Tanase PETRENCO ■
Așa cum ne-a obișnuit de la reînvestirea în funcția de Președinte al SUA și luna septembrie este și plină de surprize din partea administrației Trump iar știrea momentului ar putea fi reînvierea defunctei Doctrine Monroe de către noua administrație americană.
De ce zic asta? Pentru că toate acțiunile de politică externă ale lui Trump și sugerează reconcentrarea puterii militare americane înspre emisfera vestică, un gen de întoarcere forțata a privirii de pe chipul Statuii Libertății către direcția opusă conflictului început de ruși în Ucraina…la vest de Colina Capitoliului.
Puțină teorie
Potrivit dicționarului, o doctrină este un principiu, un set de credințe sau un sistem de învățături susținute de un anumit grup. Termenul a derivat din cuvântul latin doctrina, înseamnă învățătură sau instruire și reprezintă un set de cunoștințe pre-stabilit și autoritar, care poate evolua în timp.
Doctrinele sunt generate de elementul administrativ și reprezintă metode prin care puterea încearcă să sugereze sau chiar să impună o anumită conduită cetățenilor vizați de acestea. Celor aflați în zonele de interes pe care administrațiile le guvernează sau, dacă acest lucru nu este posibil, încearcă să le controleze.
În cazul mega puterilor politico-statale, doctrinele planează nu doar asupra capetelor propriilor cetățeni dar și deasupra conducerilor altor țări, într-un joc al puterii care durează de secole și influențează și destinul cetățenilor națiunilor mici, obligate să se conformeze.
Mergem la origini
Așa stau lucrurile și în ce privește Doctrina Monroe, propusă emisferei vestice de către americani în anul 1823.
“Elaborată în 1823 cu scopul de a avertiza puterile europene împotriva oricărei colonizări sau interferențe dominatoare în emisfera vestică, Doctrina Monroe a grefat politica externă a SUA mult timp, garantând neimplicarea SUA în afacerile europene. În același timp, America devenea interzisă pentru noii colonizatori europeni iar orice încercare de a oprima sau controla națiunile din emisferă de către coloniștii europeni era tratată ca o invazie și act ostil împotriva Statelor Unite”.
Țări precum Rusia, Marea Britanie, Franța, Spania și Portugalia erau astfel invitate să adere la o poltica de eliberare a emisferei vestice de influențele politicii coloniale ale trecutului.
Newsbreak.com publica deunăzi un articol referitor la atacul autorizat de Trump asupra unei ambarcațiuni venezuelene, catalogând această acțiune ca pe un precedent periculos.
Un alt canal media, BBC.com, sugera că schimbarea numelui Departamentului Apărării în Departamentul de Război al SUA este o acțiune la fel de periculoasă căci denumirea cu pricina fusese abandonată la mai puțin de doi ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Acum însă sugerează ostilitate fățișă și aduce a invităție la război.
Bernd Debusmann Jr. publica pentru BBC, mai degrabă sub formă de denunț, declarația belicoasă a Secretarului nou numitului Departament de Război, americanul Pete Hegseth: „Vom ataca, nu doar apăra. Letalitate maximă, nu legalitate călduță. Efect violent, nu corect politic. Vom ridica războinici, nu doar apărători.”
Postura de Goliat, aleasă demonstrativ de Pete Hegseth după ce Departamentul său a primit „botezul Războiului” din pixul lui Trump, planează intenționat asupra unei ținte minore din zona de influență americană a vechii doctrine Monroe, Venezuela, și mai degrabă dovedește rușilor că America este interesată în readucerea la actualitate a doctrinei, mai presus de interesele Washingtonului în NATO.
Doar astfel se explică de ce bacteria MAGA, de când a infestat Casa Albă, probează prin manu militari rusească că Washingtonul rămâne devotat politicii externe de neimplicare în tendințele coloniale ale marilor puteri de la frontiera de est a SUA, la schimb cu neimplicarea excesivă a acestora în intereresele americane din emisfera lor vestică.
Evenimentele pun sub altă lumina întâlnirea din Alaska și aduc mai degrabă a semn că Trump înțelege avertizarea primită de la Putin că americanii trebuie să nu încalce limitele bătrânului “Monroe” și să se joace doar la scara blocului lor, ca să evite o nouă eventuală intensificare a implicării ruse în regiunea vestica a Americii, ca în anul crizei cubaneze.
În 1962 Doctrina Monroe a fost invocată simbolic pentru că URSS începuse să construiască rampe de lansare a rachetelor cu focoase nucleare în Cuba, forțându-l pe președintele John F. Kennedy să instituie o carantină navală și aeriană în jurul insulei. Atunci rezultatul intervențiilor lui Kennedy a venit doar după câteva zile tensionate și s-a soldat cu retragerea de către ruși a rachetelor și demontarea noilor rampe ampalsate în Cuba comunistă. Ulterior, la reciprocitate, SUA și-au retras capacitățile nucleare din Turcia iar criza a luat sfârșit.
Putin și Trump aruncă lumea în secolul XIX
Revenind în zilele noastre, la doar câteva zile după întâlnirea din Alaska Putin controla reacția, sau mai bine zis lipsa de reacție americană, printr-un atac cu rachete asupra clădirilor guvernamentale de la Kiev. În acelasi timp Trump testa lipsa de reacție belicoasă a rușilor în ce îl privește pe Nicolás Maduro, cunoscută fiind relația dictatorului venezuelean cu Putin cimentată prin alianța strategică și de lungă durată, bazată pe sentimente antioccidentale reciproce și interese geopolitice și economice pragmatice. Prin Maduro, Rusia stă cu sula înfiptă în coasta Americii și a doctrinei Monroe motiv pentru care oferă sprijin politic și economic esențial Venezuelei. Prin sprijinul oferit Rusiei de către Maduro în America Latină, alianța lor s-a consolidat semnificativ în ultimii ani, în special de la invadarea Ucrainei, în 2022.
Testul de stres la care a fost supusă doctrina imediat după întâlnirea celor doi s-a soldat cu moartea a 11 venezueleni care la fel nu contează în economia priorităților imperialiste ale celor două puteri ce dau tot mai mult semne că își doresc să domine lumea cu forța, ca și victimele bombardamentului de pe 7 Septembrie de la Kiev. Este încă un semn al compatibilității doctrinelor celor două organizații, MAGA și FSB, care au străjuit instalarea și consolidarea puterii politice a liderilor de la Washington și Moscova.
Dacă vreți să înțelegeți implicațiile reinstaurării, prin malversațiunile lui Trump și Hegseth, a doctrinei elaborată acum 202 ani în America și evoluția istorică a celor două puteri teoretic rivale care și-au împărțit astfel zonele de influență asupra lumii, veți identifica și aspectele bune dar și faptul că națiunile mici, lăsate pradă rușilor sau americanilor, vor fi obligate să se conformeze sferelor de influență nedorite. Așa sunt înțelegerile politice la nivel înalt, ascunse și mai mult sau mai puțin scrise, dintre cele două puteri.
Iată ce spun arhivele de pe site-ul archives.org:
“Doctrina Monroe a fost articulată în cel de-al șaptelea mesaj anual al președintelui James Monroe către Congres, la 2 decembrie 1823. Puterile europene, potrivit lui Monroe, erau obligate să respecte emisfera de vest ca sferă de interes a Statelor Unite.
Este de înțeles că Statele Unite au manifestat întotdeauna un interes deosebit față de vecinii săi cei mai apropiați – națiunile din emisfera vestică. La fel de înțeles este că exprimarea acestei preocupări nu a fost întotdeauna privită favorabil de alte națiuni americane.
Îngropată într-un mesaj anual transmis Congresului de către președintele James Monroe în decembrie 1823, doctrina avertizează națiunile europene că Statele Unite nu vor tolera colonizări suplimentare sau monarhii marionetă. Doctrina a fost concepută pentru a răspunde preocupărilor majore ale momentului, devenind ulterior cuvânt de ordine al politicii SUA în emisfera vestică.”
Rândurile de mai sus arată ca Trump pare hotărît să scape de influența unora precum venezueleanul marxist bolșevic Maduro, la schimb cu întoarcera privirii americanilor în direcția opusă a conflictului ruso-ucrainian.
Dar să continuăm cu detaliile arhivelor: “Doctrina Monroe a fost invocată în 1865, când guvernul SUA a exercitat presiuni diplomatice și militare în sprijinul președintelui mexican Benito Juárez.
Acest sprijin i-a permis lui Juárez să conducă o revoltă reușită împotriva împăratului Maximilian care fusesen instalat pe tron de guvernul francez. Aproape 40 de ani mai târziu, în 1904, creditorii europeni ai unui număr de țări din America Latină au amenințat cu o intervenție armată pentru a-și recupera datoriile. La vremea respectivă, Președintele Theodore Roosevelt a proclamat imediat dreptul SUA de a exercita o „putere polițienească internațională” pentru a combate astfel de „fărădelegi cronice”, în așa-numitul Corolar Roosevelt (sau extensie) la Doctrina Monroe.
Recursul la metodă
În timp ce mesajul Doctrinei Monroe era conceput pentru a ține puterile europene departe de emisfera vestică, Roosevelt avea să-i întărească sensul pentru a justifica amestecul SUA în treburile interne ale altor țări din emisfera vestică. Astfel, pușcașii marini americani au fost trimiși în Santo Domingo în 1904, în Nicaragua în 1911 și în Haiti în 1915, aparent pentru a-i ține pe europeni “afară” Alte națiuni din America Latină au privit aceste intervenții cu suspiciune iar relațiile dintre „Marele Colos din Nord” și vecinii săi sudiști au rămas tensionate timp de mulți ani.”
Iată în continuare transcrierea textului doctrinei de la acea vreme ce denotă o anume manieră și etichetă imperială a tonului în care este formulată oferta de împărțire a lumii, din partea americanilor către ruși. Tonul ăsta ar trebui să dea de gândit în mod serios țărilor din zonele învecinate Rusiei în contextul reanimarii de către Trump a interesului American în priviința emisferei vestice și a implicațiilor ce decurg de aici:
“…la propunerea Guvernului Imperial Rus, făcută prin intermediul ministrului Împăratului care locuiește aici, au fost transmise puteri și instrucțiuni depline ministrului Statelor Unite la Sankt Petersburg pentru a aranja prin negocieri amiabile drepturile și interesele respective ale celor două națiuni de pe coasta de nord-vest a acestui continent. O propunere similară a fost făcută de Majestatea Sa Imperială Guvernului Marii Britanii, propunere care a fost, de asemenea, aprobată. Guvernul Statelor Unite a dorit, prin această procedură prietenoasă, să manifeste marea valoare pe care au acordat-o invariabil prieteniei Împăratului și solicitudinii lor de a cultiva cea mai bună înțelegere cu Guvernul său. În discuțiile la care a dat naștere acest interes și în aranjamentele prin care acestea pot pune capăt, s-a considerat oportun să se afirme, ca principiu în care sunt implicate drepturile și interesele Statelor Unite, că națiunile continentelor americane, prin condiția liberă și independentă pe care au asumat-o și o mențin, nu vor mai fi considerate de acum înainte subiecte pentru colonizarea viitoare de către nicio putere europeană…”
Trump pare dispus să ignore cuvântul pe care îl are de spus Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, sau poziția pe care o au țări precum Franța, Spania și Portugalia pe această tema și își asumă mai nou doctrina ce pare a deveni jucăria preferată a lui și a lui Putin:
“La începutul ultimei sesiuni s-a afirmat că în Spania și Portugalia se depuneau eforturi considerabile pentru a îmbunătăți situația populației din aceste țări și că acestea păreau a fi conduse cu o moderație extraordinară. Aproape că nu este nevoie să se mai remarce faptul că rezultatele au fost până acum foarte diferite de ceea ce se anticipa atunci. Am privit cu emoție și interesați derularea evenimentelor din acea parte a globului, cu care avem atât de multe contacte și din care ne tragem originea. Cetățenii Statelor Unite au sentimente foarte prietenoase în favoarea libertății și fericirii semenilor lor de cealaltă parte a Atlanticului. În războaiele puterilor europene în probleme legate de interesele lor, nu am luat niciodată parte și nici nu se potrivește cu politica noastră să facem acest lucru. Numai atunci când drepturile noastre sunt invadate sau amenințate serios, ne simțim afectați sau ne pregătim pentru apărarea noastră.”
Paragraful de mai sus explică covorul roșu din Anchorage Alaska, întins la picioarele lui Putin și întoarcerea lui Trump cu fața către interesele de acum mai bine de două secole:
“Suntem, în mod necesar, mai direct conectați la mișcările din această emisferă din cauze care trebuie să fie evidente pentru toți observatorii luminați și imparțiali. Sistemul politic al puterilor aliate este esențial diferit de cel al Americii. Această diferență provine din ceea ce există în guvernele respective. Apărarea națiunii noastre, care a fost realizată prin pierderea de sânge și comori și maturizată prin înțelepciunea celor mai luminați dintre cetățenii noștri ne-au adus o bucurie și o fericire fără precedent, pentru care întreagă noastră națiune este devotată.”
Conținutul rândurilor de mai sus explică interesul lui Trump de a dezgropa și reanima ouăle împietrite ale erei dinozaurilor, în genul producțiilor SFJurassic Park: “Prin urmare, datorită sincerității și relațiilor amiabile existente, declarăm că ar trebui să considerăm orice încercare din partea altora de a își extinde sistemul lor la orice porțiune a acestei emisfere ca fiind periculoasă pentru pacea și siguranța noastră. Nu ne-am amestecat și nu ne vom amesteca în coloniile sau dependențele existente ale oricărei puteri europene.”
Cu alte cuvinte, atunci când reanimă doctrina Monroe, Trump transmite printre rânduri, că nu are nici un interes să îl supere în continuare pe Putin ca să îi simtă iar sula pătrunsă mai adânc, de cât stă deocamdată înfiptă în țări precum Venezuela:
“Dar, în cazul guvernelor care și-au declarat independența și pe care o mențin, independență pe care am recunoscut-o după o analiză pe principii juste, nu am putea considera vreodată justificată de acum încolo vreo acțiune făcută cu scopul de a le oprima sau de a le controla, decât ca pe o manifestare neprietenoasă față de Statele Unite. În războiul dintre aceste noi guverne și Spania, ne-am declarat neutralitatea în momentul recunoașterii lor și am respectat această regulă și vom continua să o respectăm, cu condiția să nu se producă nici o schimbare care să impuna necesitatea unei reacții corespunzătoare din partea Statelor Unite, indispensabilă securității noastre.”
Și în încheiere, ultimul paragraf denotă ce vor de fapt să realizeze Trump și Hegseth prin readucerea la viață a Doctrinei Monroe. Vor să lase aliații europeni ai americanilor și partenerii NATO la cheremul rușilor trătând năzuința de libertate și democrație a Ucrainei ca un deziderat care nu face parte din interesul American, pentru că nu face parte din emisfera vestică de influență a Americii.
Din pricina acestor viziuni MAGA au dispărut “Europa liberă” și “Vocea Americii” și au fost înlocuite de vocea rețelei Fox al cărei proprietar este miliardarul Ruper Murdoch.
Iată finalul conținutului arhivelor referitoare la doctrina Monroe, noua surpriză pe luna septembrie făcută lumii de către Trump: “Politica noastră față de Europa, care a fost adoptată într-un stadiu incipient al războaielor care au agitat atât de mult acea parte a globului, rămâne aceeași, și anume să nu ne amestecăm în preocupările interne ale niciuneia dintre puterile sale; să considerăm guvernul de facto drept guvernul legitim pentru noi; să cultivăm relații de prietenie cu acesta și să păstrăm aceste relații printr-o politică sinceră, fermă și bărbătească, satisfăcând în toate cazurile pretențiile juste ale fiecărei puteri, fără a accepta injurii din partea niciunei.”
Canalele Fox, infiltrate acum și în România asemeni întregii Europe, de foarte mulți ani insultă obsesiv, pentru binele și interesul lui Trump, tot ceea ce reprezintă principiu promovat de Partidul Democrat aflat în opoziție și invită americanul de rând să elimine prin vot (deocamdată) existența lui.
Pentru că am adus vorba și despre Murdoch, acesta a adus prin FOX o contribuție majoră la creearea MAGA și a făcut posibilă manipularea audiențelor în America pentru consolidarea căii înspre cele două mandate către putere ale lui Trump, dar trebuie remarcat că Rupert Murdoch era cunoscut sub numele de alint “Rupi cel Roșu” pe vremea când era student în anii ’50 la Worchester College, Oxford, și păstra în dormitor bustul lui Vladimir Lenin ca simbol al afilierii sale politice la extrema stângă.
[/responsivevoice]
