Acasă EDITORIAL Croșeu politic de stânga aplicat de Obama lui Trump

Croșeu politic de stânga aplicat de Obama lui Trump

6978
0

Tanase PETRENCO ■

De curând, în iunie, CNN publica articolul corespondentului Aaron Blake, “Apelul stângaci al lui Obama pentru o rezistență la scară largă împotriva lui Trump”, în care făcea o analiză asupra situației în care se află Partidul Democrat din Statele Unite ale Americii (SUA), de când a preluat MAGA puterea în statul federal. Articolul apare la doar cinci luni de când alegătorii au decis  să le acorde lui Trump și acoliților săi șansa guvernării cu “mână liberă” peste mai tot ce înseamnă sistem de conducere politică, economică sau juridică.

Aaron Blake își construiește analiza pe conținutul declarațiilor făcute la mijlocul săptămânii trecute de fostul președinte Obama, foarte popular, respectat și apreciat printre democrați, ocazie cu care Obama pare a fi îndrăznit să încalce principiul “happy wife happy life” (soție fericită viață fericită) al familiștilor desăvârșiți americani.

Spun asta pentru că Brack Obama a făcut pasul înainte prin ieșirea la rampă într-un interviu, în ciuda faptului că fosta Primă Doamnă, Michelle, impusese de mai mulți ani o conduită de familie mai retrasă, din punct de vedere politic, pentru a favoriza dezvoltarea fiicelor Malia și Natasha fără inhibiții, în actuala societate americană, în contextul tendințelor extremiste care se manifestă de la apariția fenomenului MAGA.    

Aaron apreciază că intervențiile lui Obama sunt rare, remarcabile și, cum spunem noi în România, “scurte și cuprinzătoare”.

Autorul lasă impresia că Partidul Democrat se transformă treptat în mișcare de rezistență împotriva regimului cu tendințe fasciste impus de republicanii de la vârf: Donald Trump, J.D. Vance, sau Pete Hegsetth.

Dar iată conținutul articolului:

“Într-un interviu adresat Forumului din Connecticut, Hartford, președintele Barack Obama a cerut instituțiilor, firmelor de avocatură, universităților, membrilor ambelor partide și chiar personalităților din Departamentul de Justiție să facă sacrificii „incomode” pentru a apăra o democrație despre care a susținut că este din ce în ce mai criticată în cel de-al doilea mandat al președintelui Donald Trump. El a sugerat, fără a folosi vreodată numele lui Trump, că SUA sunt „periculos de aproape” de un guvern autocratic.”

Obama adopta astfel cu înțelepciune atitudinea discretă a comentatorului de sport care gestionează momentul pătrunderii intrusului pe terenul de joc, sugerând audienței că oamenii de carieră, serioși, care se confruntă pe plan politic cu situații similare celor din fotbal, evită să iasă în prim-plan evidențiindu-i însă pe cei  care execută pătrunderi în forță. 

Felul în care Obama a gestionat ca la transmisiile sportive momentul, unul care se leagă bineînțeles cu apariția și pătrunderea MAGA pe eșichierul politicii americane, nu putea să scape celor care dețin un anumit nivel de inteligență. Cei care pot citi printre rînduri sugestiile fostului președinte care deține un recunoscut nivel înalt al IQ. 

Cu discreție diplomatică, Obama a dovedit prin discursul lui că poate insamânța, fără anunțuri însoțite de surle și trimbițe aidoma circului MAGA, o mișcare de rezistență, menită să reducă drastic din zgomot, care poate readuce liniștea în America.

El a omis cu bună știință referirile directe la liderii MAGA și a menținut camerele de luat vederi și microfoanele orientate doar către discursul, numele și persoana sa sau a celor care vor purta responsabilitatea mișcării de rezistență, semn că mișcarea patizanilor democrați este de durată și a început deja în America. Soluția pentru redobândirea liniștii și păcii sociale este marginalizarea de către societate, în ansamblul ei, a lui Trump și a aliaților săi din MAGA.

După ce și-a mișcat capul și a făcut frecvent semne cu ochiul în timpul discursului pentru a își întări poziția pe care o înțelegea deja toată lumea prezentă, Obama a continuat:

„Urmărești în mod regulat ce spun cei care sunt la conducerea guvernului federal și observi că în acest moment, există un angajament slab față de… înțelegerea noastră, a sistemului care a existat de la începuturi, despre cum ar trebui să funcționeze o democrație veritabilă. Guvernul este capturat de cei care, să zicem așa, au un atașament slab față de democrație”

După câteva urale și aplauze, Obama afirmă: „Ei bine, nu cred că se mai poate ca astfel de declarații ca aceasta pe care am făcut-o să mai poată fi catalogate drept controversate în aceste momente pe care le trăim… Au fost  declarații controversate odată, dar acum sunt recunoscute de toată lumea ca atare.”

Semnalul startului mișcării de rezistență anti MAGA continuă: „Ne aflăm într-o situație în care toți vom fi testați, într-un fel sau altul, și va trebui apoi să decidem care sunt angajamentele noastre. Va fi greu pentru o vreme, dar așa faci un angajament – ​​ îl faci când e greu, nu când e ușor, nu doar când e la modă, sau cool”, a susținut Obama, din noua postură de lider al nou formatei rezistențe anti-Trump.

Acesta a detaliat totodată că firmele de avocatură care nu se supun lui Trump vor trebui să se aștepte la câștiguri reduse: „Nu veți mai putea renova bucătăria în vara asta pntru că vă vor face să plătiți pentru nesupunere. Companiile care se opun intimidării administrației s-ar putea confrunta cu represalii de genul declanțării unor investigații cu orientare politică, sau blocarea anumitor fuziuni.”Obama a menționat de două ori în discursul său angajații Departamentului de Justiție, din administrația Trump, etichetându-i nca bastion în respectarea Constituției în fața amenințărilor președintelui.

În articolul său Aaron Blake sublinia următoarele: “A fost un apel semnificativ la o rezistență pe scară largă din partea celei mai populare și îndrăgite personalități democrate a Americii secolului XXI și a venit într-un moment important, deoarece baza a protestat în permanență, așa cum nu a mai făcut-o de la începutul primului mandat al lui Trump, dar acum Partidul Democrat se confruntă cu un vid remarcabil de reprentativitate și autoritate la nivelul conducerii politice”.

Cu toate astea, Aaron Blake constată că drumul mișcării semnalate de Obama înspre reinstaurea principiilor și valorilor tradiționale americane, recunoscute de-a lungul timpului pe plan mondial, pare lung și anevoios. Aaron Blake își pune următoarea întrebare retorică: Cât este însă de recunoscută la ora actuală în toată lumea poziția luată de Obama la Hartford? Și își răspunde la întrebare reliefând datele realității americane din acest moment.

“Poate doar într-o sală plină de oameni care ar fi venit să-l vadă pe Barack Obama. În restul țării, nu prea mult. Un sondaj pentru CNN realizat de SSRS, luna trecută, a arătat că aproximativ jumătate dintre americani (49%) au spus că democrația americană este „atacată”. Pare mult, dar este de fapt mai puțin decât majoritatea sondajelor din acest deceniu. Democrații au fost favorizați de acest argument, deoarece alegerea lui Trump din în 2024 i-a convins pe republicani că democrația este într-o formă bună. Însă doar aproximativ 7 din 10 democrați consideră acest lucru o amenințare imediată. Iar linia de tendință pentru independenți este insignificativă.

Apariția lui Obama a fost în concordanță cu modul în care foștii președinți ar trebui să se comporte după ce părăsesc funcția. Normal este să evite să-și critice succesorii și să rămână deasupra disputelor cotidiene. Obama a respectat, în general, această cutumă, exceptând perioadele în care a făcut campanie împotriva lui Trump.

Cel de-al 44 -lea președinte american vorbește și despre un moment istoric în care însăși fundamentele democrației naționale sunt atacate, despre cum toată lumea trebuie să se sacrifice într-un moment istoric, dar este evident reticent să meargă prea departe folosindu-și propria platformă – cel puțin deocamdată. Încă se agață – ca să împrumut un cuvânt – de norme etice și cutume.

Face trimitere la generalii care au servit sub Trump. Unii dintre ei au petrecut ani întregi încercând să avertizeze public că Trump era periculos și chiar o amenințare fascistă, tratând situația cu blândețe, deoarece generalii nu ar trebui să se implice în politică.

Comentariile lor au dispărut rapid din campanie, parțial pentru că păreau că își doreau acest lucru. Multe dintre aceste critici au ieșit la iveală indirect, în cărți. Generalii nu dădeau interviuri TV sau conferințe de presă dar faptul că nu și-au susținut cu adevărat cauza a subminat ideea că îl considerau cu adevărat pe Trump o amenințare.

Decizia lui Obama de a transmite aceste comentarii într-un mod mai subtil vine într-un moment în care democrații practic imploră o voce autoritară care să transmită constant astfel de mesaje. Partidul se confruntă cu un vid de conducere cum rar s-avăzut, ceea ce face mult mai dificilă concurența cu avalanșa de provocări provocate de Trump.

Există o figură publică ce aparent ar putea umple instantaneu acest gol. Un sondaj Gallup, realizat la începutul lui 2025 arăta că Obama este de departe cel mai popular președinte în viață, 6 din 10 americani și chiar 1 din 5 republicani având o opinie favorabilă în privința lui.

Dar sunt o serie de motive pentru care el nu vrea să se implice prea mult pe scena politică națională, inclusiv pentru ca următoarea generație de lideri democrați să se poată afirma drept pentru care, deocamdată, pare reticent să iasă prea mult în afara zonei sale de confort.”

Barack Obama este unul dinte cei opt președinți stângaci pe care i-a avut America la conducerea țării și poate și din acest motiv politicienii democrați și susținătorii partidului îl văd drept unul dintre cei mai potriviți să lanseze croșee, ca acesta, înspre Trump și organizația lui, din perspectiva alegerilor parțiale care vor urma. Un studiu confirmă că în secolele 20 și 21 nu mai puțin de 8 președinți americani au fost stângaci aceștia fiind: Barack Obama, James Garfield, Herbert Hoover, Harry Truman, Gerald Ford, Ronald Reagan, George H.W. Bush, și Bill Clinton. În secolul al XX-lea stângăcia era considerată o dizabilitate, iar copiii erau forțați să renunțe la acest obicei. Deși doar 10% din populația SUA este stângace iar unii oameni de știință cred că aceste persoane sunt capabile de „o gamă mai largă de gândire”, o teorie care explică procentul ridicat de laureați ai Premiului Nobel, scriitori și pictori care sunt stângaci. Nu se știe de ce majoritatea oamenilor sunt dreptaci dar unii biologi evoluționiști și neurologi cred că stângăcia este legată de lateralizarea creierului uman. Deși neuroștiința este încă un domeniu de studiu tânăr, nu s-au tras concluzii definitive.

Rămâne de văzut cum va ieși inteligența democrată americană, stângace sau dreptace, ori ambele, învingătoare din provocarea MAGA care pune în umbră straucirea de odinioară a națiunii ce aducea speranță celor care-și căutau drumul în viață către o lume mai dreapta mai civilizată și deschisă afirmării celor care prețuiau libertate și puterea exprimării libere. Fundamentul, chiar așa stângaci la propriu și la figurat, a fost pus prin ieșirea la rampă la mijlocul acestei săptămânii trecute a lui Obama. Ramâne de văzut cum va gestiona Partidul Democrat îmbinarea experienței valorilor existente cu aducerea în prim plan a liderilor tineri, cu priză la alegători, care să poată face posibil visul de reîntoarcere a Americii la valorile și principiile democratice liberașe definite de părinții fondatori în Constituție.

[/responsivevoice]

Potcovaria lui Dan

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.