Leonard MOCANU ■
”Econaționalismul este real și ar trebui să vă sperie!” este titlul articolului publicat de Julius EO Fintelmann în portalul de limbă engleză The European Correspondent și face referire la posibilele efecte ale unui ”DA” la referendumul din 14 iunie, la care populația cu drept de vot a Elveției este chemată să răspundă dacă e de acord cu limitarea populației țării la 10 milioane de locuitori, până în anul 2050. Acest referendum a fost inițiat de Partidul Popular Elvețian (SVP), cea mai importantă forță politică din Țara Cantoanelor, caracterizat ca fiind conservator-naționalist și de dreapta populistă. Efectele creșterii populației uneia dintre cele mai prospere țări ale lumii către zece milioane de locuitori ar urma să se vadă prin măsuri luate treptat, primul prag fiind cel de 9,5 milioane.
Să o luăm pe rând. The European Correspondent este, așa cum el însuși se definește, o comunitate în mediul on-line, ”care spune povești despre Europa”. Peste 200 de corespondenți din toate țările Europei publică articole pe teme diverse, de actualitate, care vizează țările europene, iar abordarea acestora este ”dincolo de granițele naționale”. Julius E.O. Fintelmann este co-fondator al portalului The European Correspondent și redactor-șef al acestuia. A lucrat anterior la publicația financiară germană Handelsblatt și a scris pentru numeroase alte publicații. Are studii juridice în domeniul dreptului internațional, fiind membru al mai multor asociații de profil.
Și nu în ultimul rând, econaționalismul, sau naționalismul ecologic. Acesta este o doctrină care îmbină ideile ecologiste cu idealurile naționaliste, dezvoltând dorința eliminării surselor externe de combustibil și energie, prin promovarea surselor alternative, care pot fi păstrate în interiorul țării. Brazilia este un astfel de exemplu, Țara Cafelei devenind complet independentă din punct de vedere energetic. În fosta Uniune Sovietică cetățenii considerau degradarea mediului ca fiind o eroare sistemică a economiei socialiste, dar și un rezultat al politicilor Moscovei de slăbire a anumitor republici, prin distrugerea mediului natural și exploatarea resurselor. În perioada 1985-1991, econaționalismul a fost un simptom și o cauză a dezintegrării URSS.
În ansamblu, caracteristicile acestei doctrine sunt: independența energetică; conservarea resurselor, inclusiv protejarea peisajelor și a habitatelor locale; poate fi adoptată de actori de pe întreg spectrul politic, de la stânga extremă, la dreapta extremă.
Și acum, despre referendumul din Elveția și posibilele lui consecințe. Inițiatorii demersului susțin că o populație mai mică ar fi necesară pentru conservarea resurselor și pentru reducerea presiunii pe infrastructură, în vederea menținerii standardului de viață. Opozanții inițiativei (guvernul, reprezentanții mediului de afaceri, și ai celorlalte partide politice) avertizează că o astfel de măsură ar produce un deficit major de forță de muncă înalt calificată și o criză economică.
Analiștii avansează scenarii posibile, în cazul în care referendumul ar trece, pornind de la faptul că rezultatul va implica automat înscrierea acestei prevederi în constituția țării și că la nivel guvernamental pragul de 9,5 milioane de locuitori va implica luarea unor măsuri ferme, printre care retragerea țării din toate acordurile care vizează aspecte demografice, precum Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția privind Refugiații și Convenția privind Drepturile Copilului. Elveția va trebui să denunțe Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană, care în prezent este cel mai important partener comercial, cu o pondere de 60%.
Ar putea părea o nebunie să crezi că o astfel de măsură va fi adoptată, dar Elveția este o țară în care referendumurile ultimelor decenii au impus măsuri la care puțini se gândeau. Astfel, în 2009, populația a interzis construirea de minarete, iar în 2010 a fost de acord cu revocarea automată a permisului de ședere pentru străinii condamnați penal. În 2014, Elveția a introdus cote de emigranți, tensionând relațiile cu Bruxelles-ul. În 2021, prin referendum a fost interzisă burka, deși nicio femeie nu o poartă, doar puțin peste 30 de femei purtând niqab.
Chiar și trendul creșterii populației dă oarecum dreptate inițiatorilor referendumului. Din 2000, populația Elveției a crescut cu 26%, comparativ cu 2% în Germania. Elveția este pe locul al 3-lea în Europa ca pondere a străinilor, după Luxemburg și Liechtenstein, aproximativ o treime din populație neavând cetățenie elvețiană. Un element care nu este menționat de inițiatori: bunăstarea în Elveția a crescut proporțional în ultimul sfert de secol (produsul intern brut per capita a crescut cu 20%, venitul mediu cu 25%, puterea de cumpărare o dată și jumătate).
Partidul Popular Elvețian obține constant o treime din locurile din parlament, a avut o dezvoltare mult mai rapidă decât partidele similare din țările europene, iar narativele legate de acest subiect vizează conexiunea de cauzalitate dintre creșterea populației pe seama imigrației și deteriorarea condițiilor de mediu și creșterea presiunii pe infrastructură.
Ce ne va arăta rezultatul final după ziua de duminică? Greu de pronosticat. De ce? La momentul lansării, inițiativa s-a bucurat de o susținere puternică, dar aceasta s-a ponderat, în prezent sondajele arătând un ușor avans al celor ce se opun, plasat, însă, în limitele marjei de eroare.
Fintelmann apreciază, însă, că indiferent de rezultatul final, această inițiativă va da apă la moară partidelor de extremă dreapta din Europa. În luna mai, reprezentanții acestor partide s-au întâlnit în Portugalia, unde unicul subiect de discuție a fost ”remigrarea” unei anumite părți a populației Europei, deoarece aceasta nu este ”suficient de europeană”.
În final, o întrebare despre ce trăim în scumpa noastră țară: analizând aspectele prezentate mai sus, nu cumva putem trage lesne concluzia că inițiative de genul ”Apă, Hrană, Energie”, chiar dacă par a veni dinspre Răsărit, au fost preluate din ”clocitoarele” ideologice ale Occidentului ”democratic” și al tuturor posibilităților?
[/responsivevoice]
