Luigi FRIGIOIU ■
Motto:Nu este cineva mai urât pe lumea asta decât acela care spune public adevărul. Platon
S-a dus 2025 iar sfârșitul de an înseamnă și punctul final al contului meu de Facebook. Nu are rost să continui. M-am învechit, sunt depășit de realități. Am crezut că pot informa în mod corect semenii, așa cum fac de peste 25 de ani.
Dar în România, să spui adevărul a devenit o infracțiune. Iar dreptatea, legată la ochi, s-a cocoșat sub povara hoției și minciunii guvernamentale generalizate. Justiția instanțelor a fost înlocuită de justiția străzii sau de unele ONG, sponsorizate.
Administrația Constanței e coruptă până în măduva oaselor, la toate nivelurile. Din contul de trezorerie al unei instituții deconcentrate ministeriale au fost furați 500.000 euro și văd că batista a rămas în continuare aruncată pe țambal. În Constanța pare polițaii aleargă după hoți ca să împartă prada cu ei, nu ca să-i dea în fapt.
În parlament, icoana sfântului zămislitor al limbii române, Mihai Eminescu, e călcată în picioare de minoritarul ce-și poartă pe sus nasul, în locul safranului coroiat, iar scuipatul de pe obrazul național e șters doar de o mână de legiuitori semianalfabeți și penali. Rând pe rând hățurile guvernării sunt trecute dintr-o mână de hoț în alta, asistați de impostori, incompetenți, sau plagiatori cu diplome false.
Nostalgia tinereții și adolescenței ne-a fost interzisă. Nimeni nu regretă comunismul, regreți doar vârsta ta de atunci. Dar nu mai ai voie nici măcar să gândești liber. Atunci, pentru ce să mai postez, ce rost are? Să fiu înjurat de pe conturi false de creiere spălate și plătite pentru asta?
Am deschis câteva fronturi, poate prea multe. Mă voi limita să continui până la final. Nu credeam că într-o instituție județeană – ce ar trebui să coordoneze școlile – există atâta ticăloșie încât să transforme copiii în țintele vii ale unei răzbunări patologice. În această luptă, cei din jurul meu pot deveni victime colaterale. De aceea, vreau să protejez elevii și școala din N Bălcescu care de 25 ani este a doua mea casă și a doua familie. Așa că voi continua singur. Evident, cu avocatul Alex Bajdechi alături. Și cu Dumnezeu deasupra noastră.
Voi mai publica doar în gazeta Sentinela.ro a (con)fratelui Dan Mihăescu. Și cu asta, basta. Multă sănătate tuturor, ca să trecem peste belele ce urmează să vină peste noi. Un An Nou – 2026, mai bun vă doresc!
[/responsivevoice]
