Călin MARINESCU ■
De zile bune tot românul își zice în barbă: Rămâne, nu rămâne, dacă nu rămâne ce se va întâmpla, dar dacă rămâne? Bineînțeles e vorba de tribulațiile de fațadă ale Partidului Social Democrat (PSD), lansate în spațiul public, de a rămâne sau nu la guvernare ca membru al coaliției celor patru partide plus minoritățile naționale.
E de notorietate faptul că în rândul membrilor partidului “de nu i-ar mai fi pomenit numele” sunt multe animozități legate de faptul că cel mai mare partid din Parlamentul României, deși face parte din coaliția guvernamentală nu ar fi practic la butoane. Ca să traducem, pentru alegători, baronii locali care s-au luptat pentru actuala poziție a partidulu, reclamă că nu mai au acces pentru diverse aranjamente la guvern. Vejnic încruntatul Bolojan nu le area pe astea și le perturbă toate conxiunile.
În mintea multor membrii locali, probabil e atractivă posibilitatea căderii Guvernului Bolojan și preluarea guvernării de către un lider PSD.
Este evident că retragerea PSD din coaliția actuală ar aduce prejudicii irecuperabile credibilității partidului și bineînțeles că nu un prim-ministru PSD ar fi agreat, această posibilitate fiind o linie roșie, cum se spune acum, a existenței coaliției.
Cei care conduc partidul, în frunte cu interimarul Sorin Grindeanu, ne-au dat panică amenințându-ne cu o sediță clarificatoare a Biroului Permanent Național PSD, ce trebuia să clarifice poziția “socialiștilor de caviar” fața de coaliție, mai ales în contextul în care Uniunea Salvați România (USR) ar fi avut o atitudine nepotrivită în legătură funerariilor lui Ion Iliescu.
Și eu, ca și ei, nu am crezut să se discute retragerea din coaliție dar rezultatul așteptatei reuniuni a fost total neașteptat.
Luni, 11 august, după reuniunea Biroului Permanent Național al PSD, din ușa sediului președintele interimar, Sorin Grindeanu, a declarat că s-a hotărât în unanimitate reluarea participării PSD la ședințele coaliției numai după legiferarea principalelor măsuri din pachetul nr. 2 de reforme, adică tocmai acelea pe care nu le agreaseră până acum sub presiunea baronilor din teritoriu.
În opinia sa problema se poate rezolva în două zile, prin asumarea în Parlament a răspunerii de către guvern.
Pachetul nr. 2 de reforme, prezentat de prim-ministrul Ilie Bolojan, cuprinde mai multe măsuri logice de asanare a unora dintre rezultate păguboase ale guvernării PSD, menite să ducă la scăderi importante ale costurilor care apasă bugetul.
Foarte multe dintre aceste măsuri au în vedere reorganizarea Unităților Administrativ Teritoriale (UAT), pe scurt a primăriilor dar și a consiliilor județene, diminuarea a cheltuielilor companiilor cu capital de stat inclusiv prin reducerea numărului de membrii din consiliile de administrație, dar și reducerea remunerației acestora dar și a managerilor, și tot așa. Măsuri care lovesc în primul rând sinecuriștii PSD dar și ai PNL, partide care au călărit țara pe deșelate în ultimii ani.
În principiu întregul pachet de măsuri nr. 2 lovea cu precădere în potentații locali ai PSD ceea ce obligase conducerea partidului să tergiverseze discutarea și adoptarea lor în coaliție sub diferite motive, ultimul fiind atitudinea USR față de defunctul fost președinte Ion Iliescu.
De asemenea, Grindeanu a solicitat și o întâlnire cu ministrul liberal al Finanțelor Publice, ocazie cu care să încerce a identifica sursele de finanțare necesare continuării investițiilor din Programul Național Anghel Saligny, botezat și pușculița PSD, unul din marile ofuri ale baronilor locali transpartinici.
Întreaga mașinațiune a fost evident regizată pentru a demonstra membrilor de partid că totuși PSD contează și este la conducerea țării, dar poate fi, cum se zice în șah, și un pion otrăvit; dică unii parlamentari PSD să voteze căderea guvernului cu ocazia asumării răspunderii în parlament.
Situația nu e simplă mai ales că prim-ministru Ilie Bolojan nu este un mare diplomat și nici nu prea comunică bine cu românii.
Sunt de așteptat cu interes următoarele zile, cheltuielile bugetare uriașe îi împing din spate de politicieni și pare că în prezent singurii fericiți sunt liderii AUR, care nu realizează ce ar păți dacă ar ajunge la putere.
[/responsivevoice]
