Asociația „Junimea Macedo-Română” din Constanța (1922-1925)

Emil ȚÎRCOMNICU ■

Pentru o scurtă perioadă, în orașul Constanța, a existat Societatea „Junimea Macedo-Română”, asociație culturală înființată probabil în anul 1922. Putem urmării secvențe din activitatea acestei asociații, alcătuită din tineri macedoromâni, în articolele de presă din anii 1923, 1924 și 1925.

La Adunarea Generală ținută la 27 mai 1923, în sala hotelului Regina, și în ședința comitetul de conducere de a doua zi, președintele Virgil Apostolescu făcea o dare de seamă despre mersul asociației pe anii 1922 și 1923. Comitetul ales al asociației era format din președintele Virgil Apostolescu, N. Popleacu și Niculescu vicepreședinți, D. Beza și Virgil Vașioti secretari, Sp. Dimonie și N. Pița casieri, iar membri M. Tărpa, I. Mihăilescu, P. Miholecu, Gh. Tanașoca, Nachi Constantinescu, Const. Bandu și Ciocu.

Președintele, mulțumind adunării pentru încredere, l-a evocat pe scriitorul Petru Vulcan, „a cărui activitate pe terenul naționalismului să servească de pildă noii generații”. De asemenea, a fost evocat gestul patriotic făcut de Nachi Constantinescu care, la evacuarea din anul 1916, singurul lucru pe care l-a luat a fost steagul vechii Societăți de Cultură Macedo-Română din Constanța. Președinte de onoare a fost proclamat Ionaș Grădișteanu și I.P.S.S. Miron Cristea, iar membri de onoare profesorul George Murnu, inspectorul școlar Iuliu Valaori, dr. Pericle Papahagi, profesorul Vasile Arginteanu, dr. Ioan Ghiulamila, Vasile Stroescu și Sextil Pușcariu. (ziarul „Dacia”, Anul X, nr. 118, 29 mai 1923, p. 1, și nr. 119, 30 mai 1923, p. 3).  

Mitropolitul Miron Cristea, declarat inițial membru de onoare al asociației, a fost ales președinte de onoare, iar anunțul cu îndreptarea erorii a fost publicat a doua zi, tot în ziarul „Dacia”.

Junimea Macedo-Română a trimis către Ionaș C. Grădișteanu, președinte al Societății de Cultură Macedo-Română din București, un mesaj publicat și în ziarul „Dobrogea Jună”, în care se evocă rolul pe care președintele Grădișteanu la avut la conducerea Societății din București, în apărarea macedoromânilor din Balcani, fiind anunțat că a fost ales și președinte de onoare al asociației tineretului macedoromân din Constanța, în cadrul Adunării Generale.

În anul următor, la 16 martie, asociația organiza o șezătoare culturală. Din articolul publicat de Nic. I. Butucescu, aflăm cum s-a desfășurat această activitate culturală. D. Beza a făcut „istoricul aromânilor și arată legăturile lor cu pământul țării românești”. Petre Caragea, secretarul liceului „Mircea cel Bătrân” a prezentat o conferință despre „Oameni mari ai aromânilor”, vorbind despre „citadela de cultură – Moscopole –, despre oamenii și scriitorii de seamă, precum și de luptătorii care au îmbrățișat ideea națională, ca: [arhimandritul] Averchie, [Filip] Apostolescu, [Dimitrie] Atanasescu, Ștefan Mihăileanu, [Dimitrie] Bolintineanu etc.” recitări și lecturi în dialectul aromân, precum și câteva numere de muzică au completat activitatea. Au urmat două piese de teatru: „Moștenirea de la răposata”, de Max Rosetti, și comedia în 3 acte „Ovidiu Șicană”.  

Ulterior, în anul 1925, la Adunarea Generală din 3 mai, comitetul Societății „Junimea Macedo-Română” a fost reales, din el făcând parte dr. V. Apostolescu, ing. Sterie Ciumetti, dr. M. Iancu, Virgil Vașioti, M. Tărpa, N. Popleanu, Gh. Dimonie, D. Beza, Traian Antonescu, Nachi Constantinescu, C. Bandu și N. Pița. (ziarul „Dacia”, Anul XII, nr. 97, 5 mai 1925, p. 1). 

Președintele asociației Junimea Macedo-Română a fost, așa cum am văzut, doctorul Virgil Apostolescu care, mai târziu, în anul 1928, a ocupat funcția de șef al ambulatorului veneric din Constanța. Mediul Virgil Apostolescu, devenit în anul 1933 inspector general al serviciului sanitar din regiunea Constanța, și-a desfășurat activitatea în acest oraș până la decesul survenit la 10 septembrie 1938.  

Alte date nu se mai cunosc despre activitatea acestei asociații, dar semnalăm faptul că o asociație cu același nume a apărut la București la sfârșitul anului 1928, așa cum o arată documentele de presă, fiind recunoscută juridic la 28 februarie 1929. Că această asociație a fost continuatoare a celei din Constanța sau că întâmplarea a făcut să aibă aceiași denumire, nu știm acum, doar putem bănui că dispărând cea de la Constanța, a fost refăcută, cu alte persoane, tineri macedoromâni, la București, la acel moment luând atitudine pentru apărarea intereselor românilor macedoneni din Albania și Grecia.