Dan MIHĂESCU ■
Apreciez la maximum bărbăţia chiar şi atunci când este camuflată sub o fantoşă flască, şi tocmai cu asta mi-a captat atenţia ultima ieşire în peisaj a actualului împărat de la Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR).
Nu-i puţin lucru că în timp ce predică de la amvonul public, într-o conferinţă de presă din provincie, el are tăria de caracter să se includă în grupul ţintă vizat, când critică, când acuză sau ironizează tare sociale, catalogate după propria-i scară valorică. Aşa se face că pe un ton sentenţios a declarat ritos:«Trebuie să începem să progresăm. Suntem singura țară de pe planetă care mănâncă colivă. În rest, toți care primesc grâu îl transformă în făină, numai noi facem colivă. Nu suntem în stare»? Dar de ce atâta blam asupra anticului desert cu grâu şi miere când vezi în faţă ditamai muntele de om dospit, emanat de această naţiune de colivari. Pare totuşi că el s-a dedulcit din tinereţe la colivă, care de altfel se dă de pomană, iar acum la maturitate nu-şi mai încape în pene căci deunăzi s-a pus chiar în pielea prim-ministrului României, declarând public «Je suis Ciucă!». Pe semne că aşa i-a venit lui bine în dimineaţa aia, privindu-se în oglindă sau măsurându-se în talie?!
Dar când se umflă ţărâţa-n el, omul face proba unui veritabil oracol ambulant, a unei enciclopedii debordând cifre din economia mondială şi naţională cu o ţinere de minte elefantină, dovadă că în copilărie a făcut exerciţii de memorare cu lista abonaţilor telefonici din ‘Pagini Aurii’.
Spre exemplu, tot acum, la Constanţa, s-a înfierbântat doar când a pomenit numele instituţiei ce i-a fost trambulină pentru Bucureşti şi s-a gândit c-ar da bine să bage o şpârlă în discuţie şi despre flota comercială:«Suntem singura cameră de comerț din țară care are în titulatură și celebrul cuvânt navigație, că nu mai avem noi flotă asta este o altă discuție». Sigur, ar putea să discute mult şi bine despre nave împăratu’ CCIR, dar n-ar fi etic căci ar însemna să dea din casă reţeta de colivă cu care s-a îndulcit când era mic, şi el şi naşu’. Dar dacă tot plânge de dorul flotei maritime comerciale şi de mila ei, de ce nu-i propune lu naşu’ să-şi aducă toate navele sub pavilion românesc, aste mai noi construite la Şantierul Naval Constanţa (SNC), că din alea vechi, cumpărate de la PETROMIN, nu ştiu dacă mai are vreuna?
Ei şi de aici pornită discuţia, a dat-o şi cu Portul Constanţa. Că cică îşi rupe cauciucurile la maşină din cauza gropilor de pe drumuri, zice el, nu de povara ce o poartă, că portul n-ar trebui să dea dividende la acţionari şi cât pe ce să-i citească şi coliva de pomenire. «Nu vine nimeni de drag în Marea Neagră, pentru că nu avem nici mare lucru de oferit. Oferim o Dunăre care e cum e, știți, trei luni ape înalte, trei luni ape joase, trei luni gheață, trei luni ceață, știți transportul pe căi ferate, autostradă est – vest nu există. Ce să le oferi? Până acum ne-am bătut cu pumnii în piept la toate dezbaterile, că de la Suez la Constanța sunt trei zile jumătate, față de 11 zile de la Suez la Roterdam. Dar, de la Roterdam, după ce ai descărcat marfa, a ajuns la beneficiar în chestiune de ore. La noi ajunge în chestiune de zile, dacă nu și săptămâni, luni.», crede împăratu’ CCIR.
Şi tot aşa, mai departe, i se pare că n-are nicio căutare pe piaţă reţeta de colivă din Portul Constanţa. Că parcă n-ar avea suficientă nucă, sau miere şi că grâul nu ar fi cât trebuie sau din cel mai bun, că preţul şi anturajul o strică, recte Marea Neagră cu Dunărea, că turcii au taxe mari la Bosfor şi reguli drastice. Şi mai sunt şi egiptenii care taxează la greu trecerea prin Suez… Doar de taxele de parcare ale lui Chiţac n-a pomenit o vorbă… Greu al dracului de trăit în ziua de azi fără expertiza de la CCIR, dar asta-i altă mâncare de colivă!
