Motto: Până la inventarea internetului te știa doar familia cât ești de prost. Acuma află toată lumea!
Dan MIHĂESCU ■
Imediat după Revoluția din 22 decembrie 1989, comedianții Tony Grecu, Cătălin Mireuţă și Ghighi Bejan au înregistrat în curtea TVR scheciul “Zvonerul și Răspândacul”, o reeditare a momentului vesel cu același substrat și mesaj exersat pe scenă de grupul studențesc Divertis în 1987. Celebrul moment comic, satiriza mecanismul specific serviciilor de securitate comuniste de propagare a știrilor false sau neconfirmate (zvonuri) în societate, care s-a extins în tot Occidentul Colectiv, după căderea Cortinei de Fier.
La vremea respectivă scheciul Divertis, emfaza cu umor diferența între creatorul informației false și cel care o propaga, reflectând tendințele sociale ale “Epocii de Aur” când organismul represiv, al partidului de guvernământ, trebuia să țină poporul ocupat cu gânduri și speranțe deșarte. Astăzi însă un parlamentar AUR a dovedit că poate face cât doi din trecut, jucând în același timp atât rolul Zvonerului care lansează zvonul, informația neverificată sau fabulația cât și al Răspândacului care preia și diseminează informația rapid. L-am identificat astfel pe Eduard-Virgil Koler, ales deputat în 2024 pe lista AUR în Circumscripția electorală 27 Mehedinți, care plecat în turneul american cu trupa din 47 de «lole» de la partid, s-a gândit să se dea important printr-o postare pe Facebook, gen relatare de la fața locului!
Doar că ce să vezi, informația produsă și propagată este falsă, după toate cheile de verificare și normele eticii publicistice. Nu are origine, nu citează surse, nu a circulat în presa americană, nu a fost postată pe paginile de socializare ale protagoniștilor și nu a fost cuprinsă în vreun buletin de presă oficial. Și totuși, parlamentarul AUR cu care s-a însoțit George Simion la Washington a crezut de cuviință să publice pe contul său de Facebook o poză cu vice-președintele SUA, JD Vance și Secretarul de presă al Casei Albe – Karoline Leavitt, în fața Capitoliului, în zăpadă, ținând un carton cu mesajul: “Pensionarii ar trebui să fie complet scutiți de taxe, pentru că s-au achitat deja de datorii”. În opinia mea informații false care implică persoane din protipendada americană. Iar dedesubtul pozei este următorul discurs moralizator:
“Imaginea de pe treptele Capitoliului american spune mai mult decât zece programe de guvernare. Când America vorbește despre respect, iar România despre încasare, mesajul este simplu, direct și imposibil de răstălmăcit: Aceasta nu este o lozincă emoțională. Este o filozofie de stat care prinde tot mai mult contur în Statele Unite ale Americii, sub direcția politică imprimată de Donald Trump și articulată intelectual de JD Vance.
Pentru acest curent, reducerea taxelor nu este un cadou electoral, ci un act de justiție. Omul care a muncit o viață întreagă, care a contribuit zeci de ani la buget, nu trebuie impozitat din nou la bătrânețe. Orice altă abordare este dublă taxare și, mai grav, lipsă de respect.
În America, această discuție este purtată frontal. Fără tehnocrație sterilă. Fără scuze birocratice. Statul este chemat să se retragă acolo unde și-a încasat deja partea.
În România, situația este exact inversă. Aici, pensionarul nu este privit ca un cetățean care a contribuit, ci ca o bază fiscală reziduală. Când bugetul nu mai ajunge, reflexul este să mai inventezi o taxă, să mai ajustezi un prag, să mai „optimizezi” o contribuție. Nu contează că omul a muncit 35–40 de ani. Statul român nu are memorie, are doar apetit.
Diferența nu este una de bogăție, ci de filozofie politică. În viziunea Trump–Vance, statul există pentru a proteja munca acumulată.
În viziunea dominantă la București, statul există pentru a o monetiza până la ultimul leu.
De aceea, în SUA se discută despre:
• eliminarea taxelor pe pensii,
• reducerea poverii fiscale,
• respectarea seniorilor.
Iar în România se discută despre:
• lărgirea bazei de impozitare,
• creșteri de TVA,
• „solidaritate” plătită exclusiv de cei care nu mai pot pleca.
Postarea de mai sus nu este despre America.
Este o oglindă.
Arată ce înseamnă un stat care consideră că cetățeanul nu este o resursă de exploatat, ci un partener care trebuie respectat până la capăt. Și arată, prin contrast, cât de departe este România de această normalitate. Nu este o chestiune de ideologie. Este o chestiune de decență.”
Acum, eu nu știu dacă parlamentarul AUR cu pricin a este rău intenționat sau prost, sau amândouă la un loc?
[/responsivevoice]
