Luigi FRIGIOIU ■
Oameni de caracter și sufletiști cum rar întâlnești în haosul de azi, Marius și Alina-Ramona Ene, oferă semenilor zile de relaxare din prea-plinul inimii. De aceea, m-am alăturat lor în diverse acțiuni turistice derulate prin firma „Dobrogea Spirit Tour”. Sâmbătă, 20 iunie, am pornit, cu un autocar plin, să ne clătim ochii și să ne încărcăm bateriile cu mireasmă de lavandă.
De veghe în lanul de lavandă
Situat în comuna Pecineaga, “Festivalul Lavandei” reprezintă un proiect unic, într-un cadru deosebit. Intrarea e gratuită, respiri aer curat și te bucuri de frumusețea naturii. Parfumul dulce și revigorant ne-a învăluit, iar peisajul ne-a conectat cu natura după o săptămână plină.
Ne-a întâmpinat și o gamă variată de produse naturale: uleiuri esențiale, săpunuri naturale, produse cosmetice și parfumuri. Majoritatea vizitatorilor ne-am fi tolănit în mijlocul culturii de lavandă – ce părea o imensă flacără violet – dar mai aveam de mers și prin alte locuri.
În căutarea timpului pierdut: Unde ești, Costinești?
Costinești este stațiunea tinereții celor născuți mai devreme decât alții. Dar timpul a brăzdat urme adânci nu numai în fizicul nostru ci și în aspectul deplorabil al localității. Nimic din farmecul acelor vremuri apuse nu s-a mai păstrat. Am regăsit, mai degrabă, aspectul de bâlci al Satului de vacanță. Ceva turiștii sunt dar par veniți cu cortul: sunt deja bronzați natural și tare vocali. În rest, mici, bere și manele. Multe construcții neterminate sau distruse. Locurile, cândva aglomerate, erau pustii și arătau de parcă pe aici n-a mai trecut nimeni din 1990. Multe gherete aveau obloanele trase iar cele deschise nu aveau clienți. Costinești e o stațiune naufragiată care, an de an, se scufundă ca celebra epavă a navei Evanghelista.
Reveneală Land și minunata boulangerie
Ultimul popas l-am făcut în Lazu. Mai întâi, la Reveneală Land unde ne-am bine-dispus în compania simpaticului Răzvan Botezatu. Trebuie să recunoaștem, Răzvan are spirit de întreprinzător. A reușit să-și ridice pe platoul din Lazu o adevărată Boulangerie (în traducere, patiserie franceză). Ești invitat să îmbuci gustări delicioase, produse de cofetărie-patiserie, salate de fructe. Totul într-o amuzantă ambianță.
Deoarece familiei Ene locuiește chiar lângă Reveneală Land, toți am fost invitați la „un suc și o clătită”. Curtea e o oază de verdeață și desfătare: apa susura, păsărelele ciripeau. În acest mic colț de rai, seara s-a încheiat apoteotic cu o horă tradițională, în jurul iazului.
La un storceag și-o saramură
Dis de dimineața, pe 21 iunie – cea mai lungă zi a anului, am luat-o de la capăt pe drumurile noastre cântate de legendarul Dan Spătaru. De data asta, în direcție opusă, spre Tulcea. Autocarul ne-a dus la Murighiol iar, de acolo, am zburat pe apă cu trei șalupe până în Sfântu Gheorghe, sat autentic și izolat din Delta Dunării. În localitatea cu o atmosferă arhaică unică a luat naștere celebrul “storceag”, și alte rețete pescărești celebre.
Sfântu Gheorghe pare locul unde nu se întâmplă nimic, impresionează prin simplitate, peisaje și un ritm al vieții diferit de cel urban. Populația, puțin peste 600 locuitori, se ocupă cu pescuitul și recoltarea stufului. Accesul e exclusiv fluvial, din porturile Tulcea, Mahmudia sau Murighiol. Pe lânga zona portuară, în sat există biserică, primarie, dispensar, centru cultural, poștă, câteva mici magazine, farmacie, restaurante și diferite unități de cazare. Din păcate, la tot pasul, întâlnim multe ruine, rugină, mizerie. În afară de două blocuri vechi existente, satul e format din case. Cele câteva străzi principale sunt numerotate și despărțite de ulițe cu nisip bătătorit având denumiri de flori, păsări sau pești din Deltă.
Satul e o oază de autenticitate într-o lume din ce în ce mai artificială. În Sfântu Gheorghe, timpul s-a oprit în loc: case vechi, cu acoperișuri de stuf și pereți zugrăviți în diverse nuanțe de bleu, adăpostesc o comunitate legată de pământ și ape. Tradițiile se transmit din generație în generație, iar obiceiurile se regăsesc în cotidian. Satul înseamnă tradiția bogată și paradisul natural, cu flora și fauna împletite în peisaje uluitoare. Pe ulițe circulă câteva așa-zise “trocariciuri” care plimbă turiștii. Situată la doar un kilometru și jumătate de sat, plaja Sfântu Gheorghe e unicul loc unde poți privi de pe țărm intrarea Dunării în Marea Neagră.
La întoarcere, în autocar, concluzia era unanimă: Delta Dunării, ca multe alte locuri feerice ale Dobrogei, e o comoară turistică insuficient exploatată.
