Teodor DUMITRU ■
Are 30 de ani și a realizat trei lungmetraje (Drama, Crime-Drama și Thriller), mai multe scurtmetraje și mediumetraje, toate sub amprenta elegantei stilistici cinematografice Neo-Noir.
Este vorba de Paul Sichigea, regizor, scenarist de film și redactor la gazeta Sentinela unde ține rubrica de autor CineCronica, iar ultimul său proiect, lungmetrajul “Șoapte” va avea premiera oficială pe 12 iulie 2021, la The Pub București. Este un film sub egida genului Crime-Drama în care sunt prezentate trăirea și conflictul interior ale unui sângeros criminal în serie, care a cutremurat din temelii capitala țării. Povestea este fictivă, însă a existat o documentare amănunțită din care au rezultat mai bine de 50 de dosare ale unor criminali celebri, pe baza cărora a fost realizat profilul psihologic al personajului principal. Paul Sichigea ne vorbește astăzi în interviu despre arta cinematografică și despre realizarea unui proiect anevoios, pe timp de pandemie.
SENTINELA: Vorbiți-ne despre activitatea dumneavoastră anterioară.
Paul Sichigea: Am realizat primul proiect de film, un scurtmetraj, în 2013. Se numește “Buncărul” și este un Horror în maniera “Blair Witch Project”. Era firesc la vremea aceea să procedez așa, dată fiind lipsa de experiență. Ulterior, după o documentare care a durat câțiva ani, am mai făcut câteva scurtmetraje, dar am trecut apoi la mediumetraj. Erau îndrăznețe și nu știam exact cât de greu va fi, eu neavând vreun mentor pe atunci. A trebuit să văd de unul singur ce înseamnă asta și mi-am dat seama că este necesară o pregătire profesională. Era evident de dinainte, însă sunt de părere că orice creator, de orice fel, trebuie să descopere aceste lucruri experimentând prin tot soiul de proiecte.
A venit apoi vremea “La apus”. Era un mediumetraj destul de dificil, cu prima mea poveste complexă. Se întâmpla în prima jumătate a lui 2016 și am avut o echipă destul de închegată, dar din nou, mi-am dat seama de lipsurile ce țineau în primul rând de experiență, apoi de buget. A fost o încercare destul de bună, căci atunci am început să simt gustul pentru Neo-Noir. Era ceva nou, nou chiar și pentru România, dar filmul era unul de amatori. Influențele veneau din toate părțile, eram și sunt un mare devorator de filme și nu era asta o problemă, dar trebuia să fac pasul spre o facultate. Au urmat și alte proiecte, aș menționa “Spre cer”, primul lungmetraj, cel care a precedat într-un oarecare fel “Șoapte”, având o tematică similară. Apoi, am realizat “Darius” pe baza unui subiect real. S-a bazat pe Drasius Kedys, un lituanian care a purtat un război cu autoritățile naționale pentru a își proteja fiica agresată sexual. A fost o temă foarte dură care a prins enorm la public. A acționat și ca o formă de atenționare pentru părinții de pretutindeni.
SENTINELA: Ați urmat Facultatea de Arte din Constanța, la secția Actorie de Teatru. Cum a fost experiența și cât de mult v-a ajutat în cariera de regizor de film?
Paul Sichigea: Înainte de facultate, mi-am luat un timp să mă gândesc dacă ar fi cel mai bine să urmez din prima facultatea de film și mi-am zis într-un final că ar trebui totuși să încep cu actoria. Un regizor sârguincios și devotat ar trebui să cunoască mai întâi tainele actoriei, căci așa ar putea să-și îndrume echipa și să își realizeze ideile la cel mai înalt nivel. Așa m-am gândit și așa am acționat. Au fost 3 ani foarte interesanți, presărați cu nenumărate experiențe deosebite, din care am învățat foarte multe.
Pe atunci am realizat “Spre cer” și am avut posibilitatea să folosesc studenți de la actorie. A fost o experiență care mi-a ajutat enorm. Eu l-am numit “exercițiu”. Da, era un lungmetraj, dar era un test pentru următorul nivel. Am învățat din greșeli, mi-am dat seama ce trebuie făcut la următoarele proiecte, dar cel mai important, zic eu, a fost faptul că am reușit să formez o echipă de peste 20 de oameni, timp de mai multe luni de zile. Era cea mai mare echipă de până atunci pentru mine și, stând și gândindu-mă acum, cred că a fost un punct de turnură în viitoarea carieră de regizor, căci am prins un curaj enorm și asta este foarte important pentru un creator de film.
SENTINELA: Șoapte. Crime-Drama de aproape 100 de minute. Cum a fost experiența pe timpul pre-producției, producției și mai târziu? Știm cu toții că au existat atâtea restricții în tot acest timp. Cât de greu a fost să realizați un proiect de o asemenea anvergură, pe timp de pandemie și cât a durat scrierea scenariului?
Paul Sichigea: A fost foarte dificil, în primul rând din pricina ideii foarte elaborate a filmului. Este vorba despre un criminal și un comisar care se diferențiază, dar care se întregesc totodată reciproc, iar conflictele lor se petrec în capitală. Era din start o provocare enormă, căci eu nu cunoșteam perfect Bucureștiul. Așadar, am luat la pas o mare parte din oraș, notând și schițând în detaliu locurile pe care le vedeam bune pentru locațiile din proiect. Asta mi-a luat ceva timp, apoi a urmat scrierea scenariului literar. Mai apoi a urmat documentarea, au fost zeci de profiluri psihologice, formate din 5 sau 6 coloane pentru fiecare criminal notoriu român și străin.
Nu m-am oprit la români, am vrut să descopăr și alte cazuri. Pe unele le cunoșteam din vizionările anterioare ale unor documentare. Mereu am avut o curiozitate în legatură cu acești oameni care suferă de niște boli psihice crunte, dar este intrigant să afli cum văd ei viața, căci pentru cei mai mulți dintre ei, viața este egală cu moartea. E un nihilism la cea mai mare profunzime, iar asta este o caracteristică de bază pentru Neo-Noir, stilul cinematografic care mă pasionează atât de mult. Nu era, deci, decât un pas pentru a realiza un asemenea scenariu. Toate se legau parcă de unele singure în mintea mea, iar după finalizarea documentării, am trecut la scrisul scenariului propriu-zis. S-a intins pe aproximativ 110 pagini, dar am pregătit și materiale pentru backstory, ce s-a întâmplat înainte de povestea din film. În ceea ce privește scenariul, pe mine mă interesează mai mereu să se răspundă la întrebarea “de ce?”. De ce alege respectivul să facă asta? Acest lucru este valabil pentru absolut toate personajele din film, dar înseamnă o pregătire amănunțită a scenariului.
Coloana sonoră este realizată minuțios. Este concepută de Dani Ionescu, eu oferindu-i mai multe surse dintr-o serie de filme din același gen. Am acordat o foarte mare atenție acestui fapt, muzica fiind extrem de importantă pentru mine, ea reprezentând un mare procent din procesul de creație, ajutând ca ideea să ajungă într-un mod profund si adecvat la public. Avem genuri ca ambiental, rock, influențe majore gothic, iar amprenta lui Dani este, de asemenea, de o mare importanță, el fiind un creator iscusit.
A fost dificil să realizăm filmul în aceste vremuri tulburate de pandemie. A fost dificil să ajungem la oamenii care ne puteau acorda pasența în anumite locuri, dar am avut sprijinul unor persoane care, iată, doresc să sprijine tineretul și arta. Acesta este, din nou, un lucru care mă bucură enorm, căci proiectul a avut parte doar de finanțare proprie. Ca până acum, nu a existat buget din exterior și a trebuit să ne descurcăm singuri. Am fost prin multe locuri, căutând oamenii necesari, deoarece este nevoie ca procesul de pre-producție să fie finalizat la cei mai buni parametri. De la a căuta locațiile, de la a filma, am ajuns să intrăm în contact și cu una dintre cele mai mari trupe muzicale din țară, care, după citirea synopsis-ului, au fost dornici să ia parte în proiect. Avem, deci, și o piesă a acestei uriașe trupe, lucru cu care ne mândrim; e un aport enorm pentru proiect.
SENTINELA: Filmul are 12 nominalizări la diferite festivaluri. Cum a venit vestea pentru echipă?
Paul Sichigea: Eu am înscris filmul în mai multe festivaluri. A fost foarte frumos atunci când am văzut că a fost selectat la IPIFF, alături de alte 4 producții românești la categoria “Cel mai bun lungmetraj românesc”. Din câte știu, au fost câteva sute de filme care au participat, dar am ajuns printre cei 5 selectați. A fost o mândrie și chiar dacă filmul nu a câștigat premiul cel mare, am simțit cu adevărat că munca a fost totuși răsplătită prin această destul de mare recunoaștere. Sunt și alte selecții și nominalizări, la diferite festivaluri românești și străine și din nou, aceste lucruri ne aduc doar împlinire.
SENTINELA: Care sunt protagoniștii? Cum s-a făcut selecția actorilor?
Paul Sichigea: Selecția s-a făcut pe baza unui casting realizat la sfârșitul lui iunie 2020. Am avut parte de sprijinul lui Mike Săvuică, fondatorul Unfortunate Thespians. Ne-a pus la dispoziție o sală mare pentru a desfășura acest proces. Am avut în jur de 35 de oameni care au venit. S-au pus înainte mai multe anunțuri pe diferite rețele de socializare, iar oamenii au venit cu tot sufletul, ceea ce a fost îmbucurător pentru noi. Am simțit că nici pandemia nu poate opri creația și iată că am avut în față o mulțime de tineri actori foarte talentați.
În rolul principal îl avem pe Radu Catană, absolvent de actorie în Cluj. În celălalt rol important îl avem pe Teodor Dumitru, actor amator, cu care am mai lucrat și în alte proiecte. Un alt rol foarte important este făcut de Dani Ionescu, talentatul actor care a compus și muzica pentru film, o excepțională creație, care completează această idee complexă. Îi avem în distribuție și pe constănțenii Andi Cantaragiu, Florina Stănculeț, Theodor Marcu și Remus Archip. Într-un rol foarte interesant o avem și pe Irina Ichim, cea cu care am lucrat în ultimul meu scurtmetraj, “Întoarcerea”. Cu toții sunt talentați, iar devotoamentul lor se poate observa cu ușurință, căci timp de mai multe luni de zile au format o echipă omogenă și a fost o mare plăcere să îi văd la lucru, trăind la cea mai mare intensitate această idee concepută de mine.
SENTINELA: Influențele dumneavoastră personale?
Paul Sichigea: Sunt influențat de mai mulți regizori și scenariști. Mereu îi pun pe primul loc pe Michael Mann și pe James Cameron. Am crescut cu filmele lui Cameron, fiind un mare fan al primelor două filme Terminator. Am și realizat anul trecut un interviu cu marele Brad Fiedel, compozitorul coloanelor sonore din The Terminator și Terminator 2. A fost o realizare foarte mare și importană pentru mine, am avut onoarea de a putea sta de vorbă cu acest influent creator, chiar unul dintre cei care m-au făcut să simt cu adevărat ce înseamnă o atmosferă veritabilă de film.
Pentru „Șoapte”, am avut o serie de filme care au stat în spatele scenariului, cum ar fi: Thief, Manhunter și Heat – toate ale preferatului meu, Mann, apoi am avut influențe din Seven al lui Fincher, ori Mr. Brooks, care poartă semnătura lui Evans. Pentru umbrele și iluminarea din film, m-am întors puțin către vechiul Noir, cum ar fi filmele Citizen Kane sau Șoimul Maltez. Însă, influența majoră a venit din Neo-Noir, am studiat în detaliu filmul Drive al lui Refn, un punct de cotitură al genului, spun eu, film care m-a influențat și pe parte de coloană sonoră. Cu toate astea, Heat (scris și regizat de Michael Mann) rămâne cea mai mare sursă de inspirație.
SENTINELA: Pe 12 iulie Bucureștiului va auzi “șoaptele” acestui proiect fascinant, prin premiera sa. Ce urmează după?
Paul Sichigea: Mai sunt unele lucruri de pus la punct. Urmărim mai apoi să urcăm filmul pe un site, la plată. Va fi la pay per view, iar doritorii vor plăti o anumită sumă pentru vizionare. Sperăm ca publicului să îi placă, iar oamenii să ne ofere recenziile sincere. Intrarea la premiera din 12 iulie se va face doar cu invitația oferită personal de producătorul nostru, Mike Săvuică. Sunt locuri limitate, iar în aceste vremuri trebuie respectate toate procedurile legale.
