Ioana Raluca TOTU ■
România nu doar că are cei mai puțini studenți care lucrează în timpul facultății, dar începe să plătească nota de plată. Datele recente arată că rata șomajului în rândul tinerilor a ajuns la 28,2% în ianuarie 2026, cea mai mare din Uniunea Europeană.
Prin comparație, media UE este de 15,1%, iar în țări precum Olanda, unde munca în timpul studiilor este o normalitate, șomajul în rândul tinerilor este de doar 9,3%. Germania coboară chiar la 7,1%. Diferența nu este întâmplătoare.
Este rezultatul direct al unui sistem care ține studenții departe de piața muncii exact în anii în care ar trebui să învețe cum funcționează aceasta.
În România, doar aproximativ 2% dintre studenți lucrează în timpul facultății. Nu pentru că nu ar avea nevoie sau dorință, ci pentru că nu există cadrul adecvat. Universitățile rămân rigide, cu un program orar organizat doar din perspectiva profesorilor, iar aceștia rareori acceptă compromisuri pentru studenții angajați. Să adăugăm și internship-urile care sunt fie insuficiente, fie sunt tratate formal.
Rezultatul? Tinerii ajung la finalul studiilor fără experiență, într-o piață a muncii care cere exact opusul: competențe practice, adaptabilități și experiență reală. Din experiența mea, mulți dintre ei nu știu nici măcar cum să redacteze corect și complet un CV — nu din lipsă de capacitate, ci pentru că nu îi cunosc importanța. Or, CV-ul este o carte de vizită: de multe ori, primul și uneori singurul contact primar cu un angajator.
În Vest, lucrurile sunt gândite diferit. În Olanda, de exemplu, munca part-time şi stagiile de practică sunt integrate în parcursul educațional. Studenții nu sunt „protejați” de piața muncii, ci expuși gradual la ea. De aceea, șomajul în rândul tinerilor este aproape de trei ori mai mic decât în România.
Problema nu este că tinerii români nu vor să muncească. Problema este că sunt formați într-un sistem care îi pregătește pentru examene, nu pentru viața de adult autonom și responsabil.
Iar când ajung în fața angajatorilor, decalajul devine evident.
România continuă să producă absolvenți fără experiență și apoi se miră că aceștia nu își găsesc locul pe piața muncii din țară. Este un cerc vicios care este ignorat de mult prea mulți ani de zile.
Dacă nu vom începe să încurajăm munca în timpul studiilor – prin programe flexibile, internship-uri reale și o schimbare de mentalitate în universități – cifrele nu vor face decât să se agraveze.
Pentru că, în final, șomajul tinerilor nu este doar o statistică. Este dovada clară că sistemul academic nu funcționează în favoarea formării forței de muncă necesară pe piața muncii din România și este mai ales centrat pe sine.
[/responsivevoice]
