Marius TEJA ■
În prima pagină din numărul șase al săptămânalului „Farul Constanței”, la 14 iunie 1880, a fost publicat articolul cu titlul STATISTICA populațiunei orașului Constanța pe naționalități, la începutul anului curent.
Textul nesemnat nu precizează sursa și data înregistrării, numele naționalităților fiind tipărite cu inițială majusculă, conform uzanței epocii („Români”).
Într-un total de 5201 de locuitori (grupați aici în ordinea descrescătoarea a numărului), au fost înregistrate următoarele naționalități: tătari 1813, greci 1542, turci 404, bulgari 342, români 279, israeliți leși (Polonia; de rit așkenaz) 234, armeni 180, țigani 127, israeliți spanioli 97 (de rit sefard), englezi 37, austrieci 34, prusieni 33 (Germania), francezi 19, italieni 19, israeliți caraimi 13, unguri 12, ruși 8, polonezi 5, arabi 5 și sârbi 3.
Pentru perioada 1850-1979 există patru surse directe și indirecte, cu cifre variabile, privind naționalitățile populației localității Constanța.
Agronomul Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) a efectuat în 1850 o călătorie de studii în Dobrogea otomană și a publicat apoi, la Constantinopol, un raport către sultan, cu titlul Excursion agricole dans la plaine de Dobrodja.
Într-un tabel topografic, în kaza (unitate administrativ-teritorială condusă de kadi=judecător) Kustendje din sangeacul Varna erau înregistrate 37 de sate cu 1068 de familii.
Într-un tabel etnografic al Dobrogei, în cele 37 de sate din kaza Kustendje erau înregistrate 352 familii de turci, 442 de tătari, 242 de „valaques”, 26 de bulgari și 364 de lipoveni. Dar totalul de 1.426 de familii diferă de cel menționat de 1.068, doar dacă cele 364 familii de lipoveni nu au fost înregistrate aici din greșeală.
Într-un tabel statistic al țăranilor „valaques” din Dobrogea, în cele 5 sate din kaza Kustendje erau înregistrați 217 bărbați, 226 femei, 303 băieți, 120 fetițe, 120 de adolescenți („jeunes gens”) și 95 adolescente („demoiselles”.), cu un total de 1.081 de persoane.
Scriitorul francez Leon Francois Antoine Aurefeuille (1822-1882) a efectuat în 1878 o călătorie în Dobrogea ocupată de armatele muscălești. În octombrie sau noiembrie 1878, el a publicat la București, cu pseudonimul vicontele Alfred de Caston, broșura de 72 de pagini cu titlul Voyage dans la Dobroudcha.
În tabelul populației pe etnii al Dobrogei, în districtul Kustendje erau înregistrați (grupați aici în ordine descrescătoare) 500 bulgari, 110 greci, 70 ruși, 65 români, 35 germani, 27 evrei, 15 armeni, 2 tătari și 450 străini.
În tabelul populației pe sexe al Dobrogei, în districtul Kustendje nu erau înregistrate diferențierile, ci doar un total de 4.929 de persoane.
În tabelul familiilor de turci și tătari întorși la casele lor în ultimele două luni, în districtul Kustendje erau înregistrate 1.429 de familii.
Funcționarul financiar George Auneanu (1852 Iași – 1937? Constanța) a fost unul dintre primii reprezentanți ai administrației românești care s-a instalat la Constanța în noiembrie 1878. În cele 20 de pagini ale broșurii Amintiri asupra trecutului. 19-23 noiembrie 1878, publicată în 1937 la tipografia „Speranța” din Constanța, Auneanu estima că cei mai mulți locuitori ai oraşului erau greci şi tătari, urmați de armeni și bulgari, puţini turci şi evrei, în timp ce la periferia orașului erau „râpi locuite de ţigani turciţi (foarte săraci)”. Localnicii erau binevoitori faţă de români şi-i primeau în casele lor, deoarece, cu excepţia turcilor şi tătarilor, cunoşteau limba română, fiind în contact cu agricultorii români din Muntenia, „veniţi mai de mult timp pe aceste locuri”.
Autorul i-a menționat pe liderii principalelor comunități etnice: Hafuz Regep, preşedintele comunităţii musulmane; Ali Cadâr, mare proprietar urban şi rural şi preşedinte al comunităţei tătare; Stoian Hagi Ivanof, mare proprietar urban şi rural și reprezentantul bulgarilor, care era vecin cu funcționarul. Ali Cadâr se născuse în 1834 în Crimeea (Rusia), de unde se refugiase în Dobrogea în 1861, fiind decorat cu ordinele otomane Medjidie și Osmanie. (Petru Vulcan, Albumul Național al Dobrogei. 1866-1877-1906, 1906).
Erau deschise patru biserici creștine, „care sunt și în prezent” (1937): greacă, catolică, armeană şi bulgară, iar cimitirul creştin se afla spre malul mării.
Biserica greacă cu hramul „Metamorphosis” (Schimbarea la față) fusese construită în perioada 1862-1868, în baza firmanului sultanului Abdul-Aziz, care a aprobat cererea delegației grecilor din Kustendje și a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol și a donat terenul necesar. Construcția a fost posibilă datorită donațiilor credincioșilor greci din Kustendje și din Europa și a acceptării lipsei clopotniței, pentru a nu depăși în înălțime minaretele geamiilor. Azi clădirea este inclusă în Lista Monumentelor Istorice cu codul CT-II-m-A-02826. (Doina Păuleanu, Lăcașe de cult în Constanța (1862-1916), 2019)
Pe de altă parte, conform surselor religioase armene autorizate, Biserica Armeană „Sfânta Maria” a fost construită în anii 1879-1880, când a și fost sfințită.
Biserica bulgară era de fapt un mic paraclis lipsit de obiecte de cult, care fusese inițial o locuință. (Doina Păuleanu, Lăcașe de cult în Constanța (1862-1916), 2019)
În 1872, George Riga, casierul companiei britanice de cale ferată construise o capelă catolică, după mari eforturi de a obține terenul și aprobarea de la autoritățile otomane și creștine. (Doina Păuleanu, Lăcașe de cult în Constanța (1862-1916), 2019)
Sinagoga era situată în strada C. A. Rosseti, iar cimitirul israelit se afla lângă malul mării.
Cea mai importantă geamie era așezată pe strada Carol, fostă Sultan Hamam Socacgi (azi Tomis nr. 41). „Hunchiar” (domnitor) a fost construită în perioada 1862-1868 de către sultanul Abdul-Aziz (1861-1876), motiv pentru care mai este cunoscută sub numele Azizye, Lăcașul de cult a fost construită cu piatra din zidul de cetate distrus în războiul ruso-turc din 1828-1829. Geamia simboliza începutul domniei lui Abdul-Aziz și noul statut al localității după construirea căii ferate britanice Constanța-Cernavoda în 1857-1860. Este înregistrată în LMI cu codul CT-II-m-A-02851. (Doina Păuleanu, Lăcașe de cult în Constanța (1862-1916), 2019)
Funcționa numai o școală primară greacă, care se afla lângă biserică, avea corpuri separate pentru băieți și fete și era finanțată de comunitatea greacă. (Sorin Colesniuc, Dobrogea, edificii cu mozaic: credința, cultura, cetatea, 2019)
Printre intelectualii orașului se numărau bătrânul „venerat” George Contogiorgi, fost profesor şi bun cunoscător al limbilor elină, latină, engleză şi turcă, și fiul său, Dionisie Contogiorgi, profesor de greacă, latină, franceză şi engleză, care a devenit funcţionar român.
Dintre oamenii de afaceri locali, se distingeau „marii cerealiști” George Caridia, Alexandru Logaridi, Alexandru Cecilianopolu, Aristide Benderli, Baruh Seni, D. Sassu, M. Frenchian şi Odisea Despoti, negustorii Dgeaburov, Bercovici, L. Lascaridi, Vuteras, Rondos, Luzi, Solomon Iafet, Miliaresi, Ralea Frangopolu, Hrisicos şi fraţii Violaos, precum și frații Ioan şi Otton Macri, „mari furnizori de vapoare”.
Baronul Guillaume Gerard d`Hogguer (1846 Napoli/Regatul celor două Sicilii-1911 Barcelona/Spania) a publicat în 1879, la București, o broșură în limbile română (55 pagini, Socec) și franceză (45 pagini, Academie Roumaine), cu titlul Informațiuni asupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei.
El a realizat un tabel al populației Dobrogei bazat pe documente rusești, precizând că era „aprope imposibil” să folosească informațiile primite de la autoritățile române deoarece sunt „âncă incomplecte”.
Arondismentul (arrondissement – franceză) Constanței avea 9.020 locuitori, din care (grupați aici în ordine descrescătoare): 4.624 tătari, 1.470 totalul celor ce recunosc biserica (ortodoxă) bulgară, 1.388 turci, 470 bulgari, 252 ruși lipoveni, 177 români care recunosc religia (biserica ortodoxă) greacă, 144 țigani, 32 israeliți și 8 armeni, fiind foarte surprinzătoare lipsa grecilor.
Populaţia orașului era estimată la 4.000 locuitori, fiind, ca şi în celelalte porturi ale Mării Negre „forte eterogenă”, și predominând (totuși) grecii, mai ales negustori, urmați de tătari, bulgari, români, armeni, turci etc.
[/responsivevoice]
