Paloma PETRESCU ■
Motto: Uneori, destinul profesional al unui om începe cu întâlnirea unui profesor care nu îl învață doar concepte, ci îl motivează să devină mai bun. Acel profesor devine reperul carierei sale.
Vestea trecerii în eternitate a academicianului Ionel Haiduc pe unii ne-a făcut să ne întoarcem gândurile, cu emoție și recunoștință, spre anii studenției.
Pentru lumea academică românească, pleacă o mare personalitate a chimiei, un cercetător apreciat internațional, profesor al Universității „Babeș-Bolyai”, rector al acestei universități și președinte al Academiei Române. Opera sa științifică, recunoscută în țară și peste hotare, va rămâne în patrimoniul științei românești.
Pentru noi însă, cei care am absolvit în 1980 Facultatea de Tehnologie Chimică din Cluj-Napoca, Ionel Haiduc a fost, înainte de toate, profesorul nostru. A fost profesorul care ne-a motivat să vrem să știm, nu ne-a obligat să învățăm; ne-a învățat să căutăm informații și mai ales ne-a învățat că laboratorul de chimie este mediul care dă viață cercetării.
Cea mai profundă formă prin care un profesor continuă să te inspire este să fie prezent în gândurile tale în momentele cheie din parcursul profesional, iar pentru noi, memoria lui, “Haiducul pacifist”, așa cum îi spuneam, asta este!
Au trecut mai bine de patru decenii de când am părăsit sălile de curs și laboratoarele facultății. Viața ne-a purtat pe drumuri diferite, fiecare dintre noi și-a construit propriul destin, dar anumite chipuri și anumite lecții nu se șterg. Rămân acolo, în locul acela tainic în care se păstrează oamenii care au contribuit la ceea ce am devenit.
Profesorul Ionel Haiduc este unul dintre acești oameni
Poate că, la vremea aceea, nu înțelegeam pe deplin dimensiunea personalității celui care scria cu creta pe tablă, ne răspundea la întrebări și se oprea din explicații când vedea că avem întrebări. Eram tineri, preocupați de examene, de laboratoare, de propriile noastre începuturi. Abia mai târziu am înțeles adevărata valoare a interacțiunilor cu oameni, precum profesorul Ionel Haiduc.
Astăzi, privind în urmă, înțelegem că nu ne-a transmis doar cunoștințe de chimie, ci ne-a transmis rigoare, exigență, respect pentru știință și pentru profesie. Ne-a arătat, prin propriul exemplu, că performanța adevărată se construiește prin muncă, pasiune, perseverență și responsabilitate, ne-a ajutat să acceptăm că greșeala este un mod excelent de a învăța și înțelege, dar fiind vorba despre reacții chimice este absolut necesar să prevedem efectele periculoase și să le evităm.
Cariera sa ulterioară a confirmat ceea ce generațiile de studenți pe care le-a îndrumat au putut vedea încă de atunci: vocația unui mare profesor și a unui mare om de știință. A construit o școală de chimie, a format cercetători și a reprezentat cu demnitate Universitatea „Babeș-Bolyai” și știința românească în lume. Mândri să avem diplomemele de licență semnate chiar de Ionel Haiduc, în calitatea de rector!
Dar, dincolo de toate titlurile – profesor, rector, academician, președinte al Academiei Române, pentru noi 1980-iștii va rămâne Profesorul Haiduc, zis Haiducul Pacifist, cel căruia, mulți dintre noi, îi datorează o parte din formarea ca adult profesionist. Simțim și după atâția ani, aceeași profundă recunoștință. Moartea încheie o viață, dar nu poate încheia ceea ce un om a sădit în sufletele și în mințile celor care l-au întâlnit.
De aceea, în numele 1980-iștilor de la Facultatea de tehnologie chimică din cadrul UBB, astăzi nu spun doar „Adio, domnule profesor!”, ci
Mulțumim!
Vă mulțumim pentru anii în care ne-ați fost profesor, pentru ceea ce ne-ați învățat, pentru exigența care ne-a ajutat să devenim mai buni și pentru modelul de intelectual pe care ni l-ați oferit.
Generația promoției 1980 vă va păstra în amintire. Recunoștința noastră dăinuie peste ani.
Un profesor pleacă la un moment dat dintre noi, lecțiile lui, însă, continuă să trăiască în cei pe care i-a îndrumat.
Ca să vedeți cât de pasionat era de chimie și ce comportament de om onest a avut și de ce l-am apreciat și păstrăm amintirea domniei sale, merită să citiți și interviul „În viață e important să avansezi pas cu pas„, pe care l-a acordat cu ceva ani în urmă.
[/responsivevoice]
