Dan MIHĂESCU ■
Într-un reportaj apărut luni, 22 septembrie, sub semnăturile reporterilor Erin Rizzato Devlin și Hannah Thulé, publicația online European Correspondent prezintă cel mai recent conflict de interese economice iscat în teritoriile din zona arctică de pe continentul european, în contextul legislației de mediu.
Minerit vs. Reni
Este vorba despre proiectele miniere de dată recentă dezvoltate de Suedia și Norvegia în extremul nordic, pentru îndeplinirea obiectivelor tranziției la energia verde și reducerea dependențele strategice a blocului comunitar de resursele de hidrocarburi rusești. Astfel, Green Deal-ul, sau Pactul verde european – cum este cunoscut în România, se pare că a intrat în conflict chiar cu unul dintre cele 17 Obiective ale Agendei ONU de Dezvoltare Durabilă până în 2030 asimilate și de UE.
Astfel, Obiectivul Global Gardienii Pământului, monitorizat de Grupul de lucru al Consiliului Europei pentru Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, ce urmărește consolidarea drepturilor și importanței populațiilor băștinașe în protecția resurselor naturale, a intrat în conflict deschis cu obiectivele subsecvente din Actul privind materiile prime critice, ce prevede accelerarea exploatării mineralelor rare strategice din cauza afectării intereselor exiatențiale ale crescătorilor de reni Sámi, din localitățile Repparfjord (Norvegia) și Kiruna (Suedia), grație.
În Suedia și Norvegia, noile proiectele miniere se lovesc de rezistența populațiilor autohtone Sámi a căror subzistență depinde de accesul cu turmele de reni pe terenurile unde se dezvoltă noile exploatări miniere pentru metale rare. Prinse în cursa materiilor prime strategice, guvernele celor două țări nordice, renumite pentru exigența politicilor ecologiste, au de rezolvat o dificila dilemă: să sacrifice renii și păstorii lor, sau minele considerate cruciale pentru suveranitatea blocului comunitar?
Prinsă la mijloc, între criza climatică și a crizei consolidării apărării, Europa trebuie să exploateze mai mult pentru a-și reduce dependența de statele ostile, precum China și Rusia, și pentru a-și asigura accesul la minerale rare în viitor.
Adevăratul cost al accelerării procesului
Odată cu introducerea de către UE a Critical Raw Materials Act (CRMA), în 2024, dezvoltarea rapidă a proiectelor strategice a devenit o prioritate pentru stimularea lanțurilor de aprovizionare interne. Legea solicită ca procesele de evaluare să fie „ușoare, dar nu excesiv de împovărătoare”, însă, în același timp, solicită practici responsabile din punct de vedere social, ceea ce ridică întrebări importante.
CRMA este concepută ca o lege de abilitare pentru a înlesni extracția fiind în mare măsură motivată de interesele economice și strategice considerate acum mai importante decât respectarea drepturilor omului, de exemplu.
Asta însă are un cost la nivel local căci obținerea permiselor de excavare a materialelor realizându-se pe repede înainte, localnicii au mai puține de spus în privința proiectelor ce îi afectează și mai puțin timp pentru a face apel, iar asta limitează drepturile constituționale. Deciziile și procesele democratice necesită timp.
Accelerarea procesului de începere a operațiunilor miniere deși pare o soluție salutară, la prima vedere, riscă să încetinească tranziția ecologică. Crescătorii de reni Sámi, simțindu-se marginalizați, contestă în instanță – inspirați de cazurile istorice din anii 2020 și 2021 (2020), încheiate cu victorii pentru populația indigenă. În același timp, fiecare protest și proces prelungește drumul UE către securitatea energetică obiectiv ce amenință însăși existența băștinașilor, traiului lor și economiei naturale pe care o practică dintotdeauna, prin creșterea renilor.
Probabil că în cele din urmă europenii vor avea acces la aceste minerale pentru înfăptuirea politicii de ecologizare, digitalizare și asigurarea securității strategice, dar cu ce costuri?
[/responsivevoice]
