposibilității asigurării volumului necesar al apei de răcire din Dunăre, pe fondul secetei severe.
Și asta nu se întâmplă pentru prima dată, de la punerea în funcțiune a acestei unități atomo-electrice de bază pentru Sistemul Energetic Național, în 1996. Bine, la fel și Dunărea mai atinsese cote la fel de scăzute în 1985, dar să nu înveți nimic din experiențele trecute, pare definitoriu pentru cei care au avut în administrare economia națională din 1990 până în prezent. Și la acest capitol intră inclusiv și „joaca cu energia nucleară” de la Cernavodă!
Și odatăt cu previzibila scoatere din funcțiune a CNE Cernavodă ceea ce a prilejuit pierderea unei capacități de aproximativ 20% din totalul producției de energie electrică a țării, morișca mass-media a adus în prim-plan, la ore de vârf și în overtime, fel-de-fel de opinanți ce se străduiau să explice, din puținul ce-l știau, motivele pentru care România a ajuns în acest impas. Și mai ales de ce și cu cât vom plăti mai mult pentru energia electrică importată casă acopere gaura de producție de la CNE Cernavodă.
Mi s-a părut tare ciudat să nu întâlnesc pe ecranul televizorului sau a computerului nici măcar o opinie emisă de vreun specialist român în energie atomică, vreun personaj de pe la Societatea Națională Nuclearelectrica (SNN) ori CNE Cernavodă, energeticieni sau contructori hidrotehnicieni care „au dat cu sapa” pe acolo de-alungulzecilor de ani.
Și ca să nu rămânem în beznă informațională deodată cu cea electrică l-am invitat la Potcovăria lui Dan pe dr. ing. Ionel Bucur, angajat cu numărul de marcă 13 la Centrala Nucleară Cernavodă, din 1979, imediat după terminarea studiilor politehnice la Moscova în termofizică pentru centrale și instalații atomice. Cel care a fost vreme de 21 de ani director general al CNE Cernavodă, până în aprilie 2016. Astfel am reușit să aflu adevăruri nespuse încă public despre cele două reactoare aflate în funcțiune la Cernavodă, despre întregul lanț tehnologic în funcțiune al centralei atomoelectrice; și cum și-a băgat Ceaușescu coada în proiectul nuclear, ce trebuia făcut și nu s-a făcut pentru funcționarea fără sincope a sistemului de răcire, ce a fost proiectat a se construi pentru asigurarea cotei Dunării în vederea punerii în funcțiune a tuturor rectoarelor preconizate, de ce nu reușim să punem în operă integral proiectul CNE Cernavodă nici după 46 de ani, ce ar însemna în realitate achiziționarea tehnologiei reactoarelor modulare mici (SMR) pentru România și ce-i lipsește pieței naționale de producție energetică ca să fie atractivă pentru investitori privați în mari capacități?
Urmăriți cu atenție și minunați-vă!
[/responsivevoice]
