Luigi FRIGIOIU ■
Pe 1 august 2026, în curtea legendarei alma mater alumnii au celebrat prima ediție a „Zilei Mircistului” și 130 ani de existență a Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Seara, amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc ca pe simpaticii băieți de la 3 Sud-Est. Rememorez anii de liceu pentru că aici mi-am tocit coatele pe bănci și genunchii pe terenul de fotbal. Într-un târziu, reușesc să adorm…
Se făcea că suntem în 2126, la 230 ani de la înființare. Pe amplasamentul liceului sunt doar dărâmături. Urcat pe ruine, un bătrânel „atât de simplu după vorbă, după port” ține o cuvântare, deși nimeni nu-i dispus să-l asculte. Are aspect boțit, așa cum și-l imaginează autorii actualelor manuale de istorie pe voievodul Mircea cel Bătrân, după bătăliile, cu ienicerii și spahii, de la Rovine și Nicopole. Este eternul director, Vasile Nicoară zis Potcoavă despre care inițiații vorbesc că ar fi călător în timp. Pare trist fiindcă în ultima vreme, numele nu i-a mai adus noroc. Am să spicuiesc ideile principale ale speech-ului său interminabil.
Venerabilul Maestru Nicoară a ieșit profesor de pe băncile Universității din București în 1982 dar și-a făcut stagiatura la Școala gimnazială din Sarmisegetuza unde le-a predat elevilor Burebista și Decebal, Geografia Daciei, cum i se spunea pe atunci României.
În mileniul următor, în urma Concursului Național de Titularizare organizat de ministrul Spiru Haret, a fost teleportat la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța unde în 2002 a prins slujba de director, și n-a mai lăsat-o și la alții.
În primul său mandat managerial de un secol și o țâră totul s-a desfășurat din inerție, însă în următoarea sută de ani s-a mers din rău în mai rău. Pe vremuri, elevii cu rezultate deosebite la fizică plecau în SUA la NASA. Acum, fiecare elev se duce doar la Nașa, la Nășica de botez în vizită. Colegiul Național Mircea cel Bătrân nu mai are niciun elev olimpic (altădată erau cu zecile). De fapt, nu mai există niciun elev înscris pentru că absolvenții de 8 clase nu știu să scrie, nici să citească iar de numărat…doar pe degete, până la 10.
După ce a secat Dunărea, constănțenii au folosit apa din Marea Neagră ca saramură la prepararea peștelui și a conservelor de iarnă. Plajele s-au tot lărgit, iar nivelul mării a scăzut până a rămas cu fundul gol, ca turistele pe plajă. După acest fenomen, au dispărut și profesori. Toți au demisionat din sistem devenind culegători de rapane, rapandule, midii, stridii și garizi.
În afară de Venerabilul Maestru, școala mai are doar doi angajați. Unul e Nicu Damu, administratorul de la întreținere, cel care-i întreținea concediile directorului călător în timp și un prichindel cu barbă, un copil îmbătrânit de când așteaptă să-i ia locul nemuritorului domn Nicoară. E travestit în prof. de limbi dar s-a remarcat mai ales pe sport ca maestru în “curling”. E cunoscut ca Sorinel, Sorinel Puștiul, dar i se mai spune și Vlăduț Țepeș. Nu c-ar fi nepotul bătrânului Mircea ci pentru că s-a specializat în țepe de pomină. Cât a lucrat pe la Inspectoratul Școlar Județean, a evaporat 8 milioane de cocorici, gaură descoperită prea târziu. Cică și la Colegiul Mircea, puștiul c(i)ordit s-ar fi ocupat de dezafectare. A agonisit faianța, gresia, parchetul, ușile, giurgiuvelele, paharele de unică folosință, chiar și hârtia igienică unsă doar o dată.
În ciuda dezastrului existent, viitorul zonei sună bine. Maestrul Nicoară a luat legătura cu Giorgios Hagi, moștenitorul Academiei, nepotul regelui și fiul Prințișorului Ianis. Giorgică, îmbârligat cu miliardari cipani din Stejaru-Tulcea, vrea să facă o investiție strategică. În locul Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, la Constanța se va extinde chiar Academia Hagi. Iar hacana, se va ridica o stână ultramodernă pe mai multe niveluri. Zgârie-brânză și zgârie-nori, în același timp! Apoi, când juniori și berbecuții cresc, vor fi vânduți, în tandem, la arabi. La bucată sau la kilogram…
După ce utilajele și-au turat motoarele ca să radă ce-a mai rămas din clădirea unității de învățământ, mi-a sunat ceasul deșteptător. Era timpul să-mi administrez tratamentul matinal pentru hipertensiune. Am dublat doza ca să-și facă efectul. Gaudeamus igitur, Juvenes dum sumus!
