Tănase PETRENCO ■
America se clatină serios atunci când octogenarul Trump ia cuvântul în văzul lumii și alunecă nepermis pe pantele rasiste ale trecutului, ori când același miliardar-profet se isterizează pe motive de energie verde regenerabilă și imigrație, la Adunarea Generală ONU. Tot el, în același context și aceiași companie mondială, cel închipuit ca “noul părinte fondator al națiunii”, a tăcut mâlc despre războiul hibrid al Rusiei contra occidentului.
Din acest motiv am avut din nou curiozitatea să accept invitația lui Eyvind Lyberth Nielsen de a descifra perspectiva adoptării atitudinii preventiv-descurajamte în fața provocărilor războiului hibrid, adus de ruși în pragul caselor noastre, după modelul danez. Înainte de a prezenta ideile lui Nielsen, am consultat surse online ce relevează motivele preocupării danezului pentru obsesia războiului hibrid dus de ruși și iată ce am descoperit:
“Războiul hibrid se bazează pe strategia militară ce combină tactici beligerante convenționale și asimetrice pentru îndeplinirea unor obiective strategice, rămânând în același timp sub pragul unui conflict armat deschis. Acest tip de acțiune este conceput pentru a crea confuzie și instabilitate, îngreunând identificarea agresorului sau scopul unei anumite acțiuni și ținta ei.
În epoca modernă, războiul hibrid a câștigat importanță datorită progreselor tehnologice și dorinței națiunilor puternice de a evita confruntarea militară directă sau în câmp deschis.
Tactici comune
Tacticile războiului hibrid adesea pot fi folosite simultan și pot include:
- Acțiuni militare prin utilizarea forței militare convenționale sub steag fals, amestecată cu mercenari grefați si reprezentanți ai forțelor pentru operațiuni speciale. Un exemplu clasic a fost anexarea Peninsulei Crimea de către Rusia în 2014, și folosirea unei forțe armate anonime cunoscută sub numele de „omuleți verzi”, este.
- Atacuri cibernetice: Vizarea infrastructurii critice a unei țări, a agențiilor guvernamentale și a companiilor cu ajutorul spionajului cibernetic, atacurilor ransomware asupra rețelelor informatice ale statului și sabotajul.
- Dezinformare și propagandă: Răspândirea de informații false și manipularea mass-media pentru a provoca diviziune în societate, panică, isterie colectivă sau pentru subminarea încrederii publice în sistemul statal și influențarea rezultatelor politice. Aceste campanii pot fi desfășurate prin intermediul site-urilor de știri false, al boților cu inteligență artificială și a fabricilor de troli.
- Constrângere economică: Utilizarea presiunii economice, cum ar fi sancțiunile, restricțiile comerciale sau exploatarea lanțurilor de aprovizionare, pentru a crea dependențe și a slăbi un adversar.
- Interferență politică: Influențarea pe ascuns a alegerilor, finanțarea partidelor politice prietenoase și sprijinirea sau instigarea la tulburări civile pentru a destabiliza un guvern.
- Sabotaj: Deteriorarea sau perturbarea infrastructurii critice, inclusiv a cablurilor submarine, a rețelelor energetice și de telecomunicații ori a centrelor de transport, prin operațiuni secrete. “
Evenimentele pe care le voi prezența în continuare indică o creștere bruscă a intensității războiului hibrid al rușilor tocmai în perioada imediat premergătoare alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii (SUA) din 2024, activitate ce se consideră a fi continuară și în 2025, de vreme ce a fost ales Donald Trump, referatul lui Putin, consideră autorul articolului.
Actori majori și exemple (2024–2025)
Atât actorii statali, cât și cei nestatali au folosit tactici de război hibrid, Rusia și China fiind cele mai importante.
- Rusia:
- Împotriva Ucrainei și a aliaților NATO: De la invazia la scară largă a Ucrainei în 2022, Rusia și-a intensificat atacurile hibride împotriva națiunilor occidentale care susțin Ucraina. Incidentele recente din 2024 și 2025 includ incursiuni ale dronelor în spațiul aerian NATO, sabotaje ale cablurilor submarine din Marea Baltică și atacuri incendiare asupra depozitelor și infrastructurii europene.
- În Suedia: Serviciile secrete suspectează că o biserică ortodoxă rusă este implicată în activități de spionaj în apropierea unui aeroport strategic din Västerås.
- În România și Moldova: În noiembrie 2024, o mașinație rusească folosea conturi false de socializare și roboți de inteligență artificială ca să influențeze alegerile prezidențiale din România. Eforturi similare de interferență au fost planificate pentru Moldova, și erau menite să deraieze procesul de integrare și aderare la UE al acestor țări.
- China:
- Împotriva Taiwanului: În octombrie 2025, ministerul apărării din Taiwan a avertizat că China folosește tactici de război hibrid, inclusiv operațiuni în „zona gri”, atacuri cibernetice și instrumente de inteligență artificială, pentru a eroda încrederea publicului și pentru a pregăti un potențial atac surpriză.
Trump însă îndeamnă și îndreaptă America și lumea către purificare rasială în timp ce Putin își vede nestingherit de războiul hibrid al Rusiei care prezintă următoarele semne de îngrijorare și necesită luarea contramăsuri echivalente:
Contramăsuri și provocări
«Natura evazivă a războiului hibrid face dificilă detectarea, atribuirea și contracararea prin răspunsuri militare tradiționale. În 2025, organizațiile și națiunile lumii iau măsuri pentru a-și consolida apărarea și rezistența:
- Cooperarea NATO și UE: Uniunea Europeană și NATO colaborează pentru a dezvolta un plan strategic de combatere a amenințărilor hibride prin intermediul unui schimb sporit de informații și răspunsuri coordonate.
- Creșterea rezilienței: Strategiile se concentrează pe consolidarea rezilienței societale prin alfabetizare mediatică și securitate cibernetică robustă pentru infrastructura critică.
- Dezvoltarea de noi cadre: Experții militari și de politică creează noi cadre pentru a aborda natura complexă a războiului hibrid, recunoscând rolul actorilor nestatali și impactul schimbărilor tehnologice rapide. “
Sub titlul “Cum să scumpim războiul hibrid: Cum să epuizăm strategia elastică a Kremlinului”, Eyvind Nielsen publica pe Linkedin, pe dată de 6 octombrie, o analiză completă a stadiului în care se află lumea în raport cu activitățile belicoase ale rușilor și dezvăluia un plan complex de măsuri ce ar putea asigura succes lumii civilizate, dacă ar prinde contur:
Prețul ambiguității
Cel mai mare avantaj strategic al Rusiei nu a fost niciodată puterea sa de foc – ci elasticitatea. Modelul de război hibrid al Kremlinului se întinde pe diverse domenii, precum o rețea vie neuronală. Atacuri cibernetice într-o zi, coerciție energetică în următoarea; o creștere a știrilor false urmată de sabotajul cablurilor submarine sau o criză migratorie, orchestrată. Scopul este mai degrabă de a dezorienta decât de a distruge și de a exploata prudența juridică și inerția instituțională a Occidentului.
Războiul hibrid funcționează deoarece e mai ieftin pentru agresor și mai costisitor pentru apărător. El prosperă în ambiguitate. Fiecare atac cibernetic nedepistabil, fiecare intermediar nedescoperit și fiecare canal financiar opac îi permit Moscovei să provoace daune la un preț minim. Marea provocarea pentru statele democratice este de a inversa această ecuație, de a face flexibilitatea Rusiei scumpă, secretul vizibil, și operațiunile sale hibride o pierdere, nu un avantaj.»
Articolul lui Nielsen prezintă avantajul unei strategii, cuprinzătoare și coordonate pentru transformarea războiului hibrid al Rusiei într-o înfrângere cu încetinitorul, prin expunere, izolare economică și presiune legală.
I. Înțelegerea modului hibrid de operare al Rusiei
Războiul hibrid este arta de a lupta fără a declara război. Este fuziunea dintre amenințarea militară, manipularea informațională, pârghia energetică, subversiunea financiară și acțiunea sub acoperire într-o campanie continuă.
De la prima repetiție în Georgia (2008) și de la perfecționarea în Ucraina (începând cu 2014), strategia Rusiei a evoluat într-un sistem open-source. Acesta folosește infrastructura civilă în scopuri militare, fuzionează rețele criminale și statale și se bazează pe spargerea economiilor occidentale.
Arhitectura hibridă a Kremlinului are trei piloni de sprijin interconectați
Opacitate: negarea realității, finanțarea offshore, împroprietărire prin proxy și corporații fantomă care-i ascund pe adevărații titulari.
Ambiguitate: praguri neclare între pace și război, civilie și militărie, sau implicații statale și nestatale.
Asimetrie: schimbări constante de inițiativă în diverse domenii – atacuri în care Occidentul nu are un răspuns rapid sau legal. Această strategie a funcționat tocmai pentru că Rusia are costuri mici. Agresiunea hibridă se desfășoară pe bani puțini. O duzină de hackeri, o cisternă închiriată sau o fabrică de troli, pot perturba sectoare de miliarde de dolari. Așadar, scopul occidentului nu este pur și simplu să se apere ci să scumpească prețul agresiunii până când modelul Kremlinului se prăbușește din cauza propriei ineficiențe.
II. Transformarea flexibilității în austeritate
Primul pas este psihologic și strategic: încetați să urmăriți fiecare incident în mod izolat. Agresivitatea hibridă funcționează ca un sistem interdependent articulat, așa că trebuie contracarată ca atare.
Doctrina este ceea ce se numește legalitate strategică
Utilizarea deliberată, legală și coordonată a instrumentelor financiare, de reglementare, informaționale și juridice pentru a impune costuri cumulative asupra agresiunii. Nu este vorba de represalii; este inversiune. Luăm aceeași interdependență pe care o exploatează Rusia și o folosim pentru a prinde operațiunile lor, în plasa transparenței și responsabilitatii de care fug mereu.
Cinci piloni stau la baza acestei abordări
- Expunere și delegitimizare
Operațiunile hibride se bazează pe disimulare. Fiecare petrolier din „flota fantomă”, companie-paravan și ONG-uri intermediare funcționează doar în mod anonim. Expunerea sistematică – prin intermediul informațiilor open source (OSINT), partajarea datelor și atribuirea publică – îi forțează pe cei care facilitează Rusia să iasă la iveală.
Atunci când lanțurile de proprietate, datele despre asigurări și escalele portuare sunt publicate, riscurile financiare și de reputație cresc brusc. Companiile se retrag, asigurătorii refuză acoperirea, iar intermediarii se gândesc de două ori. Transparența nu este doar morală – este strategică.
- Blocarea accesului maritim și logistic
Rutele comerciale hibride pot fi ștrangulate din punct de vedere legal. Porturile, serviciile de bunkeraj, remorcare și șantierele navale pot refuza accesul navelor sancționate sau suspecte. Coordonate între statele NATO și UE, astfel de măsuri creează un punct de blocare logistică care multiplică costurile pentru fiecare baril sau încărcătură pe care Rusia încearcă să o deplaseze în secret.
Puterea industriei maritime este imensă. Fără servicii portuare, fără clasificare sau asigurare, nicio navă nu navighează în siguranță sau profitabil.
- Presiune financiară și aplicarea legii Anti Money Laundering (AML)
Fiecare operațiune hibridă lasă o urmă financiară. Înăsprirea regimurilor de combatere a spălării banilor AML, înghețarea activelor și vizarea băncilor corespondente care permit tranzacțiile rusești pot sufocă finanțarea hibridă. Fiecare cerință suplimentară de verificare face ca rețelele Rusiei să fie mai lente, mai costisitoare și mai ușor de urmărit.
Când finanțele din zona gri devin o povară, intermediarii se autoselectează. Elasticitatea operațională a Kremlinului începe să se rigidizeze.
- Controale de reglementare și comerciale
Controalele la exportul de tehnologii cu dublă utilizare, echipamente miniere și componente ale infrastructurii energetice constrâng în mod direct capacitatea hibridă a Rusiei. Restricțiile la importul de fructe de mare, lemn sau metale rare din Rusia, coroborate cu monitorizarea de către terțe țări, fac ca înlocuirea exporturilor ilicite să fie costisitoare.
Ideea nu este pedeapsa ci uzura: forțarea unei degradări pe termen lung a bazei economice care alimentează atât campaniile convenționale, cât și cele hibride.
- Presiune judiciară și juridică
Litigiile civile și confiscarea activelor pot părea lente, dar sunt letale în timp. Procesele coordonate împotriva facilitatorilor, asigurători, brokeri logistici, companii fantomă, transformă războiul hibrid într-o răspundere judiciară. Expunerea juridică determină tragerea la răspundere în mod mai rapid decât diplomația.
Fiecare dolar cheltuit pentru apărarea unui model de afaceri vulnerabil este un dolar pierdut de cauza susținerii agresivității.
III. Metodă Cross-Domain: Lovind unde doare
Apărarea hibridă nu înseamnă simetrie – este proporționalitate între domenii. Un atac cibernetic poate justifica o contramăsură financiară sau o mișcare de coerciție energetică. Poate declanșa represalii legale sau înghețarea activelor. Cheia este imprevizibilitatea din cadrul legalității căci agresorul niciodată nu știe unde va ajunge următorul cost.
Așa se transformă conformitatea, transparența și coordonarea în arme. Fiecare măsură poate părea mică, dar toate împreună formează o rețea de presiune cumulativă. Punctul forte al Rusiei, fluiditatea sa, devine slăbiciunea sa deoarece fiecare mișcare implică acum complicații tranzacționale. Plăți mai lente, asigurări restricționate, costuri de transport mai mari, mai puține porturi sigure, birocrație nesfârșită și control public constant.
Descurajare prin epuizare, nu prin escaladare.
IV. Coordonarea presiunii: o coaliție permanentă
Războiul hibrid depășește granițele; la fel trebuie să facă și răspunsul. UE și NATO dețin deja structura unui mecanism de răspuns hibrid, dar coordonarea rămâne episodică. Este nevoie de o Coaliție pentru Reziliență Hibridă – o structură permanentă care să reunească echipe de analiză open-source, echipe juridice și actori din sectorul privat responsabili de conformitate.
O astfel de coaliție ar avea patru nuclee:
Consiliul director: Factorii de decizie politică din G7/UE/NATO cu autoritatea de a aproba sancțiuni sau includerea pe liste în termen de 72 de ore.
Celula Operațională: Analiști OSINT, experți în combaterea spălării banilor și profesioniști în informații maritime care furnizează dovezi în timp real.
Unitate de răspuns juridic rapid: Avocați și anchetatori care depun cereri de înghețare și confiscare a activelor la nivel global.
StratCom Hub: Echipă de comunicare publică pentru controlul narațiunii – publicarea dosarelor, a cronologiilor și a datelor verificabile.
Făcând vizibilă aplicarea legii, coaliția ar obține credibilitatea de care Rusia se teme cel mai mult iar agresiunea din umbră se ofilește demascată de transparență.
V. Construirea straturilor de costuri: Cum se măsoară succesul
Pentru ca războiul hibrid să devină neprofitabil, succesul trebuie să poată fi măsurat. O arhitectură de presiune funcțională urmărește atât rezultatele, cât și schimbările de comportament iar indicatorii cheie pot include:
Numărul navelor cărora li s-a refuzat accesul în port sau la asigurare (lunar).
Volumul exporturilor/importurilor restricționate (tonaj și valoare).
Active blocate sau confiscate (în USD/EUR).
Numărul de parteneri din sectorul privat care se alătură inițiativelor de conformitate.
Timpul mediu de la expunere până la reacția pieței (obiectivul: sub 14 zile).
Evidența privind sentimentul presei și gradul de conștientizare publică în țările aliate.
Fiecare indicator spune o poveste iar agresivitate rusească are acum dobândă inclusă.
VI. Gestionarea riscurilor și efectelor negative
Nicio strategie coercitivă nu este gratuită trebuind gestionate trei riscuri:
- Substituirea cu țări terțe: Pe măsură ce Rusia se orientează către India, China sau intermediari din Orientul Mijlociu, statele din coaliție trebuie să vizeze facilitatorii cu măsuri secundare și presiuni diplomatice – nu sancțiuni generale, ci expunere precisă.
- Provocări juridice și SLAPP-uri: Agresorii vor da în judecată. Echipele juridice preventive și transparența cu privire la probe pot neutraliza propaganda și menține legitimitatea.
- Repercusiuni economice: Pentru a menține sprijinul intern, scutirile pentru bunurile umanitare – alimente, medicamente, comerț de bază – trebuie să rămână clare. Narațiunea trebuie să sublinieze că aceasta este o izolare defensivă, nu un război economic. Gestionarea acestor compromisuri menține intactă superioritatea morală și juridică – avantajul strategic suprem.
VII. Doctrina legalității strategice
Această doctrină emergentă se bazează pe trei reguli:
- Expuneți ceea ce este ascuns. Fiecare operațiune hibridă își pierde puterea odată ce este atribuită.
- Restricționați ce este profitabil. Refuzați accesul la logistică, finanțare și asigurări.
- Pedepsiți ceea ce se repetă. Faceți nerespectarea cumulativă – mai costisitoare de fiecare dată.
Prin codificarea acestor acțiuni ca parte a legii și a politicii de alianță, descurajarea se mută de la reacție la arhitectură. Costul agresiunii devine încorporat în sistem.
VIII. Scopul final: Rigiditate prin design
Obiectivul final este structural, nu simbolic. Scopul nu este de a „câștiga” războiul hibrid printr-o singură acțiune, ci de a-l face ineficient din punct de vedere operațional, de a transforma elasticitatea Kremlinului în rigiditate.
Când fiecare rută de transport maritim necesită trei niveluri de documentație, fiecare tranzacție declanșează o verificare AML (Anti-spălare a banilor) și fiecare campanie de informare este analizată în timp real, economia agresiunii se inversează. Ceea ce odinioară costa Rusia milioane va costa acum miliarde. Războiul hibrid devine un coșmar birocratic, mai degrabă, decât un instrument geopolitic.
Asta înseamnă cu adevărat „a scoate din priză”: nu o confruntare dramatică, ci o secătuire constantă a capacității până când mașinăria manipulării se oprește.
IX. Concluzie:
Puterea legii și a transparenței
Câmpul de luptă al secolului XXI nu este definit de liniile frontului ci de linii de falie: financiare, digitale și informaționale. Strategia hibridă a Rusiei a transformat ambiguitatea într-o armă și occidentul, la rândul său, trebuie să transforme claritatea și transparanța în arme.
Prin sincronizarea expunerii și a aplicării legii, statele democratice pot face agresiunea nu doar mai dificilă ci și inaccesibilă. Fiecare act de transparență impune costuri. Fiecare serviciu refuzat amplifică presiunea. Fiecare caz legal erodează infrastructura coerciției.
În timp, războiul hibrid al Rusiei încetează să mai fie un instrument ieftin de perturbare și devine un exercițiu costisitor de autodistrugere. Așa învingi ambiguitatea, cu lumina zilei și disciplină.
Războiul hibrid a fost conceput să fie ieftin. Se baza pe ambiguitate, negație și teama occidentului de escaladare. Este un conflict purtat mai degrabă prin lacune decât prin linii de demarcație. Când fiecare lacună este corectată, fiecare umbră definită, luminată și fiecare manipulare devine o problemă de birocrație, răspunsul este descurajarea structurală. Nu este vorba de depășirea Rusia în ce privește înarmarea ci despre creșterea eficienței metodelor menținerii Rusiei sub control.
Singurul răspuns productiv la agresiunea hibridă a Rusiei este de a face metodele sale ineficiente din punct de vedere operațional. Scopul nu este victoria simbolică ci epuizarea structurală, transformarea elasticității în rigiditate prin contramăsuri juridice, financiare și informaționale coordonate. Războiul hibrid depinde de mișcare și opacitate. Puterea sa constă în schimbarea formelor, de la sabotaj cibernetic la coerciție economică, de la finanțare sub acoperire la dezinformare, mai rapid decât pot răspunde democrațiile. Strategia propusă aici inversează această logică. Transparența, conformitatea și coordonarea sunt folosite ca arme pentru a converti viteza în rezistență și ambiguitatea în responsabilitate.
„A scoate Rusia din priză” nu semnifică un act dramatic de confruntare ci o scurgere lentă, legală și cumulativă a capacității rusești; dezansamblarea sistematică a capacității Rusiei de a opera sub pragul războiului. Prin integrarea asprimii în fiecare canal de agresiune, occidentul poate întoarce strategia hibridă a Kremlinului împotriva sa, dovedind că până și înșelăciunea are un cost operațional.
La finalul acestei recenzii, ca trăitor în Statele Unite ale Americii (SUA), trebuie să remarc că în timp ce danezul Nielsen își pune mintea la contribuție în scopul anihilării amenințării mondiale rusești, președintele meu, Donald Trump, ghicește viitorul omenirii în cărbunele lui așa zis “frumos și curat”(comentariul îi aparține) pe care l-a prezentat la ONU ca pe un glob magic de cristal, amăgindu-i pe șefii statelor prezenți la întrunirea ONU de luna trecută.
[/responsivevoice]
