Colegul nostru, pamfletarul, foiletonistul, cronicarul cultural, profesor-inginer Luigi FRIGIOIU, s-a eternizat. În dimineața de sâmbătă, 24 octombrie, am primit vestea cutremurătoare de la Sânziana Ionescu. Tot ea îmi dădu-se de știre că vineri, la primele ore ale zilei fusese internat de urgență cu o veche afecțiune aflată în tratament.
Deși el mi-a mărturisit că mă știa încă din anii liceului eu am avut onoarea a mă bucura de efuziunile sale culturale și gazetărești abia la vârsta senectuții când, remarcându-i în duelurile de pe Facebook: limpezimea gândurilor, tăișul verbului și asprimea judecății, l-am invitat să ocupe un post combatant pe reduta apărată de „Sentinela”. Astfel, profesorul de țară Luigi FRIGIOIU a revenit la pasiunea tinereții, gazetăria, iar lumea presei online s-a îmbogățit cu un condei inegalabil.
Au fost ani frumoși, au fost ani buni confrate Luigi, dar soarta e nedreaptă de cele mai multe ori astfel că n-ai apucat să te bucuri de onorurile cuvenite din partea breslei gazetărești dar, ce-i drept, și tu te-ai grăbit să-ți ocupi postul de Sentinelă în Grădina Îngerilor!
Și pentru că sunt printre puținii care cunoșteau că cea mai arzătoare dorință a ta neîmplinită, din adolescență, era a duce mai departe tradiția eclesiastică a familiei, ca un agnostic ce sunt, mă rog cu sinceritate ca Dumnezeu să se bucure de șansa primită și să te rânduiască la dreapta Lui, căci Sentinelă mai ageră și mai înzestrată cu cerbicie, nu s-a mai pomenit!
Dumnezeu să te ierte și să te așeze între drepți, confrate Luigi!
[/responsivevoice]
