Nastasia BUTUC ■
“Informația este oxigenul timpurilor moderne. Se infiltrează prin ziduri cu sârmă ghimpată, adie peste granițe electrificate.” – Ronald Reagan.
Începută în 2019 campania de destabilizare a statelor UE, printre care şi ţinta preferată – România, lansată de serviciile specializate al Federaţiei Ruse, a căpătat nuanţe speciale, de război hibrid, în mediul online şi al siteurilor de socializare odată cu invadarea Ucrainei . Circulă în aceste zile pe diverse canale social-media, o serie de așa zise știri, fake-news uri în fapt, promovate de multe ori de oameni la care te aștepți mai puțin, oameni cu pregătire, membri ai unor grupuri social-media care reunesc oameni din bresle cu pretenții, oameni care în trecut au primit un minim de instruire contrainformativă, pentru combaterea zvonurilor sau informațiilor false.
Fără a urma nici cea mai simplă regulă sau metodă de verificare a informației, unii dintre ei aleg să răspândească falsele informații, întreținând astfel starea de angoasă și așa provocată de războiul din vecini.
Iată un exemplu concret: pe un grup de rezerviști militari, “În uniformă pentru totdeauna”, administrat de Cornel Pavel – ofițer în rezervă, apare o postare ce induce ideea falsă că Alaska, teritoriu devenit al Statelor Unite ale Americii (SUA) printr-un contract de vânzare cumpărare din anul 1867, urmează să revină în graniţele Rusiei, deoarece Ţarul Alexandru al II-lea ar fi dat Alaska doar cu împrumut, pentru o perioadă de 156 de ani! De parcă nu am ști cu toți, că un contract de vânzare-cumpărare are putere de lege între părți și nu poate fi revocat, odată ce obligația de plată este îndeplinită…
Cornel Pavel: Administrator
Deci Alaska NU este a americanilor, ci a RUSIEI!
Medvedev a cerut deja în Dumă REVENIREA LA RUSIA a Ținutului Alaska după 10.03.2023!
„În 1867 Rusia Țaristă a hotărât să vândă pentru 156 de ani Alaska către SUA contra sumei de 7.2 milioane dolari (atunci însemna o sumă imensă) pentru a-și echipa și aproviziona armata în următoarele expediții împotriva Imperiilor Otoman și Austro-Ungar. La schimb SUA se oferea să mai ajute diplomatic Imperiul Țarist pentru alipirea provinciilor baltice (Letonia, Lituania și Estonia) și a Prusiei Occidentale. Pe lângă cele 7.2 milioane dolari SUA a mai dat Imperiului Țarist atunci spre folosință peste 3.300 de tunuri Tomahawk cu rază mare de acțiune pentru acele timpuri. Tranzacția s-a făcut pe 10 martie 1867 și stipulează că se poate actualiza peste 156 de ani în condițiile impuse de Rusia. Ei, acum, Rusia se pare o vrea napoi și nu mai vrea să prelungească contractul de vânzare-cumpărare cu SUA pentru nici o sumă. Deși, în 2018 se pare ca Trump i-ar fi oferit lui Putin 74 miliarde de dolari pentru a mai prelungi contractul cu Alaska pe încă 200 de ani, propunere însă refuzată de Putin. Gestul a fost recunoscut oficial, suma însă nu, informația cu suma rămâne ”pe surse”.
PS- Și încă ceva, poate vă întrebați de unde și până unde 156 de ani și nu 200 sau 100 rotund. Ei bine, 156 era cifra preferată a țarului Alexandru al II-lea, acesta fiind motivul hilar pentru acest număr de ani stipulat în contract.”
PS- Toma Ciprian
Deci Alaska a fost împrumutată americanilor pentru o perioada de 156 ani, iar o eventuală prelungire a contractului se va face numai în condițiile impuse de ruși, perioadă care se va încheia în 2023! Acum avem un tablou mai cuprinzător de ce USA insistă cu războiul în Ucraina, până la ultimul ucrainian? Fără Alaska, rezervele americane de țiței se duc la vale aprox 60%. Iar Alaska nu are numai zăcăminte de petrol și gaze!
Prezența Rusiei pe teritoriul nord American este iar un factor de stres ce planează asupra administrațiilor de la Washington DC. British Petrolium și-a vândut toate exploatările din Alaska și s-a retras din toate parteneriatele din zonă.
Ei bine, această știre falsă, e uşor de îngurgitat de persoane neavizate, fără o cultură specifică, din cauza unor similarităţii confuzionale înrădăcinate în mentalul colectiv de statutul politico-administrativ al altor teritorii de peste mări precum dominioanele Hong Kong (concesionat de Marea Britanie de la China pe 99 de ani) sau Macao (administrat de portughezi în baza „Tratatului chino-portughez de amabilitate și comerț” din 1887, şi revenit la China îm 1999, la expirarea contractului) sau de episodul recent, din 2019, cînd Preşedintele SUA, Donald Trump, a făcut oferta publică de cumpărare a Groenlandei, de la Danemarca .
Informaţia, înveşmântată sub forma unui articol anonim, a fost rostogolită și redistribuită de multe persoane, înfășată frumos cu pănglicuțe profesionale și argumente laborios concepute, spre a fi cât mai ușor înghițită de internautul cititor obișnuit și a-i crea special starea voit-nedigerabilă, uitând intenționat să se specific și sursa știrii, spre a-i da credibilitatea necesară. Nu trebuie decât să ne imaginăm impactul acestei informații false – dar acceptată ca atare de publicul larg – asupra psihicului oamenilor, la gândul că o asemenea revendicare epică, ar duce inevitabil la un război SUA – Rusia!
Un alt exemplu recent, este răspândirea falsei știri că președintele Turciei, Regep Tayp Erdogan, ar fi ameninţat cu scoaterea ţării sale din NATO. Tot aşa, un alt trol asemenea precedentului,Toma Ciprian,de data aceasta Marvin Atudorei (inginer de profesie), pune în circulaţie, pe Facebook, informaţia că Erdogan ar fi făcut o serie de declarații precum că dacă scopul Ucrainei este de a provoca un al Treilea Război Mondial (…de parcă Ucraina a atacat Rusia și nu invers), atunci Turcia e hotărâtă să nu facă acest joc și că este gata să iasă din alianța NATO! Că armata Turciei este cea mai mare din NATO (Sic!…) și că această “ieșire” va zgudui întreaga Alianță… La fel, informații neverificate și fără indicarea unei surse credibile! De altfel, o simplă săpătură arheologică pe pagina de Facehook a lui Marvin Atudorei dovedeşte că şi acesta participă intens la propaganda prorusă, sub bagheta sârguinciosul în slujba politicii Kremlinului, nimeni altul decât președintele Uniunii Rutenilor Subcarpatici din România – Mihai Lauruc, alt “patriot” român care promovează intensiv propagandă rusă, cu orice ocazie …
Războiul hibrid purtat cu intensitate și cu toate mijloacele – pe fondul războiului real dus în Ucraina între agresorul rus și restul lumii civilizate, a devenit pe zi ce trece tot mai amplu, fiind susţinut în mod special prin intermediul mass-media și a rețelelor de socializare. Informațiile false (fake news) împinse în cascadă în mediul online, sunt lansate de structurile specializate în propagandă și dezinformare, preluate și răspândite de consumatorii de știri din spațiul virtual fără a fi procesate sau verificate înainte de a le răspândi.
Scopul clar al răspândirii informațiilor false este acela de a modela opinia publică în interesul părții aflate în conflict, în favoarea sa, inducerea unei stări permanente de confuzie, de teamă, de teroare, neîncrederea în instituțiile și autoritățile publice ale statului advers sau în alianțele politico-militare din care acesta face parte.
Aşa cum era de aşteptat, fenomenul “fake news” a căpătat o amploare din ce în ce mai mare iar sub umbrela “libertății cuvântului”, diverși troli, unii așa-ziși “free lanceri”, profită și lansează știri și informații false/otrăvite bine țintite, de multe ori create de propaganda rusească, cu scopul clar de a manipula opinia publică. Acestora li se adaugă însă, o largă mulțime de gură-cască fără discernământ ai rețelelor de socializare, care să proceseze aceste informații, le împrăștie în mod gratuit, fără a realiza vreodată răul făcut…
Dar “ştirile false” nu sunt o noutate. Ele au circulat dintotdeauna în comunitățile umane în decursul istoriei, modalitatea predilectă de transmitere a iacestor informații fiind cea verbală.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei informatice și de comunicații, prin intermediul Internetului apare însă o nouă formă de entertainment, ce are ca punct de plecare știrea reală, care mai apoi, este satirizată prin exagerări, schimbări ale contextului apariției știrii inițiale, uneori chiar adăugarea unor completări neadevărate în integralitate. Pe lângă bloguri și forumuri de discuții, peisajul mediatic se extinde, își fac apariția jurnaliștii de tip freelancer (care nu mai aparțin unei anumite instituții media) și, în plus, tot mai multe persoane încep să transmită comentarii la știrile postate pe site-urile redacțiilor, să le combată, să le dezbată sau chiar să posteze propria versiune asupra a ceea ce s-a întâmplat (fie ca martor direct, fie prin consultarea altor surse de informare). De aici, la falsificarea știrilor preluate de la instituții media, rămâne doar un pas. Apariția rețelelor de socializare contribute la diversificarea accentuată și la creșterea exponențială a volumului știrilor aflate la dispoziția celor interesați. Astfel, apare conceptul de jurnalism participativ, consacrat de Melissa Wall (2012) în lucrarea „Citizen journalism: valuable, useless or dangerous”, potrivit căruia orice utilizator care are un interes în a informa, are dreptul de a produce orice conținut – la nivel global, care poate să aparțină aproape în totalitate autorului.
Hățișul mediatic de astăzi – în mare măsură nereglementat, în care coexistă deopotrivă instituții mass-media tradiționale și social/new media, reunește un volum uriaș de știri (reale, parțial reale, complet false etc.), provocarea cea mai importantă fiind dată de delimitarea cât mai clară a acestora.
Ce ar fi de făcut ca internautul să poată disocia o informație/știre falsă, de una adevărată? În primul rând, înainte de a distribui “știrea” care l-a afectat emoțional în vreun fel și care nu conține o sursă credibilă, utilizatorul poate verifica simplu și rapid dacă știrea respectivă apare ca atare în publicațiile mass-media autorizate, cu un anumit prestigiu.
În condițiile războiului hibrid, un rol important în combaterea știrilor false, a zvonurilor, îl au instituțiile specializate ale statului precum și organizațiile neguvernamentale ce pot elabora studii și programe, strategii de răspuns la fake news şi dezinformare, în funcţie de noile informaţii obţinute şi care pot fi implementate în programe, etc.
Dar… multă teorie și puține fapte! Cunoscutul concept: “Cine are informația, stăpânește situația!” rămâne un important subiect de reflecție și pentru cetățeanul de rând, dar mai ales, pentru cei în drept să elaboreze astfel de strategii de răspuns la fenomenul “fake news”.
Surse: “Rolul soluțiilor de tip Sentiment Analysis și Data Mining în studiul propagării Fake News și al contracarării acestora” – Constantin Bălan, Gândirea Militară Românească.
