Paloma PETRESCU – Expert în educaţie ■
Ministerul Educației a furnizat în data de 07.01.2022, pentru publicul larg, fără nicio măsură de control al accesului, link de înscriere, pentru completarea declarațiilor de intenție în cadrul primului program finanțat din PNRR cu 543 milioane de euro, pentru peste 2500 de unități de învățământ cu grad ridicat de vulnerabilitate, prin care sunt puse la dispoziţia aplicaţilor granturi pentru reducerea și combaterea abandonului școlar.
Este apreciabilă intenția ministrului Educației de asigurare a transparenței demersurilor adresate școlilor, dar transparența totală, nesusținută de măsuri de adresabilitate sigure către școlile care sunt eligibile pentru exprimarea declarației de interese, poate genera haos. Da!
Ați ghicit! Oricine poate accesa linkul, fie că reprezintă sau nu o școală, poate completa informații fictive, uneori la limita decenței și…poate apăsa butonul de transmitere către entitatea care colectează datele. O astfel de intervenție se putea face în siguranță prin utilizarea unor adrese oficiale presetate pe care școlile le folosesc doar în relație cu inspectoratul școlar sau cu Ministerul Educației.
Și încă ceva! Ministerul educației a lansat invitația dar școlile eligibile, sunt școli vulnerabile, cel mai adesea din mediul rural, probabil cu o încadrare insuficientă sau insuficient de calificată, fără personal specializat, cu sau fără conexiune la internet. Oare reprezentanții legali ai acestor școli au văzut informația pe site-ul ministerului educației? Or avea ei rutina de a citi anunțurile de pe site-ul ministerului educației? Nu s-a făcut nicio informare sau instruire anterior lansării invitației, iar termenul stabilit pentru înaintarea declarațiilor de intenție este foarte strâns perioada fiind 07 – 17.01.2022, prelungit până în 21.01.2022, datorită „interesului crescut exprimat de unitățile de învățământ”, în opinia mea, decizia de prelungire a termenului de înaintare a declarațiilor de intenție se datorează numărului redus de reacție din partea școlilor.
Abia în 12.01.2022 Ministerul Educației a organizat un webinar de informare a potențialilor beneficiari, care poate fi accesat aici link înregistrare video
Este de apreciat că declarațiile de intenție nu trebuie depuse fizic, nu ștampilă și semnătură, la biroul x, între orele 8:00 – 14:00, dar a spune despre instrumentul googleforms că este o „aplicație electronică”, iar centralizatorul de răspunsuri (excel) este o bază de date, mi se pare o crasă dovadă de necunoaștere și superficialitate, ceea ce la vârful sistemului de educație nu este admisibilă.
Care sunt criteriile de selecție a beneficiarilor eligibili din lista celor care au transmis declarația de interese? Nu știm! Nu există o metodologie care să aibă informații clare referitoare la selecție, proceduri de lucru, monitorizare, finanțare – cine câți bani primește?, știm doar că valoarea maximă a grantului va fi de 200 000 euro. Nu există!
Finanțarea unui grant poate fi de 100 000 sau 150 000 sau 200 000 euro? Cine? Pe ce criterii? Încă nu știm! Când? Când va fi gata metodologia de lucru! Zilele următoare, până la termenul final de înaintare a declarațiilor de interese, 21.01.2022, sau ghidul și manualele de implementare vor fi publicate până la finalul lunii martie 2022, adică după înaintarea declarației de intenție (Simona Tănase, diricetor adjunct la Direcția generală Romania Educată).
În acest context, cei care își doresc finanțarea nu știu din start la ce să se aștepte, care sunt cheltuielile eligibile, care este formula de raportare privind progresul în implementare. Sunt multe întrebări și mult prea puține răspunsuri clare! Ministeriabilii spun că nu este vorba despre scriere de proiecte, despre raportări stufoase, ci doar despre elaborarea unor planuri de intervenție inițiate de școli, în funcție de nevoile identificate. Există oare pericolul ca unele cheltuieli să fie ulterior considerate neeligibile? Cine face monitorizarea tehnică și financiară pentru evitarea cheltuirii banilor altfel decât s-a planificat? Sunt multe neclarități, iar autonomia școlii, pentru că pe asta se marșează, nu presupune aruncarea unor oameni bine intenționați, în groapa cu lei.
Aceiași ministeriabili consideră probabil, după cum afirmă chiar Radu Szekely, consilierul ministrului, că: „este mai important să se acorde atenție scăderii abandonului școlar, decât eligibilității cheltuielilor”.
De acord, găsim soluții prin care să minimizăm sau să eradicăm abandonul școlar, dar nu pot fi de acord că nu trebuie să acordăm aceeași maximă atenție eligibilității cheltuielilor, având în vedere că este vorba de bani publici, iar Curtea de conturi analizează rațional și nu emoțional.
Singura intervenție care atrage atenția prin conținut și direcțiile care ar trebui considerate prioritare este a dnei. Alina Sava, senior consultant al Băncii Mondiale din Romania, cu expertiză în educație.
Alina Sava pune accent pe identificarea reală a nevoilor elevilor și centrarea intervențiilor pentru satisfacerea acelor nevoi și nu a celor sistemice, adică intervenții individualizate, cu accent pe starea emoțională. „Copiii se simt singuri, izolați, pentru că în școală nu discută cu nimeni despre problemele lor”.
„Profesorii vor face activități suplimentare față de cele din fișa postului, vor participa la programe de formare accelerate, vor contribui la recensământ pentru a identifica toți copiii de vârstă școlară care nu sunt înmatriculați sau nu participă la activitățile școlare. Diriginții vor participa la programe de formare ca să devină coacher pentru elevii săi.
Va fi necesară punerea în practică a parteneriatului la nivelul comunității, prin intervenția de exemplu serviciilor de asistență socială, Centrul Județean pentru Resurse și Asistență Educațională (CJRAE), a părinților”.
Ce este nou?
Mai nimic! Se observă însă multă superficialitate, lipsă de coerență a abordării intervențiilor în sistemul de educație. De ce?
- Ideea de finanțare prin granturi acordate școlilor a fost inițiată în 2005, când în bugetul educației s-a inclus o linie nouă de finanțare „granturi”. Școlile puteau solicita direct ministerului educației bani pentru finanțarea unor proiecte în interesul elevilor – biblioteci școlare, achiziție de carte școlară și beletristică, dotarea sălilor de sport sau amenajarea terenului de sport, echiparea atelierelor și laboratoarelor școlare etc. Din 2007 însă s-a renunțat la această linie bugetară. De ce? Lipsă de viziune, cred eu.
- Autonomia școlilor ar fi trebuit să fie acum o practică națională dar … de la strategia de descentralizare din 2005 – 2006 s-a revenit la centralizarea cheltuielilor, în principiu pentru că directorii „nu știu, nu au capacitate”, dar s-au cheltuit în perioada de preaderare bani pentru programe de formare, care însă s-au întrerupt brusc.
Lipsa de coerență și veșnica descoperire a aței care taie mămăliga, pare că sunt elementele care caracterizează managementul operațional și strategic în Romania. Păcat!
Am remarcat o serioasă ambiguitate cu privire la încadrarea acestui tip de intevenție; nu dorim să-i spunem direct proiect deși este finanțat dintr-o sursă adresabilă proiectelor și satisface multe dintre criteriile de încadrare ca și proiect; în același timp spunem că acordăm granturi?!
Ne ferim foarte tare de includerea în bugetul acestei intervenții a unor cheltuieli cu plata resursei umane care asigură managementul, monitorizarea și raportarea implementării activităților; cu toate acestea așteptăm producerea unor documente justificative pentru cheltuielile efectuate, realizarea unor proceduri de achiziții, furnizarea unor rapoarte/raportări. Cine le va produce? În baza cărei atribuții din fișa de post? Suplimentarea atribuțiilor și responsabilităților din fișa de post se poate realiza prin ne-remunerare? Atunci nu ne-am afla în contradicție cu alte prevederi de reglementare a relațiilor de muncă? Din experința anterioară, lipsa de reglementare clară prin intermediul unor ghiduri, manuale de implementare etc. la momentul lansării cererilor de aplicație pentru astfel de intervenții creează ulterior în implementare dificultăți serioase atât la nivelul beneficiarilor cât și la nivelul celor însărcinați cu monitorizarea și verificarea intervențiilor, ca să nu mai apreciem modul de atingere a scopului propus. Dar, din păcate, se vede că tot nu avem obișnuința să învățăm din experiența anterioară.
