Acasă EDITORIAL Eu cu cine votez?

Eu cu cine votez?

13036
0

Călin MARINESCU ■

Celebra replică a cetățeanului turmentat din “O scrisore pierdută”, născocită de marele Ion Luca Caragiale, este astăzi mai actuală ca nicicând.

Este aproape imposibil pentru un cetățean conștient să aleagă un personaj de încredere din oferta încrengăturii de partide care din păcate reprezintă fauna politică a României democratice, pe care să îl voteze cu inima deschisă.

Nicio formațiune politică nu are declarată o anumită doctrină, o anumită poziție sau angajament față de una sau de alta din păturile sociale cu care să se adreseze unei anumite părți a alegătorilor fie cei mai saraci, fie cei mai bogați.

Invariabil, toate partidele se adresează celor mai săraci, denumiți acum defavorizați, întotdeauna ademeniți la vot cu de beneficii ispititoare, imediate.

Participarea redusă la alegeri se datorează lipsei de interes a clasei de mijloc care nu își găsește locul în oferta politică a nici unuia dintre cei care le solicită votul.

Dacă discutăm despre alegerile pentru Parlamentul Europei, scrutin ce se desfășoară pe liste de partid, este imposibil să poată fi votate persoanele care chiar merită să ne reprezinte la Bruxelles căci, din păcate, în capul listelor sau uneori chiar pe toate locurile eligibile se regăsesc activiști de frunte ai formațiunilor respective; de obicei persoane fară competențe necesare pentru a ne reprezenta în fata Europei. Asta este dovada că nici unul dintre partide nu a reușit să se curețe de panglicarii fripturiști post revoluționari care în cea mai mare parte nu au ce cauta în rândul politicenilor.

Și de această dată vom fi obligați să alegem răul cel mai mic, să excludem partidele extremiste și să oscilăm între doua, trei partide care nu se diferențiază decât prin faptul că unii se află în fruntea bucatelor și alții în opoziție.

Democrația dâmbovițeană nu a reușit nici acum, după peste 34 de ani, să se normalizeze și ceea ce este mai dureros – tinerii politicieni au moștenit o dată cu un loc călduț și metehnele predecesorilor.

Deși nu avem motive încurajatoare, trebuie totuși să mergem la vot și să dăm o legitimitate celor pe care îi delegăm să ne reprezinte în Parlamentul Europei, așa cum sunt ei.

Aparent, mai ușor va fi să ne hotărâm asupra aleșilor locali.

Suntem chemați să ne desemnăm primarii și președinții Consiliilor Județene care, din păcate din interese politice, se aleg în continuare într-un singur tur, ca și consilierii locali, ceea ce face ca în condițiile în care, în special în orașele mari și mijlocii, sunt mai mulți candidați, înaltul demnitar local să fie ales, de multe ori, de un număr aproape insignifiant de cetățeni deși el va reprezenta întreaga comunitate.

În cazul în care primarii în funcție candidează pentru un nou mandat, alegătorii pot evalua prestația acestora în ultimul sau ultimele mandate și să Ie acorde, sau nu, un nou vot.

Sunt primari ai unor orașe mari cum ar fi Clujul, Baia Mare, Alba Iulia și multe altele care prin activitatea lor au apropiat localitățile respective de orașele vestice, care au satisfăcut în cea mai mare parte dorințele concetățenilor și de aceea cel mai probabil vor căștiga confortabil alegerile.

Sunt și primari din orașe mari, precum București sau chiar Constanța, care au avut de recuperat restanțe din mandatele anterioare, din cauza unor neicanimeni de potlogari care în primul rând s-au preocupat de satisfacerea propriilor interese și ale găștilor de partid.

Refacerea infrastructurii stradale și a sistemului centralizat de încălzire, accesând fonduri europene, a deranjat mare parte a populației prin disconfortul creat de șantierele ce au răscolit orașul având în vedere amploarea lucrărilor, relativa slaba productivitate a executanților dar și de nerăbdarea celor care în final sunt beneficiarii acestor investiții în eficiență.

Din păcate edilii la care mă refer nu au reușit să construiască punți de solidaritate cu comunitățile pe care le servesc în primul rând din cauza lipsei deprinderii de comunicare directă și deschisă. Astfel nu au implicat cetățenii în luarea unor decizii privid proiectele de refacere a infrastructurii și dezvoltarea orașului, deși în fond au fost bine intenționați și în final au reușit să ducă la bun sfârșit proiectele țintă.

Acești primari au însă mari șanse de a câștiga un nou mandat mai ales în condițiile în care adversarii lor nu sunt de loc convingători, n-au nimic de oferit și doar s-au băgat în seamă cu câte o candidatură la primărie.

Programele prezentate alegătorilor pentru a le câștiga votul de cele mai multe ori cuprind promisiuni generale dintre care unele nu stau, din punct de vedere legal, în puterea unui primar.

Mi-a rămas în minte promisiunea unui astfel de aventurier politic cum că va duce Portul Constanța pe primul loc în Europa de Est.

Păi fraților, în primul rând Portul Constanța este cel mai mare de la Marea Neagră și din Mediterana de Est și în al doilea rând Primăria Constanța nu are niciun fel de atribuțiuni privind activitatea lui.

De foarte multe ori promisiunile privind construirea de creșe, grădinițe, școli, parcuri și chiar spitale nu sunt acoperite de nominalizarea surselor de finanțare, în fapt fiind promisini electorale ce se repetă la fiecare ciclu de alegeri.

Este evident că toate aceste programe electorale sunt promisiuni aruncate pe piață cu ușurință, fară a se baza pe studii economice care să demonstreze prin puterea cifrelor fezabilitatea realizării obiectivelor respective.

O situație similară o întâlnim și în cazul candidaților la președinția Consiliilor Județene.

Probabil că în multe cazuri se va alege răul cel mai mic, blestemul democrației dâmbovițene care ne-a adus la situația ambiguă de astăzi, atât pe plan local cât și național.

Situația este mai critică în privința consilierilor locali și județeni care se aleg pe liste de partide: cei aflați pe locuri eligibile sunt nominalizați de liderii politici locali de obicei în funcție de obediență și nu de pregătirea profesională care ar putea ajuta la managementul corespunzător al localității sau județului.

Este de dorit ca un număr cât mai mare de consilieri să fie din același partid cu primarii sau președinții Consiliilor Județene fiindcă o stare conflictuală dintre aceștia și consiliile cu care trebuie să colaboreze în actul deliberativ ar afecta buna desfășurare a vieții localității sau județului.

Și totuși, dacă ne dorim ca într-o perioada rezonabilă de timp democrația să se cristalizeze și la noi trebuie să punem umărul și să alocăm în ziua alegerilor suficient timp pentru a ne forma o opinie personală pe care să ne-o manifestăm prin vot.

Nu uitați, democrația nu este perfectă dar istoria a dovedit că este cea mai bună formă de conducere a unui stat, atâta timp cât locuitorii acelui stat își impun voința prin vot.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.