Manuel VLĂDUȚ■
Ziua Marinei Române de la Constanţa a fost și va rămâne marele spectacol public şi cel mai important eveniment social al verii, un fel de Royal Ascot românesc unde ciocoiaşi de-ai locului au ocazia să-şi dea coate cu protipendada dâmboviţeană, a momentului, în loje sau şi-mai-şi, la coktailurile de după, pentru adevăraţii iniţiaţi!
Deși Marina Militară – organizatorul pomposului eveniment anual – nu reprezintă cea mai mare categorie de forțe a Armatei Române, totuși, sezonul estival, locul de organizare, numărul mare de spectatori, atracția pe care o exercită deopotrivă marea, marinarii şi marina, fac ca grandoarea și amploarea manifestațiilor prilejuite de Ziua Marinei să depășească cu mult în amploare și buget alte zile festive precum cele ale Forțelor Terestre şi Aeriene, egalând de aproape însăși Ziua Națională de pe 1 Decembrie.
Și anul acesta, deţinătorii francizei s-au întrecut în meticulozitate organizatorică reușind pentru prima dată în istorie să separe publicul spectator în două amplasamente pricipale diferite: Portul militar Constanţa, unde accesul s-a făcut doar pe bază de invitații nominale, pentru prețioși și gulere albe și Portul Tomis, pentru populime, adică gură cască, turiștii şi constănţenii care-l mai încurcă cu existenţa lor pe primar.
Dacă în 2021, în plină pandemie, cu mari restricții și participare restrânsă, Ziua Marinei l-a avut în centrul atenției pe locatarul de la Cotroceni, care a adunat în jurul său toată spuma superfluă a guvernării, în frunte cu fostul premier de tristă amintire – Cîțu, anul acesta prezidentul se pare că ar fi vrut o ceva mai intim, ca pe persoană fizică.
Şi uite aşa o fiesta ce ar fi trebuit să fie doar a Marinei, zi de celebrare a spiritului profesiei, a oamenilor mării şi a ocrotitoarei marinarilor, Fecioara Maria, a devenit sarabanda grotescă, caricaturală, după chipul şi asemănarea protipendadei, recompensată la rându-i pe două clase de merit, la loja cu parasolar sau în ţarcul de lângă.
De la tribuna încadrată de venerabilele nave-muzeu ale marinei militare – fregatele „Ferdinand”, „Regina Maria” și Nava Şcoală „Mircea”, Iohannis și-a sforăit discursul prezidenţial în care nu a omis să precizeze importanța strategică a Mării Negre – în contextul războiului provocat de ruși în Ucraina, marele rol pe care îl are România în această regiune, creșterea bugetului apărării în anul viitor de la 2% la 2,5% – cu promisiunea (din nou!) că și marina militară va avea parte de felia ei din tortul înzestrării, în timp ce restul flotei de război fumegau ostoite în radă mai ceva ca termocentralele de la Mintia şi Turceni …
Dar cireașa de pe tort, ca să nu spunem “bomboana de pe colivă”, a fost penibilul moment în care, după sosirea președintelui, organizatorii i-au tăiat microfonul Arhiepiscopului Teodosie care tocmai își săvârșea Te Deumul. Asta, ca să nu uităm cine este șeful!
Oricum, din personaj principal la scenă deschisă, ÎPS Teodosie s-a transformat brusc într-o persoană neglijabilă, scurtându-și “pe silent” slujba, în două trei minute şi părăsind cu coada între picioare aşa-zisa preacinstită adunare, nu înainte de a-i afurisi pe împricinaţii ce au pus la cale nemaipomenitele şi încă nefăcutele fapte!
Nu știm dacă a fost cineva vinovat de întâmplare, dacă a fost hazardul sau poate vreun semn divin – căci în funcţie de una dintre alternative incidentul putând fi considerat, sau nu chiar o palmă pe obrazul unei feţe bisericești.
Sau poate doar şi-a băgat dracul coada şi “tăiatul macaroanei” lui IPSE după sosirea lui Santa Klaus a fost percepută ca semn divin de unii care stătuseră prea mult cu ochii în soare, la eveniment. Aşa se face că o hoardă de lingăi, precum nişte varani de Komodo cu limbi şerpuitoare bălinde de venin, s-a repezit din tribune pe pasa de ieşire a santaklausului, ca să pupe carâmbul noului şerif din oraş: primul lingău nelipsitul amiral-contra, urmat de renumitul producător judeţean al mierii trântor, colivarul camerei de comerţ şi, mai nou pe scenă, Silviu de la prefectură.
Oricum, în opinia mea şi indiferent cât de mult ignoră Teodosie recomandarea lumească de a te întinde cât îţi este plapuma, chiar şi atunci când ieşi cu mult din limitele comperajului şi în aer aşteaptă elicopterele militare ca să defileze cu drapelul naţional, incidentul va rămâne o pată inclusiv pe imaginea imaculată a sărbătoririi Zilei Marinei Române, ca și pe imaginea președintelui, care a sfidat pur și simplu tainele slujbei religioase ce însoțește de fiecare dată un ceremonial militar. Căci în fața cuvântului lui Dumnezeu, dar și a oamenilor pe care vremelnic îi păstorește, chiar și un președinte de țară indiferent de confesiunea religioasă, trebuie să-și plece cu smerenie fruntea…
Surse: www.ct100.ro , www.ordinea.ro , www.digi24.ro .
