Sebastian CĂTĂNOIU ■
La finalul ultimei glaciațiuni zimbrii erau răspândiți în întreaga Europă cu excepţia Spaniei, a sudului Italiei și Greciei.
În perioada preistorică, modalitatea de vânare a zimbrului era reprezentată de hăituirea animalelor şi dirijarea acestora către văi închise în care puteau fi omorâte cu uşurinţă, prin aruncarea de pietre, suliţi, săgeţi sau prin împingerea acestora către o prăpastie, moartea animalelor fiind cauzată de căderea de la înălţime. Contactul direct, violent, între om şi zimbru, teama încercată cu ocazia confruntării, dar şi bucuria doborârii acestuia, au făcut ca oamenii să respecte acest animal puternic, astfel că zimbrii au fost pictați de către oamenii preistorici pe pereții unor peșteri, cele mai cunoscute dintre acestea fiind Altamira, Lascaux şi Chauvet. Scenele în care zimbrii sunt reprezentați cu mult realism sunt unele ce au legătură cu vânătoarea, existând și elemente care pot fi interpretate în registrul ritualic. În spațiul românesc, picturi rupestre reprezentând zimbri au fost descoperite în peștera Coliboaia din Munții Bihorului, datate cu mai bine de 30.000 de ani în urmă, din acest motiv considerate a fi cele mai vechi picturi rupestre din Europa Centrală și de Sud-Est. (foto 1)
Este bine cunoscut cultul taurului în lumea mediteraneeană antică. Locul acestuia, într-o zonă cu păduri nesfârşite, precum leagănul civilizaţiei geto-dacice, a fost luat de către zimbru sau de către bour. Arheologii au confirmat, pentru acea perioadă, prezenţa unor bogate seturi de figurine şi amulete de bovidee, posibil a fi utilizate ca totemuri, pentru ritualuri domestice sau funerare. Folosirea figurilor de bovidee în efigii, în scopuri evident magice, au supravieţuit în relicte etnografice şi folclorice până în vremurile noastre!
Apariţia vânătorilor specializaţi, ce foloseau gropi sau capcane amplasate pe rutele de deplasare, îmblânzirea câinelui şi mai apoi a calului, au introdus noi elemente în derularea vânătorii la zimbru: hăituirea acestuia se făcea cu ajutorul câinilor, urmărirea şi uciderea animalului se făcea de către vânătorul călare, cu ajutorul arcului și a suliţei, în cazul locurilor deschise sau pedestru, în desişuri, cu spada şi lancea scurtă. Mai târziu, apariţia armelor de foc, ce oferea posibilitatea unui tir de la distanţă, precis şi cu cadenţă sporită, a făcut ca vânătorul să evite contactul direct cu animalul, vânătoarea la zimbri devenind astfel mai puțin periculoasă, dar din ce în ce mai „eficace”.
Întemeierea Moldovei ca stat medieval porneşte de la mitica vânătoare a zimbrului, lângă apa Moldovei. Simbolic vorbind, Dragoş trebuia să ucidă zimbrul, văzut ca idol al vechilor moldovlahi pentru a putea ctitori la modul concret, instituţional, o nouă entitate statală. Folosirea buzduganului, care nu făcea parte din armele tradiţionale cu care se putea doborâ un animal de talia zimbrului, dar care poate fi asemănat unui sceptru, vine să confirme această abordare. (foto 2)
Este foarte posibil ca în legenda întemeierii Moldovei să fi fost implicat un bour, dar dispariţia acestuia din fauna noastră cu aproape două sute de ani înaintea zimbrului a făcut ca cel din urmă să-i „moştenească” zestrea heraldică. Astfel, stema veche a Moldovei avea figurat un cap de bour, abia mai târziu, după 1409, acesta a fost înlocuit, aproape pe nesimţite, cu capul de zimbru. Nu este o confuzie specifică poporului român, începând cu secolul al X- lea, odată cu declinul populaţiei de bouri la nivel european, cronicile apusene, menţionează pentru zimbru şi denumirea populară de „aueroch”(bour), deşi era vorba de specii diferite. Stema Regatului României, de la constituirea acestuia, a preluat capul de zimbru specific Moldovei şi l-a integrat alături de simbolurile provinciilor româneşti. Actualmente, după ce a lipsit pentru mai bine de cincizeci de ani în perioada comunistă, capul de zimbru se găseşte din nou pe stema României! (foto 3)
Trăgându-și rădăcinile din trecut, perceput ca un simbol național, un etalon al forței și al nobleței, denumirea de zimbru și imaginea acestuia au fost utilizate pentru a promova unele produse comerciale. Imaginea unui zimbru a fost reprezentativă pentru rafinăria de petrol RAFO Onești, o echipă de fotbal din Chișinău poartă denumirea de ZIMBRU, același nume purtându-l și un transportor blindat aflat (încă) în dotarea armatei române! Există o sumedenie de hoteluri, restaurante, pensiuni sau cabane ce au în titulatură cuvântul ”zimbru”, ba chiar, poate mai puțin inspirat, o mașină de tuns iarba și o motosapă sunt promovate sub aceeași denumire.
Celebra fabrică de bere din Iași, a cărei bere „nu se putea deosebi de berea Pilsen” încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, a căpătat denumirea de ZIMBRU, producând printre cele mai populare sortimente de bere ale perioadei comuniste. Fabrica de bere ZIMCA de la Piatra Neamț, înființată în 1890, și-a luat numele prin contopirea denumirii a două fabrici: „Zimbru” – prima fabrică de amidon din ţară şi „Carpaţi”, fabrica de glucoză. În amintirea faptului că la Hațeg zimbrii au revenit pentru prima oară în România, pe eticheta berii locale HAȚEGANA stă la loc de cinste…capul unui zimbru! (foto 4)
Prezența zimbrului în libertate a oferit comunităților locale din arealul Parcului Natural Vânători Neamţ posibilitatea unei noi identități la nivel de microregiune. Zimbrul, cu valențele sale istorice și culturale, expresie a unui mediu sănătos, măsură a puterilor omului, gândindu-ne la dispariția dar și la reintroducerea acestei specii în libertate, este simbolul care, fără a fi vătămat de patimi vremelnice, a dat numele unei microregiuni: ”Ținutul Zimbrului”. Aceasta se suprapune cu Parcul Natural Vânători Neamţ și împrejurimile acestuia, reprezentând o zonă omogenă, caracterizată printr-o biodiversitate remarcabilă și prin trăsături culturale și spirituale de excepție: existența unui mare număr de mănăstiri și schituri, a Cetății Neamțului, a muzeelor și caselor memoriale legate de marii scriitori și artiști români. Prezența zimbrului în zonă, în captivitate din 1969, în semilibertate din 2006 și în libertate din 2012 a constituit un cert element de identificare care, alături de spațiul geografic, istoric și cultural, contribuie la autenticitatea microregiunii.
Denumirea ”Ținutul Zimbrului”, împreună cu varianta ei în engleză „Bison Land” și logo-ul asociat au fost înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci începând cu 2005, protejarea lor ca mărci înregistrate s-a extins, conform noilor certificate, până în prezent. În cadrul proiectului EDEN al Comisiei Europene, în baza unei competiții naționale, Parcul Natural Vânători Neamț a fost inclus încă din anul 2009 în rețeaua „European Destinations of Excellence”. O altă recunoaștere a relevanței conceptului a venit din partea a unsprezece administrații locale care, în 2013, au constituit Asociaţia ”Grup de Acțiune Locală Ținutul Zimbrilor” în vederea implementării strategiei de dezvoltare durabilă a zonei, prin accesarea fondurilor europene aferente programului LEADER, dedicat dezvoltării armonioase a zonei rurale. (foto 5)
Anul 2016 este anul în care microregiunea a fost recunoscută de către Autoritatea Națională pentru Turism ca ”destinație ecoturistică”, fiind cronologic, a patra locație de gen din România. Deschiderea promovată de această oportunitate a făcut ca, în perioada 2017-2025 Ținutul Zimbrului să fie singura locație din România inclusă anual în ”Top 100 Sustainable Destinations”, urmare a competiției organizată la nivel global de către Green Destinations în cooperare cu alte 10 de organizații internaționale ce sunt interesate de turismul sustenabil. În 2022 Bison Land s-a clasat pe locul I în cadrul competiţiei Top 100 Sustainable Destinations 2020, categoria People’s Choice Award!
Reintroducerea în libertate a unui animal emblematic a contribuit la bunăstarea comunităților, la conturarea identității locale, la valorizarea moștenirii naturale, culturale și spirituale, la dezvoltarea durabilă a microregiunii compuse din orașul Tîrgu Neamț și comunele Agapia, Bălțătești, Crăcăoani și Vânători Neamț, iar ceea ce va urma, pentru oameni și pentru zimbri, e exprimat sugestiv de sloganul ales pentru destinația ecoturistică: ”Ținutul Zimbrului. Locul unde legendele și zimbrii sunt în libertate”.
[/responsivevoice]
