Sebastian CĂTĂNOIU ■
De cele mai multe ori ne place să ne referim la ”liniștea pădurii”, oarecum în antinomie cu zgomotele de sorginte antropică de care suntem învăluiți, pe stradă, la serviciu, acasă, fără să ne dăm seama și care ne devin o a doua natură. Am cunoscut persoane care nu puteau dormi pentru că era prea liniște sau care reclamau un țiuit cauzat.. de o tăcere deplină.
Această aparentă contradicție spune multe despre felul în care percepem sunetul. Nu suntem, de fapt, obișnuiți cu liniștea absolută, ci cu un anumit tip de zgomot, unul continuu, previzibil, pe care creierul ajunge să-l filtreze și să-l ignore. În mediul urban, acest fundal sonor este omniprezent: mașini, voci, aparate electrice, vibrații difuze. El devine o constantă atât de familiară, încât absența lui nu aduce neapărat liniște, ci, paradoxal, disconfort. În lipsa acestui „zgomot de fond”, percepem mai acut sunetele interne, respirația, bătăile inimii…
Pe de altă parte, ceea ce numim „liniștea pădurii” este, în realitate, o liniște diferită, calitativ, nu cantitativ. Pădurea nu este tăcută, ea este vie, traversată permanent de sunete, dar acestea nu au caracterul intruziv al zgomotelor urbane. Sunt sunete organice, ritmate, care nu agresează, ci se integrează într-un echilibru natural. Mai mult, aceste sunete naturale au o structură care favorizează relaxarea. Ele nu sunt bruște sau haotice, ci repetitive și fluide, ceea ce permite creierului să le proceseze fără efort. În loc să ne solicite atenția, cum o fac claxoanele sau vocile ridicate, ele creează un cadru în care atenția se poate retrage, iar mintea se poate liniști. (foto 1)
Astfel, „liniștea pădurii” nu este absența sunetului, ci absența stresului sonor, iar ideea de „liniște a pădurii” este, mai degrabă, o construcție poetică decât o realitate biologică. Pădurea este un spațiu sonor, în care fiecare vietate contribuie la un fundal acustic continuu. Mi-a fost dat să am parte de o pădure cu adevărat ”tăcută”, în care doar vântul reușea să mai aducă o contribuție sonoră. A fost o vreme când, pentru a stârpi omizile defoliatoare, se făceau combateri aviochimice, pulverizându-se insecticide pe suprafețe mari de pădure. Rezultatul era de genul ”operație reușită, pacientul mort”, pentru că, pe lângă omizile cu pricina erau afectate și alte insecte, păsări, mamifere mici, astfel că în pădurea domnea o liniște de țintirim…
Păsările sunt poate cele mai evidente „voci” ale pădurii, iar dimineața, ceea ce numim adesea „liniște” este, de fapt, un adevărat concert: triluri, chemări, semnale teritoriale sau de împerechere. Fiecare specie are propriul repertoriu, iar aceste sunete nu sunt întâmplătoare, ci au roluri precise în comunicare și supraviețuire. Insectele creează un fond sonor aproape constant, freamătul discret al aripilor, bâzâitul greierilor și al cosașilor devin mai pregnante în anumite momente ale zilei. Mamiferele, deși mai discrete, nu sunt nici ele tăcute. Foșnetul frunzelor sub pașii unui animal, trosnetul crengilor, sunetele produse în timpul hrănirii sau mișcării, toate acestea alcătuiesc o coloană sonoră fragmentată, dar constantă. Chiar și în absența unui contact vizual, pădurea „vorbește” prin aceste indicii acustice. (foto 2)
Pentru a scoate în evidență sunetele pe care altfel le-am neglija există o meserie care se cheamă ”sound designer”, de care beneficiază mai toate producțiile cinematografice, jocuri video sau documentare. Filme arhicunoscute precum „Dune: Part II”, „Mufasa: The Lion King” sau documentare ca: „Planet Earth III”, „House of the Dragon”, „Fire of Love”, „Antarctica Unearthed” au beneficiat din plin de talentul unui sound designer. Enumerarea anterioară nu e pur întâmplătoare pentru acele producții au avut ca sound designer pe…George Vlad, unul dintre cei mai respectați sound designeri și profesioniști audio din lume. Format la Universitatea Edinburgh (Sound Design), originar din zona Parcului Natural Vânători Neamț și stabilit în prezent în Marea Britanie, George Vlad, dedicat naturii, este un adevărat „ecolog al peisajelor sonore”. (foto 3)
Nu în ultimul rând, mediul în sine produce sunete: care trece prin coroane, frunzele care se ating, apa care curge sau picură, lemnul care se contractă și se dilată. Aceste elemente creează o textură sonoră continuă, un fel de amprentă a pădurii. Iar asta dacă ne referim doar la sunetele pe care le percepem. Cum ar fi dacă am reuși să auzim freamătul din adâncul unui furnicar, sunetele de sub scoarța copacilor sau mișcările insectelor prin frunze? Cum ar fi dacă am auzi mai mult?
De prin 2022 George Vlad face parte din echipa permanentă a Earth FM, un serviciu de streaming, care reunește peste 1.200 de peisaje sonore naturale imersive din întreaga lume, un fel de „Spotify pentru sunetele naturii”, cu diferența că aceste nu servește interese comerciale și că veniturile din abonamente merg spre extinderea bibliotecii și susținerea înregistrărilor de teren. Mai mult, platforma pornește de la premisa că ascultarea peisajelor naturale are un impact semnificativ pozitiv asupra stării de bine și că, în același timp, aceste sunete devin tot mai rare pe măsură ce ecosistemele care le generează sunt distruse. (foto 4)
Punctul central al platformei este o hartă interactivă în care fiecare marcaj în formă de inimă deschide o înregistrare unică dintr-un colț al lumii. Harta acoperă zeci de țări de pe toate continentele, printre excepții, situându-se și România. Această lipsă, greu de justificat având în vedere biodiversitatea noastră și păstrarea intactă a multor peisaje tradiționale, este de domeniul trecutului pentru că, din 16 aprilie 2026, înregistrările realizate de sound designerul George Vlad în Parcul Natural Vânători Neamț sunt disponibile pe Earth FM, asigurând României locul cuvenit în acest club select.
Secvențele realizate de George Vlad în Parcul Natural Vânători Neamț, rezultate din prelucrarea a sute de ore de înregistrări, sunt organizate în două playlisturi. Primul, dedicat peisajelor sonore (soundscapes), asigură o imersiune completă în atmosfera pădurii punând laolaltă 22 de înregistrări ambientale cu o durată totală de aproximativ 90 de minute. Al doilea playlist, adresat de astă dată speciilor, adună 30 de înregistrări, fiecare de circa 20 de secunde, totalizând în jur de 10 minute. ”Artiștii” cărora le datorăm recitalurile sunt reprezentanții a mai bine de 20 de specii de păsări, patru specii de mamifere, dintre care nu avea cum să lipsească zimbrul și…ceva amfibieni! (foto 5)
Sunetele pădurilor din Parcul Natural Vânători-Neamț, surprinse cu acribie de George Vlad, așează trainic România, pentru prima dată, pe harta globală a sunetelor naturii, prin intermediul platformei Earth.fm. La prima vedere, ar putea părea un detaliu minor, câteva înregistrări într-un ocean digital deja saturat de conținut. În realitate însă, este un gest cu o semnificație mult mai profundă. Trăim într-o epocă în care existența unui loc este validată nu doar prin realitatea sa fizică, ci și prin prezența sa digitală. Dacă nu ești vizibil online, ești, într-o anumită măsură, invizibil pentru restul lumii. În acest context, absența României dintr-un astfel de demers global nu era doar o omisiune simbolică, ci și o pierdere concretă, inclusiv din perspectivă turistică. Pentru că publicul Earth.fm nu este unul oarecare: vorbim despre milioane de utilizatori, în mare parte din țări dezvoltate, oameni care nu doar consumă experiențe digitale, ci le transformă adesea în călătorii reale.
Înregistrările devin nu doar simple documentări sonore, ci adevărate invitații pentru o primă întâlnire, subtilă dar profundă, cu biodiversitatea noastră, dacă vreți o formă de reprezentare a României într-un limbaj universal , cel al sunetului. Într-o lume în care imaginile au dominat mult timp promovarea turistică, sunetul vine cu o forță diferită, mai intimă, mai sugestivă. Mai mult decât atât, includerea României pe această hartă globală contribuie la repoziționarea ei într-un imaginar colectiv dominat de destinații consacrate. Nu mai este doar o țară „de descoperit” în sens vag, ci devine un spațiu concret, accesibil, recognoscibil, printr-o experiență auditivă.
Mai trebuie spus că un colț de pădure din Neamț, România, a ajuns să fie auzit de un public global și a reușit să devină un punct de interes pe harta sonoră a lumii, urmare a unei colaborări strânse între George Vlad și personalul Administrației Parcului Natural Vânători-Neamț, cu sprijinul celor de la Cronicarii Digitali, în cadrul proiectului „Ținutul Zimbrului: conservare, educație și turism în Parcul Natural Vânători Neamț” finanțat de Fundația OMV Petrom prin programul „Verde pentru viitor”, ediția 2.0, dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile și Propark Fundația pentru Arii Protejate. Proiectul este implementat de Asociația de Ecoturism din România (AER) și partenerii de proiect: Administrația Parcului Natural Vânători Neamț (PNVNT), Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice (ACDB) și Asociația Mioritics (AM).
[/responsivevoice]
